770 matches
-
este marcă a circumstanțialului de mod calitativ numai dacă este totodată și semn al unei comparații stilistice: „Zilele albe, iată, au început să plece Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.” (T. Arghezi, 356) Cu excepția prepoziției asemenea, care cere cazul genitiv sau, în forma asemene, cazul dativ: „Nu e nimic și totuși e / O sete care-l soarbe, E un adânc asemene / Uitării celei oarbe.” (M. Eminescu, I, 176), toate celelalte prepoziții impun substantivului cazul acuzativ. Circumstanțiala modală de calitate se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care impun cazurile: • genitiv: cu ajutorul, prin intermediul: „Se făcuseră arestări dar autoritățile nu reușiseră să găsească oameni cu ajutorul cărora să pornească vagoanele.” (E. Barbu, 162) • dativ: grație, datorită, mulțumită: S-o transporte la Constantinopol, unde și-a depozitat (tot grație faimosului privilegiu) și alte averi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după ajutor și, tocmai de aceea să vină lupii?” (O. Paler, Galilei, 66) Când circumstanțialul cauzal se realizează prin substantiv, pronume sau adjectiv, relația de dependență se desfășoară în planul expresiei prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care cer diferite cazuri: • genitivul: din cauza, din pricina: „A întors spre mine ochii mari, verzoși, care nu spun, din pricina gurii de manechin, nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat, însă, a trebuit să amân din nou, din cauza unui accident stupid.” (C. Petrescu, Procust, 303) Observații: Când circumstanțialul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțialului cu această realizare este fixată în interiorul relației de apoziție, prin propoziția circumstanțială de scop sau de cauză. Când se realizează prin substantive sau forme verbal-nominale, relația de dependență se dezvoltă prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care impun substantivului cazurile: • genitiv: în vederea, în scopul: „În scopul promovării activității de creație, oamenii de cultură și artă, publiciștii au dreptul să se asocieze, în condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ: după, la: „Au ieșit la promenadă - ce petrecere
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dreptul să se asocieze, în condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ: după, la: „Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă!” (M. Eminescu, I, 46) Dintre acestea se impun, ca mărci distinctive, locuțiunile prepoziționale care cer genitivul, când circumstanțialul se realizează substantival: „A cercetat toate edițiile anterioare și manuscrisele, în vederea realizării unei ediții cât mai fidele.” și prepozițiile pentru și spre, când se realizează prin infinitiv: „Dar cei care cred că a fi modern înseamnă a demitiza
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de lei lecția, ar trebui zece mii de lecții să facă un milion.” (M. Eliade, 15) • sintagme constituite dintr-un substantiv care exprimă, prin planul său semantic, eventualitatea, condiția, ipoteza: caz, condiție, eventualitate, ipoteză și un atribut, realizat prin substantiv în genitiv sau adjectiv demonstrativ în acuzativ: „Tribunalele și judecătoriile judecă cererile celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative, putând să se pronunțe, în condițiile legii, și asupra legalității acestor acte.” c. propozițional (circumstanțiala de condiție): „Dacă tu știai problema astei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este asigurată de prepoziția fără și de locuțiunile prepoziționale în caz de (care impun substantivului cazul acuzativ) și în locul (care impune determinantului cazul genitiv): „Mă gândesc că fără d-na T. n-ar fi existat în nici un fel Ladima în viața mea.” (C. Petrescu, Procust, 191), „ În locul lui, sigur nu s-ar fi bucurat, și pentru că nu înțelegea acel comportament își aprinse o țigară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Surâsul tău era foarte inocent, l-am putea numi, și totuși de o profundă melancolie.” (M. Eminescu, P.L., 27) Când circumstanțialul concesiv se realizează prin substantive, relația de dependență se exprimă prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale, care cer diferite cazuri: • genitivul: împotriva, în ciuda, în pofida: „În ciuda lucrurilor pe care le știu, încă mai cred că iubirea e îndreptățită să vrea totdeauna mai mult decât are.” (O. Paler, Galilei, 58), „Pe urmă, dintr-odată împotriva oricărei așteptări, rosti aproape cu aceleași cuvinte fraza
