520 matches
-
s-a transformat în schizofrenie culturală în Iluminism și Modernism. În epoca elenistă nu a existat acea „prăpastie culturală” semnalată de Ch. Snow în anii ’50 ai secolului XX și care s-a căscat vertiginos în următoarele cinci decenii, devenind „genunea culturală” care ne-a caricaturizat în semidocți și „experți”. În epoca elenistă, quadrivium continua armonios trivium și se întregea prin filosofie într-o simfonie cosmică, de tip pitagoreic, care se sfârșea prin formarea „omului desăvârșit”, cel care prin moarte recâștiga
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numea în anii ’50 ai secolului XX „prăpastia culturală”. În ciuda evoluției unitare a civilizației europene, vreme de un mileniu, s-a săpat adânc între trivium și quadrivium. Astfel s-au separat artes sermocinales de artes reales și s-a creat genunea dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”. O constatăm în forme timide încă din Evul Mediu, dar clară în Renaștere, când între „umanista” Academie florentină și „realista” Școală padovană existau deosebiri totale. O constatăm, desigur, și astăzi, când se întâlnesc „oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a simțit (și se simte încă) planând - fie ca un înger, fie ca un demon - fantoma nemuritoare a lui Alcuin din York, care ne-a smuls din armonia lui enkyklios paideia și ne-a damnat să trăim într-o „genune culturală” care se adâncește mereu și din ce în ce mai vertiginos. Se va scinda lumea euroatlantică în două „rase culturale” sau, dimpotrivă, se va reintegra într-o unică și mare cultură globală? Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. Alcuin (Flaccus
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mondială, guvernul mondial etc. au devenit iminente. Obstacolul ideologic dispăruse, brusc, în 1990 și se părea că „marea îmbrățișare a lumii” pentru „fraternizarea universală” a început. Dar, la fel de brusc, în primii ani ai secolului XXI s-a înălțat amenințător din genunile istoriei un obstacol uitat, dar niciodată surmontat: cel religios. În anii ’90 se părea că marile religii - creștinismul, mozaismul, islamismul, budismul, confucianismul, daoismul, shintoismul - și puzderia de secte desprinse din ele se „topesc” văzând cu ochii în clocotul globalizării economice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de specialist al designului instrucțional clasic și al curriculumului modern, nu numai să polemizeze viguros cu postmoderniștii, ci și să găsească o „cale de compromis” între „paradigma modernă” și „paradigma postmodernă”; a demonstrat că acestea nu sunt despărțite de o genune de netrecut, ci, dimpotrivă, că între ele există numeroase punți extrem de profitabile 223. După Wilson (1997), secolul XXI va aparține sintezei și continuității dintre modernism și postmodernism. Ar exista, în acest sens, două realități evidente: a) perspectivele postmoderne asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
232 Persiflarea metodelor postmoderniste nu îl împiedică pe Wilson să ia în serios considerabilul lor aport epistemologic și praxeologic. Maliția lui se limitează doar la unele „exagerări libertine” care nu i se par de vreun folos. 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismuluitc "15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului" B. Wilson (1994) observa că gândirea postmodernă depășește domeniul filosofiei umaniste tradiționale, al criticii literare și al artelor. O virtute ce pare să alimenteze confuzia și să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să ia în serios considerabilul lor aport epistemologic și praxeologic. Maliția lui se limitează doar la unele „exagerări libertine” care nu i se par de vreun folos. 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismuluitc "15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului" B. Wilson (1994) observa că gândirea postmodernă depășește domeniul filosofiei umaniste tradiționale, al criticii literare și al artelor. O virtute ce pare să alimenteze confuzia și să sporească neînțelegerile dintre designerii instrucționali și criticii postmoderni. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
