1,111 matches
-
pune în joc, în jocul ei, existența. Cu inflexiuni din Bacovia și din Urmuz (acestea sunt umbrele tutelare, dar deloc tiranice), Cristian Popescu se arată gata să-și joace nu numai prezentul, dar și trecutul, nu numai biografia, ci și genealogia, să se despartă, adică să demitizeze figura mamei, amintirea tatălui etc., cu o detașare de-a dreptul terifiantă pe alocuri. Dedramatizarea existenței, bagatelizarea solemnității, a tragicului chiar, ating în scurte texte culmi încă necercetate până acum de poeții români. Dar
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
II, București, 1957, 310-324; Traian Demetrescu, Profile literare, Craiova, 1891, 127-134; Al. Șerban, D-l V.G. Morțun și Eminescu, FLR, 1914, 35; Moartea lui V.G. Morțun, „Viitorul”, 1919, 3415, 3417; Ibrăileanu, Opere, II, 286-288; Ioan Nădejde, V.G. Morțun. Biografia lui, genealogia și albumul familiei Morțun, București, 1924; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 290; Tiberiu Avramescu, Constantin Mille. Tinerețea unui socialist, București, 1973, 25-26; Dicț. lit. 1900, 588-589; Brădățeanu, Istoria, II, 62-63; Dicț. scriit. rom., III, 291-292. R.Z.
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
la care cetățenii participă cu însuflețire. Sunt evocate și obiceiurile tradiționale, și forfota vulgului, cheiul orașului cu bordeluri, toate învăluite de un farmec și o prospețime ce vin din nostalgia pentru locurile natale. Deși caracterul memorialistic predomină, închegându-se o genealogie și o „istorie” a familiilor Mușețeanu și Codreanu, personajele reale devin aproape personaje de roman, conturate prin câteva elemente semnificative. Narațiunea se insinuează și ea atunci când se urmărește traiectul vieții protagonistului - desprinderea de copilărie, școala, atracția feminității, dar și discuțiile
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
gândurile, simțirile și atitudinile ziaristului și în parte ale poetului”, exprimând totodată, în chip exponențial și integral, epoca. Lucrarea, scrisă cu exces de participare, dar și cu înțelegerea lucrurilor în contextul lor istoric, luminează aspecte particulare importante, cum ar fi genealogia unor idei eminesciene (teoria „păturii superpuse”, de pildă, nu e invenția lui, ci se întâlnește la Simion Bărnuțiu, I. Heliade-Rădulescu, B.P. Hasdeu, iar cea a „formelor fără fond” e împărtășită și de Ion Brătianu), bazele filosofice ale pesimismului eminescian (și
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
scrierile lui Zola, Flaubert, Turgheniev, Dickens ș.a., iar în 1882 a publicat o ediție comentată din Tristele lui Ovidiu. SCRIERI: Istoria limbei și literaturei române, Iași, 1886; Schiță despre Miron Costin și vremea lui, Iași, 1888; V.G. Morțun. Biografia lui, genealogia și albumul familiei Morțun, București, 1924. Traduceri: Ovidiu, Tristele. Text după Rudolph Merkel, Iași, 1882; B. Malon, Spartacus sau Războiul robilor contra romanilor, Iași, 1882. Repere bibliografice: G. Panu, Portrete și tipuri parlamentare, București, 1893, 97-101; D. Anghel, Fantome, București
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
om al epocii barocului. Lecturile sale, sistematice, profunde sunt precumpănitor baroce. Bunăoară, scrierile lui istorice și cele care au o anumită contingență cu istoria, mai toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și încă vreo câteva. Îi mai sunt puse în seamă alcătuirea unui mic encomion, Alegerea ca țar a țarului Mihail Feodorovici, și tălmăcirea, din latină în grecește, a cărții lui Pierre Gilles - Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
a fost încredințată tânărului Al. Macedonski. Profesiune de credință, cu care acesta debutează în O., este socială, umanitară, insurgentă. Poetul transformă O. într-o publicație antimonarhică. Pentru că a reprodus aici o insinuantă Respectuoasă cerere guvernului (în care se cerea publicarea genealogiei casei regale, necesară pentru a se evita situația de lezmaiestate), lui Macedonski i s-a intentat un proces de presă. Poetului i se datorează orientarea polemică a ziarului, în duel cu întreaga presă guvernamentală și chiar cu propriul partid, cum
OLTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
regent al Ungariei (1562). Prinț al Bisericii, O. îl încoronează pe Maximilian ca rege al Ungariei și tot el rostește discursul funebru la moartea lui Ferdinand I. Diploma de reînnobilare ca baron imperial, în 1548, îi va reaminti originea și genealogia ilustră ce îl legau de vechi familii domnitoare românești.Detractorii și invidioșii nu au lipsit să se manifeste în fața acestei personalități proeminente. Din cauza războaielor religioase dintre catolici și luterani, O. se află pe câmpul de luptă de la Mühlberg (1547) și
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
