523 matches
-
facem cu viața noastră și cu viețile altora? 1.Considerații preliminare Trăim în prezent și ne luptăm din răsputeri cu el potrivit pragmaticului și anticreștinescului „Trăiește-ți clipa!”, cu toate că pentru unii gânditori, prezentul nu semnifică decât hotarul aproape insesizabil dintre genunea trecutului și cea a viitorului. Toți oamenii luptă să dobândească binele și fericirea, chiar dacă în căutările lor nu o iau cu toții pe calea dreaptă sau legală, și astfel se situează în conflict cu semenii și justiția. După cum aflăm de la Epicur
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
fără haine bruma-i călăuza ceții. Printre câmpuri, fără gânduri ne plimbăm în tinerețe acum slobode de rânduri doruri multe nasc tristețe. Printre stele ce -s pe ceruri ne visăm sclipind în lume viață plină de misteruri ne afunda în genune... Fără stea și fără nume! Referință Bibliografica: FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2316, Anul VII, 04 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378768_a_380097]
-
plânge a pustiu Eu te-aș salva, iubirea mea, de toate Acele răni ce porți de când te știu. De-ai alerga desculță prin pădure Și foc din cer ți-ar arde calde pleoape Nu te-aș lăsa s-aluneci în genune Iubirea mea, te-aș apăra de toate. De-mi plâng copacii dezgoliți de frunze Și-mi ard câmpiile ca-ntr-un blestem Pe piept de-mi curg șiroaiele de sânge Tot aș veni atuncea când mă chemi. Cutremurat de gândul
SĂ ÎNȚELEAGĂ TOȚI CĂ TE IUBESC! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378801_a_380130]
-
vremuri răvășite...Tineri fără de canoane... XIV. GRĂUNTE DE LUMINĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori, Grăunte de lumină încolțit Pe-un bulgăre de viață în ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminii Tot alergând desculță după viață Și șchiopătând prin iedera minciunii Am exersat căderi fără speranță. Când m-au rănit — am cunoscut trădarea, Păcat neînțeles, simțit din greu, Scrâșnind din dinți, luptam
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cu temeri infinite Băteam timidă-n ușa poeziei, Cu un mănunchi de gânduri înflorite Am renăscut la umbra veșniciei. Citește mai mult Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori,Grăunte de lumină încolțitPe-un bulgăre de viață în ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminiiTot alergând desculță după viațăși șchiopătând prin iedera minciuniiAm exersat căderi fără speranță.Când m-au rănit — am cunoscut trădarea,Păcat neînțeles, simțit din greu,Scrâșnind din dinți, luptam cu disperarea,Dar
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-nceput să anuleze frumoasele anticipări Schimbându-le sensul și forma, ca imposibile urări... Aducând reproșuri grave că deși neinvitată Forțând "Garda Princiară" : "iată-mă aterizată, Ca să șterg pe totdeauna tabla cu promisiuni Lăsate de cele 3 ! Le voi duce în genuni !" Frumoase și pe "din afară", cele 3 bune ursitoare ! (Precum și Cavalerul Silviu !), în clasica sărbătoare ! Iar ursitoarea rea, Andreea, cu mătura sub clar-de-lună Fără riduri și frumoasă, i-a convins pe mulți, că-i...bună ! Admirându-vă-n ecrane, cu
FERMECĂTOARE URSITOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377761_a_379090]
-
Ținut de-a Demonului viața. Groază și Deznădejde, Chin și Turbare Învăluie Părinții în reci nori cînd urlete scoțînd se-apleacă-asupra Groaznicului prunc, pîn' ce, pierzîndu-și vlaga lîngă el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144 Enitharmon simți-n străfund poartă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Urizen departe să nu îl mai hrănească, 275 De deasupra, dedesubt, din toate părțile din jur în vastu-adînc al nesfîrșirii, Să-i poată-nfometa pe fiii și fiicele lui Urizen pe vînturi, Și între el și ei făcînd oribile genuni în vastul neștiut. Aceștia toți179 în jurul lumii lui Los nainte-și aruncau îngrozitoarele odrasle. Însă în timpuri ale Veșniciei Scaunul de Domnie al lui Urizen este-n Miazăzi, 280 Urthona-n Miazănoapte, Luvah în Răsărit, Tharmas în Apus. Și-acuma el180 ajunse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căinîndu-se. Însă în Linurile Vinului nu cîntă Omeneștii Struguri, nu dansează, Ci urlă și se zbat într-un noian de suferință, în fioroase flăcări mistuindu-se, 750 În fiare și în temnițe încercuiți 335 de ne-ncetate focuri, În hrube și genuni și umbre ale morții, în chipuri de amărăciune și de suferință; Tipsiile, Șuruburile