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) - circumstanțial de referință cazurile: • genitiv: asupra, în jurul, în privința, din punctul de vedere, din partea: „Și mai întâi să căutăm a ne înțelege asupra părții celei mai puțin contestate din meritul literar al d-lui Caragiale...” (T. Maiorescu, 418), „Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele și împrejurările
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de gerunziu a verbului a excepta: Exceptând ziua de marți, el stătea toată săptămâna în bibliotecă. Când are structură simplă, complementul de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui) prin care se realizează complementul de excepție, cazul genitiv: în afara, cu excepția: „În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sunt obligați să poarte ținuta vestimentară de judecată.” sau cazul acuzativ: (în) afară de, mai puțin: „Pietricelele mele cădeau în această prăpastie, dar am înțeles de atunci că nimic altceva, în afară de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
luciri de sidef.” (C.Petrescu, Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional are structură infrapropozițională, relația de dependență pe care se întemeiază se exprimă prin locuțiunile prepoziționale în locul (care impune substantivului, pronumelui să stea în genitiv) și în loc de (care cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foarte mult în munții Alpi...” (Flori, 9), „Și câte și mai câte nu cânta Mihai lăutarul din gură și din scripca sa răsunătoare.” (I. Creangă, 72), „Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb.” (E. Barbu, 253) • genitiv: „În șir, răspunde Ruben, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu.” (M. Eminescu, P.L., 41), „În adevăr acela e Antim Ivireanul tipograful, care, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prostie; orișicum, tăcerea lor... vorbește.” (M.Codreanu, 191) „Aș plânge cu capul pe stâncă / O, țară a frunților oarbe.” (A. Păunescu, Manifest, 25) Observații: Atributul denumirii (din categoria atributului de identificare) se situează sau în nominativ (munții Alpi) sau în genitiv (mânăstirea Snagovului), Cetatea Suceava/ Cetatea Sucevei. Genitivul substantivului (pronumelui) neprepozițional se constituie în marcă a identității sintactice a atributului. • dativ; când atributul se realizează prin pronume personal sau reflexiv, forma scurtă, numită „dativul posesiv”: „De ce taci când fermecată / Inima-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
191) „Aș plânge cu capul pe stâncă / O, țară a frunților oarbe.” (A. Păunescu, Manifest, 25) Observații: Atributul denumirii (din categoria atributului de identificare) se situează sau în nominativ (munții Alpi) sau în genitiv (mânăstirea Snagovului), Cetatea Suceava/ Cetatea Sucevei. Genitivul substantivului (pronumelui) neprepozițional se constituie în marcă a identității sintactice a atributului. • dativ; când atributul se realizează prin pronume personal sau reflexiv, forma scurtă, numită „dativul posesiv”: „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu, I, 206) „Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nepot de soră lui Pândilă...” (I. Creangă, 227) Elemente de relație Când atributul are dezvoltare infrapropozițională, relația de dependență se exprimă și prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale. Dacă atributul se realizează prin substantive sau pronume, prepozițiile îi impun diferite cazuri: • genitiv: din jurul, din fața, din spatele, de deasupra, din mijlocul, împotriva etc.: „Șuvițele castanii din jurul frunții i se zbătură.” (M. Sadoveanu, X, 523), „Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudându-și marfa, până scoteau halaturile, aruncându-le pe tejghelele din fața lor.” (E. Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
patronul, știa și el tot atât de puțin ca și noi.” (M. Eliade, 496), „Abia atunci mi-am adus aminte cine sunt: un condamnat pe care-l așteaptă o altă noapte de furtună și o nouă aruncare în mare.” (G.M. Zamfirescu, 171) • genitiv: „Mă doare că-i sosită vremea lor, A gândului și-a lacrimilor.” (T. Arghezi, 350) • dativ: „Și așa de puternică era la dânsul acea vedenie că pe dată ne-o împărtășea și nouă - lui Pantazi și mie.” (M. Caragiale, 113
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenul-bază: „Sau crede că numai într-o asemenea grădină de vară (...) îl va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de apoziție se situează uneori în cazul genitiv, deși termenul-bază, exprimat printr-un adjectiv, calificativ sau pronominal, stă în nominativ sau acuzativ: „Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea.” (E. Barbu, 401), „Și omul a făcut o mare descoperire