și natură, dintre natură și istorie, dintre civilizația umană în general și cea autohtonă în special, dintre om și eternitate și conturează un profil artistic complex. În cercetarea periplului existențial al lui B. P. Hasdeu O. începe prin a reconstitui genealogia familiei, lămurind fantazările heraldice ale cărturarului legate de ascendența sa princiară. Preocuparea majoră este de a dovedi că formația enciclopedică a lui B.P. Hasdeu, amploarea și diversitatea spiritualității și a creativității sale își au sorgintea în strădaniile literare ale bunicului
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
P. analizând în texte precum Principiul ca moft și moftul ca principiu sau Marea tragedie a marionetelor vii atât faptul cotidian, cât și aspecte din sfera literară, religioasă, filosofică sau politică. Paginile din Confesiuni (I-II, 2000-2003), alcătuite din Scurtă genealogie, Devenirea întru sine și Golgota mea cea de toate zilele, vor trece accentul pe autenticitatea trăirii. Privind experiența de zi cu zi prin prisma unui bagaj cultural vast, P. va reuși să confere prozei sale un ritm alert. Sunt rememorate
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
comun, lipsit de titluri nobiliare. Donna Alba este prințesă Ypsilanti și soția lui Georges Radu Șerban, descendent al unui domnitor, în timp ce Mihail Aspru e doar urmașul unor boiernași provinciali, așadar fără nici o speranță de a pătrunde vreodată în aristocrația cu genealogie verificată. Încercând să o cucerească pe Alba, Aspru nu vizează de fapt o persoană, ci o castă. Aventura, însemnând „drumul spre înalta societate” al lui Mihail Aspru, pigmentat cu scene erotice și încurcat de voința autorului de a conferi complexitate
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
îngerul călimarei și vor să biruiască tentația mizantropiei. Poți însă număra pe degete simpozioanele sau conferințele care să-i fi adus laolaltă pe cărturarii Bisericii și savanții Universității, la masa unei dezbateri de interes comun (cum ar fi, de pildă, genealogia mariajului între teologie și naționalism în România modernă). În epoca de aur a patristicii sau în febrilul sfârșit de veac XIX al Rusiei pravoslavnice, existau teologi care inundau cu forța virtuții și răbdarea inteligenței atâtea tărâmuri de mister și revelare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere în bazinul mediteranean - tradițiile s-au disputat mereu cu vehemență. Nimeni nu credea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru semenii săi. Dacă scopul explicit al cărții a fost transformarea unor cititori senini în niște „moderni tulburați”, atunci autorul poate reporta mai multe succese. Totuși, chiar acolo unde face un câștig, H.-R. Patapievici riscă să consemneze câteva pierderi. Genealogia medievală a modernitățiitc " Genealogia medievală a modernității" Chiar și pentru un volum de cinci sute de pagini, o critică generală a modernității rămâne, astăzi, o sarcină imposibilă 1. Temeritatea autorului trebuie așadar salutată. Totuși, acolo unde argumentul câștigă în extensie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scopul explicit al cărții a fost transformarea unor cititori senini în niște „moderni tulburați”, atunci autorul poate reporta mai multe succese. Totuși, chiar acolo unde face un câștig, H.-R. Patapievici riscă să consemneze câteva pierderi. Genealogia medievală a modernitățiitc " Genealogia medievală a modernității" Chiar și pentru un volum de cinci sute de pagini, o critică generală a modernității rămâne, astăzi, o sarcină imposibilă 1. Temeritatea autorului trebuie așadar salutată. Totuși, acolo unde argumentul câștigă în extensie, el pierde din precizie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la Abélard (1079-1142) sau Guillelmus din Conches (1080-1154). În mod special, nu este limpede ce fel de teologie naturală a permis nașterea științei moderne și, în cele din urmă, reacția ateismului ideologic împotriva tradiției creștine 1. La fel de puțin discutată este genealogia „teologiei seculare” care a condus la fetișizarea științei naturale în secolul al XVII-lea. Putem vedea în voluntarismul nominalist premisele spirituale ale „morții lui Dumnezeu”? Firește, Gott ist todt! Gott bleibt todt! rămâne, de la Nietzsche încoace, un model greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