e, oblic, sufletul său frământat în permanență, oglinda minții lui reflexive" (?!); sau: la Luceafărul: "Versurile eminesciene, așadar, sunt un hibrid frumos al rezultatului cercetării și imaginației prelucrate îndelung de poetul care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
încercare și de har). În zorii anului nou Ca mortul ce trece în tăcere spre calea veșniciei și anul 1940 de plin zbucium, de adânci zguduiri și de grele încercări materiale, sufletești și naționale a plecat, s-a prăvălit în genune, a pierit. Plecarea lui însă, și sosirea unui an nou mai plin de nădejdi fericitoare, e momentul când fiecare trebuie să-și împreune mâinile pentru rugăciune și cu fața la pământ să ceară milă, îndurarea și binecuvântarea Domnului Tăriilor, care numai cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
regale, care, trebuie să recunosc, m-au ajutat să pătrund „pe viu“ în istoria Franței și să mă încânt, într-un târziu, de Tallemant des Réaux, de cardinalul de Retz, de ducele de Saint-Simon și să mă las târât în genunile estetice ale lui Proust; noțiunea de Bavaria am căpătat-o, tot atunci, prin Lola Montez - înainte cu mult de a-l visa pe Ludovic al II-lea), lecturi de taină (closetul, podul sau ascunzișurile grădinii) pe măsura bordelului care se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fete care urcau și coborau Copoul, celebra asiriană a dispărut și ea. Poate grație întâmplărilor cu iz de mituri arhaice în spațiul rozelor mele policrome, sensibile și diafane, femeile din urbea noastră, la Judecata de Apoi, vor fi scutite de genunea de foc. Dar ce se întâmplă cu cei care nu au imaginație ultra-luxuriantă, așa ca mine? Se trezesc subit la realitate, văd în fața ochilor același rozariu, existent pe undeva în marginea sudică a grădinii Copou, nu prea departe de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-l mai interesau acum chestiile astea - nici nu l-au interesant vreodată ! Să facă bine să aducă odată inelul ăla, că s-a săturat ! Atunci Aurora a spus un „nu“, iar Dănuț a simțit că se prăbușește ca-ntr-o genune fără fund. Cum e și normal, acasă, părinții s-au enervat și mai tare. „Cum să nu ți-l dea, nu i-ai explicat că e al tău ?“... și, ca să fie mai sigur de reușită, tatăl spuse că va merge
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
urăsc și la vreme de noapte cu plutele pe Bistrița, se urmăresc. Drumul prin Valea Putnei Spre Iacobeni, pârăul de lângă linie. Tunelul Bistrița Dorna Gura Ortoaei Rusca Osoiu Sunători Pietrosul Colțul Acrei Colbul La Chei Coiful Moara Dracului Cojoci Cruci Genunea Crucei Scăriceana Balta cânelui supt Dealul Ursului Toancele Barnarul Jneamăt = jnemete obstacol Argestru = strânsură de surcele și gunoi aduse de apă Băda deasupra Dornei Abonat la "Răvașul" Ilie Miron Crucea Broșteni PARTEA a II-a (1919-1927) [IAȘI COPOU]* 7 Iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de tristețe ridicolă. *1 Greșeală urâtă să crezi că-ți servești patria calomniind pe cei care au întemeiat-o. Veacurile unei națiuni sunt foile aceleiași cărți. Adevărații progresiști pleacă de la înțelegerea respectuoasă a trecutului. *1 Fluviul uitării ne leapădă în genunea trecutului. Numai ce-a fost spiritualitate și bine în noi rămâne la soarele vieții, radiind. *1 În Maramureș, în munte, încă se întrebuințează focul primitiv aprinzând lemnul prin frecare. I se zice foc viu. Se trec oile pe subt el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin al primului stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mișcă pământul: „În picioare se scula,/ Se scula, se scutura,/ Pământul se clătina,/ Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp imemorial instaurat de imperfect. Arcașul arhetipal surprinde falia temporală și valorifică accesul în sacru. Densitatea predicatelor, mai numeroase decât numărul de versuri, formează un tablou cataclismic, ochiul receptor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
