2,285 matches
-
normativa; istorică, respectiv morală și juridică), un lucru esențial îl reprezintă stabilirea corectă a terminologiei. Ceea ce se denumește, în mod generic, "război din Vandeea" cuprinde două momente decisive: războiul civil (în timpul căruia albaștrii se confruntă cu albii) care antrenează apoi genocidul. Sub aspectul duratei, delimitarea celor două momente nu este o sarcină întru-totul ușoară (având în vedere multitudinea de criterii și diversitatea de perspective), iar autorul nu vine foarte mult în ajutorul cititorului, dat fiind caracterul ușor nesistematic al narațiunii istorice
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în categoria contrarevoluționarilor, fără a se mai pune astfel problemă definiției și stabilirii criteriilor de sex și de varsta (p. 71). Pentru forțele de represiune, nu există de la 1 octombrie decât două categorii ireconciliabile: patrioți (republicani) și contrarevoluționari. Astfel că genocidul capătă existența legală de la 1 octombrie 1793 și existența publică din ianuarie 1794, încheindu-se abia cu căderea lui Robespierre, în iulie 1794. Se observă că între 1 august (prima variantă a legii de aprobare a genocidului) și 24 decembrie
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
contrarevoluționari. Astfel că genocidul capătă existența legală de la 1 octombrie 1793 și existența publică din ianuarie 1794, încheindu-se abia cu căderea lui Robespierre, în iulie 1794. Se observă că între 1 august (prima variantă a legii de aprobare a genocidului) și 24 decembrie 1793 (Savenay) are loc o "perioada de suprapunere" în care războiul civil se amestecă cu actele genocidare. Greșeală majoră, potrivit lui Secher, este aceea de a include genocidul în cadrul războiului civil; în ciuda perioadei de tranziție arătate, cele două
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
între 1 august (prima variantă a legii de aprobare a genocidului) și 24 decembrie 1793 (Savenay) are loc o "perioada de suprapunere" în care războiul civil se amestecă cu actele genocidare. Greșeală majoră, potrivit lui Secher, este aceea de a include genocidul în cadrul războiului civil; în ciuda perioadei de tranziție arătate, cele două forme de crimă sunt distincte (p. 240). O altă distincție necesară pentru înțelegerea corectă a evenimentelor este cea dintre vandeeni și șuani. Deși unite de răspândirea geografică (provinciile apusene ale
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
o miscare contra-revoluționară (nostalgica după l'Ancien Régime), revoltă vandeenilor se face în numele aplicării principiilor revoluției (egalitate, libertate) și a apărării acesteia în fața "tiraniei egalitariste a iacobinilor" din 1792-1794. În măsura în care refuzul de a recunoaște degenerarea războiului civil din Vandeea în genocid reprezintă o problemă a statului, atunci acesta nu poate fi explicat decât prin neînțelegerea corectă a naturii evenimentelor care au avut loc pe plan militar, social și economic în Vandeea, între martie 1793 și 27 iulie 1794. Dacă stabilirea corectă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a naturii evenimentelor care au avut loc pe plan militar, social și economic în Vandeea, între martie 1793 și 27 iulie 1794. Dacă stabilirea corectă a terminologiei prin operarea unor distincții de tipul celor exemplificate în paragrafele anterioare (război civil - genocid, șuani - vandeeni), nu înainte de a fi identificate criteriile de diferențiere (criteriul legal, criteriul militar, etc) reprezintă o îndatorire a posterității pentru a restitui natură specifică a evenimentelor consumate cu mult timp în urmă, contemporanii deși fără excepție "au perceput caracterul
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
folosit pentru a defini incalificabilul" (p. 180). Începând cu călâii (dar și cea mai mare parte a victimelor), s-a preferat conceptul de "masacru", care deși identifica corect natură violență, trece cu vederea "caracterul sistematic și global al faptelor", specific genocidului (p. 181). Doar Babeuf a propus termenul de "populicid" a cărui încărcătură semantica coincidea cu termenul "genocid" propus de R. Lemkin, după grozăvia Holocaustului. Pentru Reynald Secher, indiferent de denumirea specifică a genocidului, în funcție de etnia care i-a căzut victimă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
victimelor), s-a preferat conceptul de "masacru", care deși identifica corect natură violență, trece cu vederea "caracterul sistematic și global al faptelor", specific genocidului (p. 181). Doar Babeuf a propus termenul de "populicid" a cărui încărcătură semantica coincidea cu termenul "genocid" propus de R. Lemkin, după grozăvia Holocaustului. Pentru Reynald Secher, indiferent de denumirea specifică a genocidului, în funcție de etnia care i-a căzut victimă (Șoah/ Holocaust pentru evrei, Aghet pentru armeni, Holodomor pentru ucrainieni), "fiecare dintre aceste cuvinte nu cuprinde nici
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
