56,083 matches
-
formularea feministei Shulamit Reinhartz din Feminist Methods in Social Research (1992) - păcatul de care se face vinovată sociologia tradițională. Intenția nu este una de exhaustivitate, ci aceea de a "creiona, dintr-o perspectivă feministă asumată, principalele tipuri de abordări ale genului în sociologia prefeministă, feministă și postfeministă." în acest fel, autoarea încearcă să dizolve inerțiile din studiile sociologice actuale și să diminueze ostilitatea față de ideile feministe. Adoptând o poziție constructivistă, autoarea pledează, pe urmele Simonei de Beauvoir ("nu ne naștem, ci
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
autoarea încearcă să dizolve inerțiile din studiile sociologice actuale și să diminueze ostilitatea față de ideile feministe. Adoptând o poziție constructivistă, autoarea pledează, pe urmele Simonei de Beauvoir ("nu ne naștem, ci devenim femei," spunea reprezentanta feminismului francez), pentru ideea că genul, departe de a fi un dat natural, constituie un statut mult mai complex decât am putea crede, depășind granițele strâmte ale categoriilor lingvistice: "Astăzi știm mai curând ce nu este genul decât ce este. Nu este o categorie universală, stabilă
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
devenim femei," spunea reprezentanta feminismului francez), pentru ideea că genul, departe de a fi un dat natural, constituie un statut mult mai complex decât am putea crede, depășind granițele strâmte ale categoriilor lingvistice: "Astăzi știm mai curând ce nu este genul decât ce este. Nu este o categorie universală, stabilă, și nu este nici un simplu atribut, o însușire umană. Se schimbă, evoluează în timp și spațiu, nu se manifestă doar la nivel individual, ci și la nivel macrosocial." De la abordările androcentrice
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
nu se manifestă doar la nivel individual, ci și la nivel macrosocial." De la abordările androcentrice ale unui Auguste Comte, Emile Durkheim sau Max Weber, până la scientismul sexist al adepților sociobiologiei, de la viziunea funcționalistă, având în prim-plan teoria rolurilor de gen (gender roles), până la teoriile conflictualiste (critice) de extracție marxistă și weberiană, cartea trece în revistă diferitele avataruri ale categoriei de gen în discursul sociologic. Subcapitolul dedicat tehnicilor de excludere sau pseudoincludere a femeilor și a problematicii de gen în gândirea
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
sau Max Weber, până la scientismul sexist al adepților sociobiologiei, de la viziunea funcționalistă, având în prim-plan teoria rolurilor de gen (gender roles), până la teoriile conflictualiste (critice) de extracție marxistă și weberiană, cartea trece în revistă diferitele avataruri ale categoriei de gen în discursul sociologic. Subcapitolul dedicat tehnicilor de excludere sau pseudoincludere a femeilor și a problematicii de gen în gândirea sociologică "prefeministă" constituie un interesant exercițiu de "defamiliarizare" aplicat teoretizărilor lui Max Weber, Emile Durkheim și Karl Marx, prin care autoarea
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
rolurilor de gen (gender roles), până la teoriile conflictualiste (critice) de extracție marxistă și weberiană, cartea trece în revistă diferitele avataruri ale categoriei de gen în discursul sociologic. Subcapitolul dedicat tehnicilor de excludere sau pseudoincludere a femeilor și a problematicii de gen în gândirea sociologică "prefeministă" constituie un interesant exercițiu de "defamiliarizare" aplicat teoretizărilor lui Max Weber, Emile Durkheim și Karl Marx, prin care autoarea deconstruiește pretențiile acestora de obiectivitate și universalitate. Iată un exemplu grăitor: "Pseudoincluderea femeilor poate fi foarte bine
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
și universalitate. Iată un exemplu grăitor: "Pseudoincluderea femeilor poate fi foarte bine ilustrată de cercetările unui alt clasic al sociologiei - Emile Durkheim. Cunoscutul său studiu despre sinucidere ca efect al presiunii exercitate de condițiile sociale pornește de la anumite presupoziții de gen (natura diferită a femeilor, existența unei singure ordini sociale) și de la un set de date care indică clar diferențele de gen. în final, în loc să admită faptul că teoria lui nu este universal aplicabilă, Durkheim recurge la o lungă explicație a
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
Durkheim. Cunoscutul său studiu despre sinucidere ca efect al presiunii exercitate de condițiile sociale pornește de la anumite presupoziții de gen (natura diferită a femeilor, existența unei singure ordini sociale) și de la un set de date care indică clar diferențele de gen. în final, în loc să admită faptul că teoria lui nu este universal aplicabilă, Durkheim recurge la o lungă explicație a particularităților naturii femeii și ignoră pur și simplu în analiza finală datele despre femei, care îi perturbau concluziile. Informațiile despre femei
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
concluziile. Informațiile despre femei sunt codificate de autor ca anomalii, devianțe ce nu necesită explicații teoretice." Ineditul lucrării de față îl constituie capitolul consacrat contextelor românești, în care autoarea oferă o privire de ansamblu asupra manifestărilor feministe și preocupărilor de gen în țara noastră. Dacă unele domenii precum filosofia și chiar istoria s-au dovedit mai permeabile, sociologia a fost ceva mai reticentă, primind cu mai multă dificultate influxul de nou. Autoarea semnalează lipsa literaturii de specialitate sub forma traducerilor, fapt