instituție 167 Creștinismul urban 170 Asceza mărturisirii creștine. Scrisoare către un prieten de departe 173 Capitolul III Ciorne filozofice În căutarea firului pierdut. Lectura modernității în perspectiva lui H.-R. Patapievici 185 Nuanțe 185 Reușite 186 O noutate românească 188 Genealogia medievală a modernității 192 Modernitate și deicid simbolic 197 Soluția teologico-politică 202 Locul mărturisirii religioase 206 Retorica întemeierii 209 Pentru o poetică liturgică 213 Pentru buna folosire a maladiilor istorice 216 Timpul perfect 216 Un destin comun 218 Istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a-i îmbrățișa conținutul ideologic. În fond, generația mea - Generația ’80 - și-a petrecut deceniul eponim în confuzia metapolitică și culturală a ceaușismului târziu, inclusiv prin aderența simultană la un postmodernism fără ideologie (și, în orice caz, fără asumarea genealogiei și angajamentelor sale politice de stânga) și la un model pe care abia astăzi îl descoperă în adevărata lumină (mai bine zis, umbră) politico-ideologică, definit de marea cultură a generației interbelice și de supraviețuitorii săi iluștri din țară și din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Etzioni condamnă abdicarea societății americane de la misiunea sa educativă și cheamă la o reintroducere a valorilor ca fundament al educației. Dar poate că esența poziției comunitariste a lui Amitai Etzioni nu e nicăieri mai clar pusă în relație cu o genealogie intelectuală doar implicită în lucrările sale americane ca în succinta Martin Buber und die kommunitarische Idee (Picus Verlag, Viena, colecția Wiener Vorlesungen, 1999). E vorba de un text de 64 de pagini, bazat tot pe o conferință publică, despre Martin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
posibil accesul unei elite academice la marea tradiție filozofico-politică liberală tocquevilliană. Această tradiție a fost după 1945 echivalentul strategic francez al weberianismului, transformat într-un fel de religie laică a științelor sociale din Germania denazificată, aflată în căutare disperată de genealogii intelectuale imposibil sau greu de asociat cu spectrul lui Hitler. (Raportul complex al lui Weber cu Marx și marxiștii, principală motivație a pledoariei sale pentru o știință socială „obiectivă”, wertfreie, a dus și la o anumită ambiguitate a Stângii intelectuale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai sublime fericiri pămîntești ascund întotdeauna ceva meschin și insignifiant, toate suferințele sufletești au, în fond, o semnificație mistică, iar la unii oameni sînt semnul unei măreții angelice. Observațiile directe nu fac decît să confirme această concluzie. încercînd să stabilim genealogia acestor mari nefericiri omenești, ajungem inevitabil la progenitura fără sorginte a zeilor; încît, în ciuda tuturor sorilor veseli care luminează clăile de fîn și în ciuda lunilor rotunde ca niște cîmbale, care îndulcesc nopțile secerișului, sîntem nevoiți să recunoaștem că nici zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din întuneric, pe cînd eu sînt întuneric care țîșnește din lumină, din tine adică! Lănciile de foc nu mai cad asupră-mi. Deschideți-vă, ochilor - vedeți sau nu vedeți? Uite cum ard flăcările! O, duh magnanim! Acum mă mîndresc cu genealogia mea! Tu, însă, nu ești decît tatăl de foc - pe dulcea mea mumă n-o cunosc. O, necruțătorule, ce-ai făcut cu ea? Iată enigma, dar a ta e și mai adîncă. Tu nu știi de unde vii, de aceea te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
1975, celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele drame existențiale sunt dramele celor dintâi iubiri și ale descoperirii incomunicabilității în dragoste. Tonul general este dat de convingerea apartenenței la o genealogie princiară, de sentimentul acut al descendentului zdrențăros care vinde în talcioc steme regale. Versul este liber, puține poezii fiind rimate în întregime. Cel de al doilea volum, Cavalerul din dreptul soarelui (1979), sărbătorește iubirea. Analiza fină a diferitelor ipostaze ale
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
intelectualii conștienți că în acest mod erau salvate și conservate părți însemnate din tezaurul de tradiții ale Transilvaniei. Nu este de prisos să spunem că în acest cadru istoriografia va cunoaște o oarecare dezvoltare; că științele auxiliare, numismatica, heraldica, diplomatica, genealogia vor dobândi valoare; că istoricii, mulți încurajați de Brukenthal, vor studia nu doar trecutul propriei comunități, ci și pe acela al românilor și maghiarilor, cel mai adesea evidențiindu-l pe baza cunoștințelor acumulate. Referiri la istoria românilor, de pildă, pot
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
așadar să fie gândită prin intermediul paradigmei genealogice. În mod simetric, de altfel, nu există imagine decât dacă o realitate, ideală sau materială, se reproduce, adică iese din sine și dă naștere la ceva diferit de sine însăși. Zămislirea, filiația și genealogia constituie așadar câmpul metaforic privilegiat pentru a gândi imaginea, de vreme ce orice reproducere tinde să producă o înrudire și deci nașterea unei imagini (Wunenburger, 2004, p. 128). Citatul de mai sus, un pic cam lung, dă seama de această prelungire a
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]