427 matches
-
sau expulzate 250.000 persoane, din care ca. 200.000 georgieni. Conform recensământului din 2005 au fost numărate în doar 215.972 de persoane, din care 44% abhazi, 21% georgieni, 12% ruși ș.a. Religia predominantă este creștin ortodoxă (abhazi, ruși, georgieni), apostolică armeană și minoritar musulmană. Între secolele al 9-lea și al 6-lea î.e.n., teritoriul actual al Abhaziei făcea parte din regatul Colchid (Colhida). În anul 63 î.e.n., acest regat a fost absorbit de Regatul Egrisi, cunoscut de bizantini
Abhazia () [Corola-website/Science/298157_a_299486]
-
independența față de Georgia în anul 1992. Războiul de independență s-a soldat cu numeroase victime în perioada 1991-1994. În august 2008, armata georgiană a încercat să recâștige controlul asupra Abhaziei, fapt ce a determinat intervenția rapidă a forțelor militare ruse, georgienii fiind nevoiți să se retragă în numai 6 zile. La 26 august 2008, președintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a declarat că guvernul de la Moscova recunoaște oficial independența celor două republici separatiste, Osetia de Sud și Abhazia. La 6 luni după recunoașterea
Abhazia () [Corola-website/Science/298157_a_299486]
-
ca entitate națională separată nu a fost de aceea accentuată la începutul existenței Uniunii Sovietice. Deși instituțiile și orașele rusești rămăseseră dominante, mulți neruși au participat la noile organe de conducere de la toate nivelurile. Unul dintre acești neruși a fost georgianul Iosif Vissarionovici Stalin (Djugașvili). După moartea lui Lenin (1924), a avut loc o scurtă luptă pentru putere. Stalin a reușit să îndepărteze toți pretendenții la puterea supremă în stat și să distrugă toate limitările și balanțele puterii stabilite în sistemul
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
2010, este următoarea:<br> ruși — 9.930.410 (91,65 %), ucraineni — 154.104 (1,42 %), tătari — 149.043 (1,38 %), armeni — 106.466 (0,98 %), azeri — 57.123 (0,53 %), evrei — 53.142 (0,49 %), beloruși — 39.225 (0,36 %), georgieni — 38.934 (0,36 %), uzbeci — 35.595 (0,33 %), tadjici — 27.280 (0,25 %), moldoveni — 21.699 (0,20 %), kîrghizi — 18.736 (0,17 %), mordvini — 17.095 (0,16 %), ceceni — 14.524 (0,13 %), ciuvași — 14.313 (0,13 %), persoanele
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
noi așezări în bazinul râului Terek. Voievodul Novosilțev a construit o nouă fortificație în regiune, punând bazele astfel Armatei cazacilor de pe Terek. În 1584, și această fortificație a fost ocupată de cazaci, dintre care unii fuseseră recrutați în armata regelui georgian Simon. Pe de altă parte, un ataman al cazacilor de pe Don, Șadra, a condus un grup de trei sotnii de cazaci în teritoriile kumîkilor, unde a fondat orașul Andreev. Unul dintre motivele posibile ar fi fost relațiile tensionate ale acestui
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
de voluntari din Kuban au venit în Abhazia să ajute mișcarea secesionistă. Unul dintre cele mai cunoscute grupuri a fost Sotnia I de sub comanda atamanului Nikolai Pusko, care a distrus o întreagă subunitate de voluntari ucrainei, care luptau de partea georgienilor, după care au fost primii care au intrat în Suhumi în 1993. Din acel moment, un detașament numeros de cazaci din Kuban este mobilizat fără întrerupere în Abhazia, fapt care influențează în mod negativ relațiile dintre Georgia și Rusia. Amata
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
I al Iugoslaviei), lucru care nu s-a întâmplat; mai târziu Alexandru s-a căsătorit cu Prințesa Maria a României. În primăvara anului 1911, Tatiana Constantinovna s-a logodit cu Prințul Constantin Alexandrovici Bagration-Mukhransky (2 martie 1889 - 19 mai 1915), georgian prin naștere, care a servit în armata imperială rusă și a murit în Primul Război Mondial. A fost prima fiică a Romanovilor, de la ascensiunea dinastiei pe tron din 1613, care s-a căsătorit cu un prinț non-dinastic. Tatăl ei a
Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318229_a_319558]
-
doilea mare grup, cu 27.000, ajungând la 7% din populația locală. După aceasta, zonele predominanțe de localizare sunt împrejurimile orașelor mari și zonele agricole. În același timp, albanezii au constituit aproximativ 56% din totalul imigranților, urmați de bulgari (5%), georgieni (3%) și români (3%). Americanii, ciprioții, britanicii și germanii au apărut că importante comunități străine cu circa 2% fiecare din totalul populației străine. Restul a fost de aproximativ 690.000 de persoane non-UE sau non-homogeneis (a patrimoniului non-grec) statutul. Potrivit
Demografia Greciei () [Corola-website/Science/319751_a_321080]
-