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
banalul afect devine extrem de ambiguu dacă oamenii vorbesc limbi diferite. Succesiunea celor douăsprezece texte, variind între notația de jurnal ceva mai elaborată și discursul științific ceva mai greu accesibil novicelui, e întreruptă de istorii scurte de jumătate de pagină, în genul știrilor de ziar ce au ca miez senzațional o "poantă" menită să exorcizeze plictiseala (un profesor a fost destituit pentru că acorda elevilor excesiva și plicticoasa pedeapsă de a copia cu sutele de mii zecimalele numărului p, iar numărul p compune
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
Marius Chivu În condițiile în care în alte spații culturale genul monografic se bucură de un succes imens (și pe toate planurile, inclusiv financiar), la noi abia acum încep să se miște lucrurile cât de cât. Cartea despre Mateiu Caragiale a lui Ion Iovan arată că se poate. Deși nu e
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
cerneala acidă a judecăților critice neconcesive. Oare o asemenea mentalitate e utilă istoriei literare? Oare folosește ea conștiinței estetice pe care se cuvine s-o transmitem mai departe? Nu credem că e bine să trecem cu vederea mărturiile "neconvenabile" de genul celor livrate de Traian Chelariu, care ne obligă a privi realitățile în față, care ne împiedică a ne lăsa manipulați de aparențele "reparatorii" ale unui nou discurs convențional, cu iz apologetic, ce pare a cîștiga teren. Neîndoios, filtrul critic se
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
Cartea de față se ocupă numai de poezia ce are ca temă detenția. Rămîn în afara studiului poeți ca Vasile Voiculescu sau Ion Caraion care au fost închiși, dar, ne spune autoarea, nu au scris poezie carcerală. Definiția unui asemenea eventual gen poetic nu poate fi decît una care ține seama de contextul elaborării poeziei, de felul în care acesta se regăsește în poezie. Contextul e esențial și, într-o logică a analizelor critice de acest fel, calitatea de document a textului
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
noul ego, micul monstru care am devenit, pachetul de complexe și isterii scos la înaintare, pentru ce, pentru victorii mici, eșecuri suportabile, finalmente o realitate lejeră funcționând pe principiul perfuziei." Prozele vechi și noi De această dată "beneficiem" de alt gen de proză: i-am zis ironică și aluzivă pentru că, încă din titlul volumului de proze scurte semnate de Vasile Gogea semnalele citatului și jocul de oglinzi sunt evidente. Practica intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
Bălu, cunoscând schița proiectului de ediție, trasat de G. Călinescu în perioada gândirii asupra unei eventuale construcții, marcată de apropierea sfârșitului și neliniștea suferinței, nu este receptiv la formula "ediției de autor", motivându-și poziția, ca fiind determinată de "amestecul genurilor" și "încălcarea cronologiei". Este și motivarea neaplicării, în cazul lui G. Călinescu, a criteriului versiunii ultime din viața autorului, tocmai pentru a nu pierde măcar o dată din vedere intervențiile de conjunctură, păstrate prin firea momentului apariției acestor versiuni, de edițiile
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
trecut, cărțile premiate au fost preferate de jurii tocmai pentru că excelează în cadrul general. Născută la Dublin, stabilită la Roma, Margaret Mazzantini a primit premiul "Selezione Campiello" și "Rapallo-Carige" pentru proza de debut Ligheanul de zinc, 1994. După ce s-a dedicat genului dramatic (Manola, Mondadori, 1998 și monologul Zorro, 2000) a revenit la proză cu romanul-monolog Nu te mișca. Scris la persoana întîi, textul se limitează strict la unghiul de vedere al naratorului, dar antrenează multe personaje-suport, redate exclusiv în raporturile cu
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
lui Franco Scaglia (autor și de comedii și eseuri), Custodele apei (Premiul Campiello), în schimb, aparține categoriei de cărți de mare succes care abordează arzătoare probleme internaționale, slujindu-se de ingrediente ale romanului polițist, fără a rămîne la nivelul de gen periferic. Deși se ocupă de conflictul actual din Orientul Mijlociu, cartea antrenează, pe de o parte, evenimente apropiate de zilele noastre de pe o arie geografică transcontinentală (din Argentina și Europa pînă în Orient), iar pe de alta, trimite pasionant la istoria
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
național" a dat la iveală îngrijorătoare "percepții" (citește: agramatisme) din partea tineretului îndeosebi, atât asupra "drapelului", cât și chiar a "imnului"... În fond, care este semasiologia cuvântului "imn" și de unde provine el?... Imnul (ca și oda) desemnează o varietate solemnă a genului liric destinată unui eveniment sau unei personalități legendare și derivă din grecescul "hymnos" - cântec de biruință (latinescul "hymnus", francezul "hymne"). Spre deosebire de odă, imnul rămâne legat de acompaniamentul muzical, putând fi interpretat și de cor. Când sursa de inspirație a evoluat
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
generalizarea care - prin formarea unui plural - chiar transformă compusul în substantiv comun și în categorie tipologică: "diplomații ospitalizați de H. și M. pe la draculalanduri sau simpozioane" (Academia Cațavencu, 31.05.2001). Reflectată asupra numelui de origine, generalizarea ironică îi schimbă genul gramatical, creînd un nou obiect, o entitate difuză și bufă: "dansăm frenetic printre Dracule dar distrugem arhive și monumente de patrimoniu" (LA&I, 25, 2002, 1).