in fîntînâ, au luat-o fata babii ș-au zvârlit-o cu pk’icioarili-n gios în fîntînâ șî s-au înecat acolo-n fîntînâ”. Povestit cu doi ani înainte, basmul mai cuprinde emfaza naratorului: „da adîncâ fîntînă”, ca indiciu pentru genunile spre care conduce izvorul din ea. Frumoasa din covata cu cenușă va fi de negăsit pentru împărat, care, la fel ca familia voinicului pierdut în munții din colindele de fecior, are acces doar la geografia reperabilă. Cenușotcă trece prin metamorfoza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
d-oblicitu,/ Tot alegu-mi și-mi culegu” (Blandiana Hunedoara). Predominarea perfectului compus, aflat în contrast cu prezentul prin care se descriu florile, sugerează situarea într-un timp profan, dar unul puternic încărcat de vitalitate și fecunditate, dovadă fiind soarele roșu abia ieșit din genuni și vegetația abundentă. Intr-atât de specifică este această activitate a fetelor, încât, într-o colindă culeasă din Hunedoara, ea se îndeplinește sub semnul nocturnului, definitoriu pentru procesiunile inițiatice și pentru feminitate: „Feciorița d-acișa,/ Hai lerum, flori dalbe gi măr
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noată-ș, coarne poartă,/ Da’ntre coarne ce-ș mai poartă?/ Leagăn verde de mătase” (Tudora - Suvorov). În acord cu ochii negri ai fecioarei, dar și cu bidiviul ei ce trebuie îmblânzit, tot în colinde, „negrul reamintește și de adâncimile abisale, genunile oceanice”, motiv pentru care zeului Neptun i se jertfeau tauri negri. Negrul exprimă de asemenea virtutea psihopompă a animalului, intersecția celor două tipuri de imaginar, al inițierii și al marii treceri, fiind deja demonstrată. Petru Caraman a observat că între
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
concretețe sfârșesc prin a le anexa pe acestea construcției demonstrative (Pârâul și floarea, În peșteră, Legenda unei stânci). Sobrietatea paradoxului moral, depășirea granițelor rigide ale alegoriei într-o cuprinzătoare expresie simbolică a existenței eroice sunt excepții notabile în Floare și genune sau În peșteră. Arid, dar și cu accente de o puritate notabilă, ce prevestesc lirica lui Al. A. Philippide (Dura lex), retoric, dar și cu stângăcii naive, C. a adus în lirica de la începutul secolului o notă individuală, prin reflexivitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
Convorbiri literare”. SCRIERI: Poezii, București, 1910; ed. București, 1914; Die Gedankenlyrik, Halle, 1913; ed. (Lirica de idei), tr. și pref. Marin Găiseanu, București, 1974; De-aș avea eu coiful din poveste, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1965; Floare și genune, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1968; Poezii, îngr. și pref. I.D. Bălan, București 1976; Eminescu. Faust, îngr. Dumitru Cerna, postfață Petru Poantă, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 217-223; Ibrăileanu, Opere, II, 257-263; Chendi, Schițe, 88-90; Mihail Dragomirescu, Critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
și baraje, ale ălora, dilii, legați cu coarda de picioare, sfidând legile fizicii, până la punctul de maximă întindere, mai, mai, să se rupă și, când e cât pe ce, iacă, își revine, se comprimă, cu tot cu săritor, care se bălăngăne deasupra genunii. S-a spus, cu oarecare îndreptățire până la un punct, că Rițoaia (folosim o formulă des uzitată în documentele de tot felul de până în secolul al XIX-lea) este victima unui linșaj mediatic, că, la o adică, alții au făcut-o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
oficiale, deseori gigantice, cum ar fi Sărbătoarea Vierilor (cea din 1999) sau cum va fi, bănuiesc, Expo ’02 (pentru 2002), care, dacă va semăna mult celei din Hanovra, pe care am vizitat-o noi, riscă să nu fie decât o genune a milioanelor, fără o semnificație reală. Ar fi mai bine să se propună niște schimburi de persoane sau de familii: genevezii să-i descopere pe cei din Zürich, o scriitoare din Tessin pe una din Bale ș.a.m.d. - Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ținut de-a Demonului viața. Groază și Deznădejde, Chin și Turbare Învăluie Părinții în reci nori cînd urlete scoțînd se-apleacă-asupra Groaznicului prunc, pîn' ce, pierzîndu-și vlaga lîngă el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144 Enitharmon simți-n străfund poartă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]