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâmplat în ariile culturale în care s-a organizat acest tip de cercetare, cu corporațiile, revistele și congresele sale, și care a obținut deja recunoașterea de disciplină filozofică, se observă totuși un risc: cel al apariției unei alte filozofii la genitiv, printre atâtea altele. Să mă explic: o reflecție care în mod sigur atrage o atenție meritorie asupra fenomenului de care se ocupă, dar care în mod esențial îndeplinește doar o funcție ancilară și subalternă, vag orientativă. Acum, este adevărat că
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și al științelor umane, azi mai cu seamă cel al epistemologiei. Așadar nimic rău în faptul că astăzi și tehnica îi găzduiește întrebările. Dar riscul care intervine în această nouă împărțire în discipline și în general riscul numeroaselor filozofii la genitiv care apar în număr mare: filozofia medicinei, filozofia sportului, filozofia modei, filozofia designului, filozofia a tot și a toate este cel de a reduce reflecția filozofică la o nobilă anabază, la o retragere strategică a marilor întrebări pentru a se
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pețitori, care de care mai frumoși, care de care mai bogați." (p. 370) constituie un paradox deoarece titlul social "baroneasă" implică o experiență abducțială bazată pe stima persoanei pentru superioritatea funcției, pe când apelativul "Ileana Măriucăi lui Dosoftei", prin folosirea dublului genitiv, devine un dublu semn indice, atât pentru numele părinților (Măriuca și Dosoftei), cât și pentru clasa socială cu o valentă statutara inferioară și o magnitudine scăzută. Astfel, Ileana devine ceea ce Norman Fairclough (2003: 160) numește "un agent primar" care se
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
sau: FLAVII SOSIPATRI CHARISII ARTIS GRAMMATICAE LIBRI V EDIDIT CAROLUS BARWICK EDITIO STEREOTYPA CORRECTIOR EDITIONIS PRIORIS ADDENDA ET CORRIGENDA COLLEGIT ET ADIECIT K. KÜHNERT LIPSIAE IN AEDIBVS B. G. TEVBNERI MCMLXIV Titlul operei este precedat de numele autorului, În cazul genitiv. Nu există un raport sintactic Între titlul operei și numele editorului: ar fi fost o eroare să apară scris **LIBROS V. Titlul unei opere grecești se poate lăsa În limba greacă: ARISTOTELIS POLIQEIA AQENAIWN QVARTVM EDIDIT FRIDERICVS BLASS LIPSIAE IN
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sînt de obicei cele care, numind ceva, cheamă În conștiință lucrul numit: grupuri nominale (substantivale) sau locuțiuni substantivale. Caracteristica lor este că au În centru un substantiv (sau, posibil, un pronume sau un numeral) care se combină cu substantive În genitiv sau dativ, adjective, grupări prepoziționale etc. (care determină substantivul). Iată cîteva exemple de asemenea grupări În jurul unui substantiv folosite În versul de 5 silabe: „luna absentă”, „groapă de gunoi”, „doar un păianjen”, „un singur copac”, prima ninsoare”, „pe coama casei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
3.7. Substantivele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive 3.4.3.8. Substantivele care denumesc unitatea în care care se grupează natural o entitate / mai multe entități 4. Sintagmele generice 5. Sintagmele calificative 6. Sintagmele superlative cu genitiv (N1 N2Genitiv) Anexă. Date statistice privind acordul unor sintagme cantitative binominale Capitolul 5. ACORDUL ÎN STRUCTURILE COPULATIVE 1. Tipuri de structuri copulative 2. Realizările acordului în structurile copulative 2.1. Structurile specificaționale 2.2. Structurile identificaționale 3. Acordul în structurile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
teoretice. Din acest motiv, unele fenomene frecvente sau curente de procesare și de limbă vorbită au fost discutate în cuprinsul celor opt capitole, nu doar în cel final, dedicat acestui tip de fenomene. De exemplu, în sintagma superlativă cei mai mulți, cazul genitiv sau dativ trebuie să fie marcat o singură dată, la cei (primul element cu trăsături phi din GD), conform regulilor gramaticale. Însă în limba vorbită, cazul este frecvent marcat și la mulți (numele celor mai multor vinuri - Radio București, 2009
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu subiecți vorbitori nativi. Scopul acestor observații cantitative a fost acela de a clarifica unele aspecte legate de frecvența unui anumit tip de acord. ABREVIERI ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]