și Rotile de cazna, Ferăstraie, frînghii, focuri și potopuri, Crudă bucurie a fiicelor lui Lúvah, care cu bice și junghére Jertfele-și sfîșie, și jocul cel de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ginnunga gap. Iată ce spune Jakob Grimm despre această concepție: "Înainte de crearea cerului și pămîntului există o uriașă prăpastie, gap (hiat, căscare), numită cu emfaza gap ginnunga (hau al hăurilor) similar "haosului" grecesc. căci după cum caos desemnează în același timp genune și întuneric, la fel ginnungagap se pare ca desemnează lumea de ceață din pîntecele căreia s-au înălțat toate lucrurile". ["Vor erschaffung des himmels und der erde war eine ungeheure kluft, gap (hiatus, gaffen), mit verstärktem ausdruck gap ginnunga (kluft
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult, o, mult prea mult să dăinuiască!/ Făcuseră că într-un spațiu strimt/ Hotarul Lumii ăsteia să treacă/ Pe lîng-al Cerului empyrean,/ Aflîndu-se la stînga Iadul, cu/ Genune lungă despărțit de ele." 65 (ÎI, 103) Principii discordante-ale Iubirii și-ale Urii: Blake reia teoria lui Empedocle despre originea universului: forțele universale eterne opuse ale iubirii și urii, atracției și respingerii. 66 (ÎI, 105) certitudine: Blake îi atribuie lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
comunice doar expansiunile ce convin turistului comun, de unde impresia de literaturizare. Și apelul masiv la opiniile experților în istoria artei și în arheologie ascunde reacția subiectivă. Totuși, pe alocuri, aceasta răzbate la suprafață, mai ales în fața stihiilor naturii și a genunii timpului, devenind mai frecventă în partea a doua a călătoriei, unde se renunță la călăuzele prestigioase. Mai atent la mișcările interioare iscate de contemplarea peisajului indian, mai personal în reflexia colorată de scepticism, C. prinde acum câte ceva și din spectacolul
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
București, 1974; Menestrelii regelui Ludovic, București, 1980; Luna și mânzul sălbatic, București, 1982; Portrete de artiști, București, 1984; Toamna, când se scutură castanii, București, 1991; Frumosul și iubirea, București, 1998; Poesis. Triumf al iubirii de frumos, București, 1999; Aurore și genuni, București, 2001; Columnele sonetului, București, 2002. Traduceri: E. Malțev, Din toată inima, București, 1948 (în colaborare cu W. Cohn); V. Ohotnikov, În lumea cercetărilor, București, 1952 (în colaborare cu Ada Cherchez); Marie Spetova, Familia Vojacik, București, 1952 (în colaborare cu
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
aflat acele legi după cari popoară se nasc, se- nalță, mor, și ce am văzut la cei vechi văd în voi... și ce vană este viața asta a lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Zeus care fulgeră și leagă în Tartar pe Titani : [...] Titanii Aprig izbiți se-ncovoaie, sub largul pământ îi afundă Zeus, ferecați cu zăvoare și lanțuri ce nu se dezleagă (Hesiod, Theogonia). Sau pe îngerul apocaliptic „pogorându-se din cer, având cheia genunei și un lanț mare în mâna lui” : „Și a prins pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana, și l-a legat pe o mie de ani. Și l-a aruncat în adânc și l-a închis
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
l-ar fi lăsat pe primul călugăr să aleagă disputa teologică. Poate că abia atunci ar fi aflat ce e un quint. Zâmbi unui gând fugar când îl revăzu pe Aloim. Doamne, Dumnezeule, ține-mă de mână când privesc în genune și dă-mi putere să lovesc în Anticrist. Și fă Apocalipsa Ta să nască Lumea nouă, Doamne! 2. Durerea poate fi înțelepciune, fiindcă numai suferința te poate face să înțelegi de ce tu, nemernic și infinit scârbavnic, ai fost cruțat de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care ni l-ai lăsat să apară un alt Mesia, pentru o altă lume, un nou conducător, pentru o altă legiune a Domnului Dumnezeului nostru. ― Să apară! incantară din nou călugării. ― Și mai dă-ne și puterea de a străbate genunea pentru a ne împlini menirea, ca să-l salvăm pe Domnul Dumnezeul nostru de propria-I nemărginire. ― Să-l salvăm, veni răspunsul celorlalți, încheind invocarea grației divine. Ritualul acela scurt îl bine dispuse pe Abate care, întor-cîndu-se spre ceilalți, zise scurt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