recunoscută "de jure" o autocefalie care "de facto" s-a exercitat începând din secolul al V-lea. După căderea Uniunii Sovietice și obținerea independenței Georgiei, Biserica Ortodoxă de aici a cunoscut o mare renaștere. În anul 2002, peste 80% din georgieni se declarau creștini ortodocși. Biserica Georgiei este organizată în 33 de dieceze, cu 512 biserici; pentru cei circa 3.5 milioane de credincioși, există circa 730 de preoți. Titlul complet al întâistătătorului Bisericii Georgiei este: "Sanctitatea Sa, Preafericitul Catholicos-Patriarh al întregii
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
plantarea lor "talequale" în pictură sau arhitectură, pentru a căuta să reprezente ceva specific românesc. Având însă o fire cercetătoare, artistul a căutat surse de inspirație și cunoaștere și în valorile culturale ale altora, în special ale armenilor, persanilor și georgienilor. În opinia sa, din toate elementele care au avut contact în mod istoric cu arta românească au rămas ceramica, desenele de pe scoarțele românești, cusăturile și crestăturile în lemn. Recomandările lui Apcar Baltazar au fost prezervarea nealterată a motivelor populare și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Stăuceni a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. În anul 1739, trupele ruse pornite de la Hotin i-au înfrânt pe turci în bătălia de la Stăuceni, luptând alături de ruși și ostași ucraineni, georgieni și moldoveni . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe
Stăuceni, Hotin () [Corola-website/Science/315826_a_317155]
-
Imperiul Țarist, a revendicat regiunea pentru ea în secolul al XVIII-lea. Rușii au asediat și cucerit cetatea în patru ocazii. În anul 1739, după ce rușii i-au înfrânt pe turci în Bătălia de la Stăuceni, luptând alături de ucraineni, moldoveni și georgieni, au asediat Cetatea Hotinului. Comandantul armatelor turcești, Iliaș Colceag, a predat cetatea în mâinile comandantului rus, Burkhard Christoph von Munnich. În perioada 1769-1812, rușii au atacat din nou fortăreața, ocupând-o în trei rânduri: în 1769 de prințul Alexander Galitzine
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
declarat următoarele: "„Nu sunt mulțumit de locul final, dar sunt satisfăcut că am terminat concursul în siguranță. Am avut unele inadaptabilități cu traseul în sesiunile de antrenament, unde am suferit o cădere, undeva în apropierea tragicului accident (unde a murit georgianul Nodar Kumaritașvili n.n.), lovindu-mă la umărul stâng. După toate câte s-au întâmplat sunt bucuros că am putut să reprezint țara, încercând să dau tot ce este mai bun în acest turneu olimpic”".
Bogdan Macovei () [Corola-website/Science/318746_a_320075]
-
Poeta Dalia Ravikovich s-a numărat printre cei care au beneficiat de aceasta, publicând prima ei poezie în revista lui Shlonsky "Orloghin". Shlonski a sărit și în ajutorul poetului evreu din URSS, Boris Gaponov, care tradusese în ebraică epopeea poetului georgian Șota Rustaveli, "Viteazul in piele de tigru". El a inițiat publicarea traducerii lui Gaponov în Israel și a fost printre cei ce au acționat pentru obținerea permisului de emigrare a acestuia din URSS în Israel. Gaponov, care învățase ebraica singur
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
cote etnice pentru unele posturi birocratice, ceea ce le-a dat abhazilor putere politică disproporționată în raport cu statutul lor minoritar în republica autonomă. Atât limba georgiană cât și problemele din Abhazia au rămas la ordinea de zi în anii ce au urmat. Georgienii din Abhazia au protestat împotriva discriminării lor de către nomenclatura Partidului Comunist Abhaz și au cerut acces egal la structurile autonome. Mai mulți intelectuali georgieni i-au scris lui Șevardnadze și liderului sovietic Leonid Brejnev pe această chestiune. În 1981, au
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
frontului de est, Veli Bei, parlamentarul Mohtar Bei, ambasadorul Memduh Șevket Bei, ambasadorul rus Iakov Ganețki, ministrul de externe armean Askanaz Mravian, ministrul de interne armean Poghos Makințian, ministrul controlului de stat azer Behbud Șahtahtinski, ministrul afacerilor militare și navale georgian Șalva Eliava și ministrul de externe și al finanțelor georgian Alexandr Svanidze. Tratatul prevedea ca teritoriul fostei regiuni Batumi a guberniei Kutaisi să fie împărțită între părțile semnatare. Jumătatea de nord, cu orașul port Batumi, era cedat Georgiei. Partea de
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
Rûm", literal „neamul Romanilor”, nume referitor la faptul că înainte de a fi supuși ai sultanilor, fuseseră cetățeni ai imperiului Roman de răsărit, numit ulterior „Bizantin”. Astfel, "Rûm" era denumirea dată de turci grecilor, bulgarilor, macedonenilor, albanezilor ortodocși, vlahilor, românilorn sârbilor, georgienilor și arabilor creștini, indiferent de diferențele etnice sau lingvistice și de faptul că ierarhia bisericească era în general greacă. Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului a fost recunoscut drept cea mai înaltă autoritate religioasă și politică (millet-bași) al tuturor supușilor ortodocși ai