caracterul sistematic și global al faptelor", specific genocidului (p. 181). Doar Babeuf a propus termenul de "populicid" a cărui încărcătură semantica coincidea cu termenul "genocid" propus de R. Lemkin, după grozăvia Holocaustului. Pentru Reynald Secher, indiferent de denumirea specifică a genocidului, în funcție de etnia care i-a căzut victimă (Șoah/ Holocaust pentru evrei, Aghet pentru armeni, Holodomor pentru ucrainieni), "fiecare dintre aceste cuvinte nu cuprinde nici descifrarea specificului sau, nici pe aceea a efectelor sale psihice asupra supraviețuitorilor", ele nefăcând altceva "decât
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
nu cuprinde nici descifrarea specificului sau, nici pe aceea a efectelor sale psihice asupra supraviețuitorilor", ele nefăcând altceva "decât să încerce să numească o oroare percepută că o orare de o natură necunoscută" (p. 187). Includerea în orice discuție asupra genocidului nu doar a victimelor, ci și a supraviețuitorilor și urmașilor acestora reprezintă al doilea specific al acestui tip de infracțiune care antrenează chestiunea memoriei. În abundență de considerații istorice și normative autorul ar fi trebuit pesemne să insiste mai mult
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
specific al acestui tip de infracțiune care antrenează chestiunea memoriei. În abundență de considerații istorice și normative autorul ar fi trebuit pesemne să insiste mai mult asupra acestui specific deoarece el este argumentul cel mai solid pentru afirmația potrivit căreia genocidul pentru contemporani (victime și supraviețuitori) se continuă în memoricid pentru posteritate (urmașii supraviețuitorilor și, probabil, ai victimelor)5. Mai mult, daca genocidul cuprinde "spaimă și teroare", memoricidul pe care acesta îl antrenează cuprinde "manipulare și uitare" (p. 232), cu alte
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
să insiste mai mult asupra acestui specific deoarece el este argumentul cel mai solid pentru afirmația potrivit căreia genocidul pentru contemporani (victime și supraviețuitori) se continuă în memoricid pentru posteritate (urmașii supraviețuitorilor și, probabil, ai victimelor)5. Mai mult, daca genocidul cuprinde "spaimă și teroare", memoricidul pe care acesta îl antrenează cuprinde "manipulare și uitare" (p. 232), cu alte cuvinte se produce o transformare a violenței fizice (genocidul) în violență simbolică (memoricidul). Din punct de vedere cronologic, problema memoriei genocidului se
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
memoricid pentru posteritate (urmașii supraviețuitorilor și, probabil, ai victimelor)5. Mai mult, daca genocidul cuprinde "spaimă și teroare", memoricidul pe care acesta îl antrenează cuprinde "manipulare și uitare" (p. 232), cu alte cuvinte se produce o transformare a violenței fizice (genocidul) în violență simbolică (memoricidul). Din punct de vedere cronologic, problema memoriei genocidului se pune imediat după căderea lui Robespierre (termidor). Memoricidul semnifică trecerea sub obroc a ororii prin instrumentul negarii generalizate efectul fiind dublu: "incapacitatea victimelor de a se defini
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
daca genocidul cuprinde "spaimă și teroare", memoricidul pe care acesta îl antrenează cuprinde "manipulare și uitare" (p. 232), cu alte cuvinte se produce o transformare a violenței fizice (genocidul) în violență simbolică (memoricidul). Din punct de vedere cronologic, problema memoriei genocidului se pune imediat după căderea lui Robespierre (termidor). Memoricidul semnifică trecerea sub obroc a ororii prin instrumentul negarii generalizate efectul fiind dublu: "incapacitatea victimelor de a se defini în raport cu genocidul și drept corolar imposibilitatea justiției de a-și face datoria
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
violență simbolică (memoricidul). Din punct de vedere cronologic, problema memoriei genocidului se pune imediat după căderea lui Robespierre (termidor). Memoricidul semnifică trecerea sub obroc a ororii prin instrumentul negarii generalizate efectul fiind dublu: "incapacitatea victimelor de a se defini în raport cu genocidul și drept corolar imposibilitatea justiției de a-și face datoria, deci de a vedea ieșind la suprafață memoria colectivă conformă a faptelor" (p. 230). Miza construirii și comunicării memoriei faptelor se află în distincția dintre calau și victima, prin victima
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a suferit acțiunile unui terț, individ sau grup, sau chiar ale unui stat" (p. 233). Astfel, cât timp această distincție nu poate fi oficializata, are loc memoricidul al cărui rezultat este "împiedicarea persoanelor care au suferit într-un fel, din cauza genocidului, de a se constitui și deci de a fi recunoscute ca victime", iar "dacă nu există victima, nu există nici crimă" (pp. 233-234). Al doilea rezultat este următorul: "călâii și moștenitorii lor inversează originea faptelor care nu se mai situează
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
iar victimele sunt învinșii ceea ce face ca "victima să stea la originea propriei pedepsiri", căci vandeenii, ca trădători (revoltă împotriva republicii implică apărarea intereselor străinilor), sunt "criminali pedepsiți în numele Națiunii" (p. 236). Aceasta este esența memoricidului care, început încă din genocid, a fost reținută cu titlu canonic în istoriografia oficială. Neexistând genocid potrivit acestei perspective, crimele nu pot fi împotriva umanității, ci crime de război (tipuri diferite de infracțiune). Un punct vulnerabil al cărții în discuția cu privire la memoricid este ambiguitatea asupra