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
Literatura de frontieră. La finele anilor '60, frontiera literaturii se afla mult mai aproape decît astăzi de centrul cercului: altfel spus, literatura era un cerc cu o rază mult mai scurtă. La frontieră ori dincolo de ea roiau o mulțime de genuri și specii pe care astăzi noi le socotim a fi în interiorul cercului: de pildă, memorialistica, jurnalul intim, corespondența. Schimbarea de care vorbeam, pe care eu însumi, cititor profesionist, am trăit-o, tocmai aceasta a fost: absorbirea în literar a multor
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
chiar balada, adică speciile didactice și epice), dar pe care secolul XX le-a exilat în afara poeticului, riguros suprapus în epoca modernă peste lirism. Numeroase granițe s-au "mutat" mai cu seamă în deceniile din urmă. Postmodernitatea literaturii, a tuturor genurilor și speciilor ei, se dovedește mai generoasă decît modernitatea. Atît în sensul acceptării modurilor de a concepe operele, cît și în sensul acceptării unor rude istorice ale speciilor actuale. Dacă moderniștii rescriau trecutul după chipul și asemănarea lor (și primeau
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
ciudată. Autorul, Răsvan Popescu, un fost purtător de cuvânt, prezintă cu pretenție de veridicitate fapte, atitudini, dialoguri din vremea când lucra la Televiziune, la Guvern și apoi la Preșdinție, implicând personalități ale vieții publice. Pe pagina de gardă este anunțat genul în care autorul a dorit să se exprime: jurnal. Cum i-a venit ideea? Simțea de mult nevoia unui proiect literar serios. Anume, acela de a scrie "o carte, una singură, despre toată lumea, pe care s-o ia în brațe
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
alura și numele celor din viața reală. Ei nu vorbesc cu vocile lor, ci cu vocea autorului, ei fac gesturile impuse de autor, trec prin situații nu neapărat așa cum s-a petrecut în realitate, ci cum vrea autorul. Formulări de genul: "Să fie vreo legătură între artă și depresie?" - pag. 255, "poporul meu", "biroul meu cu stemă", "oamenii mei"; "partidul meu"; "un român care nu mă recunoaște?"; "eu când am planuri sunt opac la ceilalți"; "îmi pare limpede de unde vin și
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
e neîndoios meritorie, păcat că autorul e victima propriei savanterii și nu are simțul dozajului. Dacă la Iolanda Malamen tonul e al unui minor, fără pretenții, romanul lui Silviu Lupașcu țintește mai sus. Cartea de cristal se vrea, poate, în genul Alchimistului, însă demersul e riscant și extrem de dificil căci autorul alege o scriitură aproape experimentală îngreunând deseori inutil lectura. Degustătorii de stil vor aprecia însă destule fragmente.
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
Șușară Cînd în spațiul unei profesii hibride, marcate de o indecizie ontică între locvacitatea literară și muțenia profundă a imaginii, așa cum este aceea de critic și de istoric al artei, faptul de a-i avea alături pe cîțiva clasici ai genului, adică pe Barbu Brezianu, Radu Bogdan, Mircea Popescu și Amelia Pavel, este mai mult decît un privilegiu, este o adevărată garanție că biruința culturală este posibilă și în teritoriile impure. Proveniți, cu toții, din sistemul de învățămînt interbelic, formați în ambianța
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]