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
R. Sârspka, Bosnia and Herzegovina, 2003; 45. The Gospel after John Metaphor (poems), Nov zlatorog Publishing House, Sofia, Bulgaria, 2003; 46. The Gospel after John Metaphor (poems), Naaman Publishing House, Beirut, Lebabon, 2003. VI. Translations into Romanian 47. Anthology of Georgian poetry (12th-20th centuries), Minerva Publishing House, Bucharest, 1974; 48. Blaje Koneski, Poems, Albatros Publishing House, Bucharest, 1975; 49. Besiki, Armies of sadness (poems), Junimea Publishing House, Bucharest, 1977; 50. Bojin Pavlovski, Duva (novel), Univers Publishing House, Bucharest, 1977; 51. Njegos
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]
-
dedicated to the film and theatre, în columns he has aș specialized critic în the reviews of the Romanian Writers’ Union (Literary România, The morning Star, Argeș etc.); 158. He published more than 100 studies and essays on Chinese, Armenian, Georgian, Macedonian, Serbo-Croatian, Montenegrean, Greek, Turkish, Uzbek, Bosnian, Spanish, Romanian etc. poetry, în particular; 163. He published more than 500 poems translated from various authors în hîș column Balkanic, which he covered for over seven years în The Morning Star, review
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]
-
pe politicienii georgieni, armeni și azeri să înființeze o autoritate regională unificată, denumită „Comisariatul Transcaucazian” (14 noiembrie 1917) și apoi și un legislativ, Seimul (23 ianuarie 1918). La 22 aprilie 1918, Seimul a declarat independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia Chavchavadze și ale altor intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12 martie 1917
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
Tânărul stat a trebuit să se pună sub protecție germană și să cedeze regiunile sale locuite majoritar de musulmani (inclusiv orașele Batumi, Ardahan, Artvin, Akhaltsikhe și Akhalkalaki) guvernului otoman (tratatul de la Batumi, 4 iunie). Susținerea germană le-a permis, însă, georgienilor să respingă amenințarea bolșevică din Abhazia. Portul Batumi, ocupat de britanici, a rămas separat, însă, de Georgia până în 1920. La 25 decembrie 1918, o forță britanică a sosit în Tbilisi. Relațiile Georgiei cu vecinii au fost tensionate. Dispute teritoriale cu
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
Georgia a refuzat orice alianță militară, păstrându-și politica de neutralitate și neamestec, dar a sugerat inițierea negocierilor privind relațiile dintre țări în speranța că va obține recunoașterea independenței Georgiei de către Moscova. Liderii ruși au criticat agresiv respingerea alianței de către georgieni, iar comuniștii localnici au organizat proteste antiguvernamentale, care s-au încheiat fără succes. În aprilie 1920, Armata Roșie a 11-a a înființat un regim sovietic în Azerbaidjan, iar bolșevicul georgian Grigori Ordzhonikidze a cerut Moscovei permisiunea să pătrundă în
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
Italia s-a pomenit în impas, congresul de la Veneția i-a dat lui Manuel I o lovitură comparabilă cu înfrângerea de la Myriokephalon. După înfrângerea de la Myriokephalon și congresul de la Viena din 1177, Manuel I, împărat al Ungurilor, Croaților, Sârbilor, Bulgarilor, Georgienilor, Chazarilor, Goților (atâtea titluri onorifice își însușise el, în cinstea victoriilor armelor romee), s-a văzut înfrânt. Timp de atâția ani, Imperiul lui își concentrase puterile, își irosise resursele în războaie grele și totul a fost în zadar! Acum nu
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
instruiți în tactici de luptă; mulți dintre cecenii care au luptat pentru ruși în Abhazia, împotriva Georgiei, luptaseră de partea Azerbaidjanului în Nagorno-Karabah. Rușii i-au permis lui Basaev să călătorească între Rusia și Suhumi pentru a-i înfrunta pe georgieni. Paul J. Murphy: În 1993, trupele KNK conduse de Basaev au săvârșit crime de război în Georgia, decapitând civili georgieni, iar „unii dintre învingători chiar au jucat fotbal cu capetele prizonierilor lor”. „Basaev însuși a decapitat zeci de ostatici georgieni
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
Azerbaidjanului în Nagorno-Karabah. Rușii i-au permis lui Basaev să călătorească între Rusia și Suhumi pentru a-i înfrunta pe georgieni. Paul J. Murphy: În 1993, trupele KNK conduse de Basaev au săvârșit crime de război în Georgia, decapitând civili georgieni, iar „unii dintre învingători chiar au jucat fotbal cu capetele prizonierilor lor”. „Basaev însuși a decapitat zeci de ostatici georgieni, majoritatea civili, pe stadionul din Suhumi.” Basaev a fost dirijat de agenți GRU, iar el a lăudat „profesionalismul” și „curajul
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]