schimbă. - Tu le schimbi. - Desigur. Ăsta e rolul unui conducător. Împletește timpul într-o funie groasă pe care o păstrează pentru momentul de cumpănă în care va trebui să îi mențină greutatea și să nu-l lase să cadă în genunea timpului, zâmbi sălbatic tânărul. *** Alaana își ținea fruntea în palme. Urlase în mintea băiatului când simțise că pata din mintea lui e pe cale să orbească tot restul gândirii, dar nu fusese în stare să oprească șuvoiul. Ascultase uimită vorbele lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
legat de corp. Mirosul și gustul lichidului erau atât de scârboase încît abia dacă reușea să-și cumpănească propria țeastă, pe care o ținea în palma stângă. Curgerea era însă din ce în ce mai rapidă și Oksana văzu că se îndreaptă spre o genune de carne roșie care pulsa bolnăvicios. Râul de fiere în care se zbătea părea că se varsă în ceva care... nu... nu putea fi adevărat. Oksana urlă din toate puterile. Se trezi întinsă pe pat și înainte de a deschide ochii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lăsați la „stână pentru pace”, când îi privește pe îmbolnăviții de sine și de neant. Timpul îi amintește clipa „căderilor ancestrale”, iar între Poet, identificat cu Geniul, Dăruitul suprem, Ascetul, și lumea schimbătoare se înalță o piatră de hotar marcând genunea. Din conștiința electrizată a prezenței acestei linii despărțitoare se nasc imprecații cu adresă uneori confuză, dar și poezii străbătute de un puternic fior. SCRIERI: Piața Diolei, pref. Andrei Lupan, Chișinău, 1974; Marele Vânt, Chișinău, 1980; Mitul trandafirului, pref. George Meniuc
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
evidență de ideea atracției pe care o resimte cosmonautul pământean pentru echivalentul venusian al „eternului feminin”. Talentul de explorator narativ al spațiului literar științifico-fantastic găsește, totuși, cea mai bună concretizare în prozele scurte. Volumul care le reunește, Prețul secant al genunii (1974), cuprinde o serie de narațiuni, unele devenind texte clasice ale genului, și nu doar în spațiul românesc. Chiar dacă, pentru Mircea Opriță, Altarul zeilor stohastici (Premiul Special la Primul Congres European de Science-Fiction, 1972), „o rece, ironică disecție a absurdului
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
America (în colaborare cu C. Constantin), București, 1953; Inimă de ciută (în colaborare cu Christian Ghenea), București, 1955; Uraniu (în colaborare cu Christian Ghenea), București, 1956; Planeta Mrina în alarmă, București, 1959; Omul și Năluca, București, 1965; Prețul secant al genunii, București, 1974; Inima rezistentă, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1981; Roman aforistic, Norresundby (Danemarca), 2000; Privire din pom asupra realității, București, 2003. Traduceri: A. Gonciar, Stegarii, București, 1949 (în colaborare cu Maria Z. Vlad); V. Safonov, Pamântul în floare, București
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
Opere alese, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Mirko Pasek, Caravana de abanos, București, 1964 (în colaborare cu Traian Ionescu-Nișcov); Stanislaw Lem, Solaris, Cluj-Napoca, 1974 (în colaborare cu T. Roll). Repere bibliografice: Mircea Opriță, „Prețul secant al genunii”, TR, 1966, 21; Ion Bălu, Viitorul enigmatic, VR, 1966, 7; Popa, Dicț. lit. (1977), 475; Manolescu, Literatura SF, passim; Paul Miclău, Pluralitatea poetică în caligramele lui Adrian Rogoz, VR, 1982, 10; Cosma, Romanul, II, 226-227; Dicț. scriit. rom., IV, 76-79
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
-și așteaptă prada legendară”. S. izbutește să transpună în acest limbaj compozit o viață interioară proprie, cu prezumția că depozitează un summum de experiență tragică - o mare iubire trădată, un cămin distrus, copilul mort, o aspră însingurare „pe margini de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște decupând, în întunericul durerii, „ferestre luminate” sau captând „sâmburi de lumină”. Cultivarea formei fixe temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumului 351 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului 357 15.4.3.1. În secolul sintezei 357 15.4.3.2. Trei concepții despre lume și idealurile ei 358 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului 361 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional 362 15.4.3.5. Postmodernismul și constructivismul 364 15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmoderne 365 Note și referințe bibliografice 371 În loc de încheiere. Gânduri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]