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
originea propriei pedepsiri", căci vandeenii, ca trădători (revoltă împotriva republicii implică apărarea intereselor străinilor), sunt "criminali pedepsiți în numele Națiunii" (p. 236). Aceasta este esența memoricidului care, început încă din genocid, a fost reținută cu titlu canonic în istoriografia oficială. Neexistând genocid potrivit acestei perspective, crimele nu pot fi împotriva umanității, ci crime de război (tipuri diferite de infracțiune). Un punct vulnerabil al cărții în discuția cu privire la memoricid este ambiguitatea asupra naturii reparațiilor pe care restabilirea distincțiilor și a proprietăților termenilor le-
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
faptelor genocidare dar și de la memoricidul al căror obiect au fost, le-ar permite descendenților genocidaților să se recunoască ei înșiși ca victime și să poată în sfârșit pretinde un proces legitim (subl. m. N.D.)" (p. 370). Chiar dacă infracțiunea de genocid este imprescriptibila, nu se pune problema unei condamnări penale atâta timp cât vinovații/călâii au murit de mult, iar răspunderea penală este strict individuală. În plus, ar fi fost interesant de precizat care este temeiul juridic prin care descendenții victimelor ar putea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în onoarea lor, chiar înainte de a primi comuniunea" (p. 244). Poate că o viitoare carte despre efectele sociale ale memoricidului, în maniera jurnaliștilor francezi Laure Marchand și Guillaume Perrier ar transforma dipticul în triptic, întregind astfel cunoașterea (argumentație istorică a genocidului, argumentație moral-juridică a memoricidului și efectele sociale ale celor două asupra descendenților deopotrivă ai victimelor și călâilor). Numai așa s-ar putea aproximă idealul unei dreptăți intergeneraționale care să concilieze societatea și să servească adevărului. În încheiere, merita precizat un
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de tactici, după cum urmează: primul procedeu este negarea (se neagă intenția genocidară, punerea în practică, vizarea întregii populații, faptele genocidare, dovezile istorice), urmat de relativism (intenția și voință genocidare, bilanțul uman și material, aplicarea, istoria și legalitatea să), justificarea (necesitatea genocidului din punct de vedere militar, juridic, politic potrivit intenției superioare a națiunii, social potrivit nevoii de eliminare a străinilor, uman prin inventarea ororilor și filosofic) și încheiat cu ostracizarea (genocidaților și urmașilor acestora, scrierilor, cercetărilor istorice, activităților memoriale, cererile de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
potrivit nevoii de eliminare a străinilor, uman prin inventarea ororilor și filosofic) și încheiat cu ostracizarea (genocidaților și urmașilor acestora, scrierilor, cercetărilor istorice, activităților memoriale, cererile de recunoaștere). Ar fi fost probabil interesantă o discuție despre felul în care justificarea genocidului, spre deosebire de simplă negare și chiar relativizare, reprezintă o formă tacită de recunoaștere a sa (și deci de diluare a efectului memoricidar). Dincolo de toate plusurile și minusurile sesizate mai sus, cartea de față merită și trebuie citită măcar pentru a beneficia
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și deci de diluare a efectului memoricidar). Dincolo de toate plusurile și minusurile sesizate mai sus, cartea de față merită și trebuie citită măcar pentru a beneficia de o argumentație pertinenta asupra felului în care realitatea memoricidului, ca element component al genocidului, face ca acte specifice memoricidului (negare, relativizare, probabil justificare) să nu fie considerate pur și simplu opinii, ci delicte de opinie, cu toate consecințele civile și penale care decurg de aici: "Devine atunci clar că negarea și memoricidul nu pot
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Holocaust (trad. Gina Vieru), Editura Humanitas, București, 2015, 92 p. Am argumentat într-o recenzie extinsă a acestei cărți (Holocaust. Studii și cercetări, vol. VII, nr. 1(8)/2015, Curtea Veche, București, 2015, pp. 382-388) faptul că interpretarea hegeliana a genocidului prezintă riscul de a se transformă într-o justificare a ceea ce este inacceptabil. Asta nu înseamnă, desigur, evacuarea tensiunii hermeneutice a oricărei istoriografii (abordarea voluntarista vs. determinista a faptelor istorice). 2 A se vedea și Stéphane Courtois, Comunism și totalitarism
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Gina Vieru), Editura Hasefer, București, 2004, 122 p.; Pierre Vidal-Naquet, Asasinii memoriei. "Un Eichmann de hartie" și alte eseuri despre revizionism (trad. Mariana Arnold), EST-Samuel Tastet Editeur, 2003, 216 p.; Laure Marchand, Guillaume Perrier, Turcia și fantomă armeana. Pe urmele genocidului (trad. Nicolae Drăgușin), prefață de Sorin Antohi și cuvânt înainte de Taner Açkam, Editura Corint, București, 2015, 284 p. 4 A se vedea, de pildă, Eleodor Focșeneanu, Istoria constituțională a României, 1859-1991, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1998, 192
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]