499 matches
-
găsim totodată justificate pentru că sunt în sine atât de firești și de ușor explicabile încît am putea cel mult deplânge necesitatea lor psihologică incontestabilă iar nu să-i acuzăm pe cei care le poartă. Pătura de mijloc există desigur în germene, dar în mare parte ea nu este de origine evreiască. Nu vrem să negăm că de la germene la starea evoluată este mult, și anume tocmai evoluția însăși, dar trebuie să. ne dăm seama cu claritate de cauzele care nu permit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar fi ridicat repede spre cer. Era convins că sonda ajunsese deja la destinație. Armaghedonul probabil că începuse undeva, într-un punct anonim al Federației Sagittarius. Locul în care Dumnezeu își întîlnea nemărginirea avea acum un punct de simetrie în germenele Armaghedonului. Acum însă trebuia să hotărască cum anume să folosească ultima sondă și cea mai perfecționată dintre toate. Se ridică de pe podea și merse până în fața mașinăriei. Era cu mult mai mare decât celelalte și spera din tot sufletul că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o populație de clone, unde readuc la viață o conștiință foarte asemănătoare cu aceea a întemeietorului Abației, fără ca omul respectiv să aibă și amintirile Sfântului Augustin. Dacă s-ar fi aflat pe o Planetă Agricolă, acesta ar fi devenit mântuitorul, germenele religiei cercului... Radoslav dădu din mână a lehamite. - Niciodată nu am fost convins că religia și știința se pot dezvolta cu adevărat împreună. Numai Edictul Korona și lipsa de viziune a Curții Imperiale ne-au ferit în ultimele sute de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în mod paradoxal, a debutat cu astfel de cărți. Firește, în ele trebuia să fie demascat Dej, dar automat era demascat și sistemul. Fără să exagerăm, am putea spune că, în acest moment de deschidere, în care a fost semănat germenele, fără să știe, Ceaușescu și-a pregătit și rezistența, așa cum mai târziu, prin mitingul din 22 decembrie, își va pregăti singur sfârșitul. Oricât am privi lucrurile din perspectiva unui moment sau a altuia, acea perioadă de deschidere nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
declanșa evenimente la fel de solide ca experiența. Călătorie, complicație, criză și izbăvire - e de-ajuns să pronunți cuvintele ca să ia formă. Timp de zeci de ani, cazul acesta bântuise toate scrierile lui Weber. Această unică idee delirantă - poveștile devin realitate - părea germenele vindecării. Ne povestim pe noi înșine înapoi, până la diagnostic, și înainte, înspre vindecare. Povestea era furtuna din inima cortexului. Și cea mai bună soluție de a ajunge la adevărul fictiv erau parabolele neurologice chinuite ale lui Broca sau Luria - povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl identifică pe autor ca fiind un băiat din partea locului, născut și crescut la cotul râului Platte. Paginile sunt însemnate cu săgeți adezive. Dă la ultima pagină: „Secretul, dacă-mi este îngăduit să parafrazez un vocabular sălbatic, se găsește în germenele nopții“. Lângă carte se află un CD player portabil și căști de urechi. Lângă player, un mic teanc de discuri. Îl ia pe primul - Monteverdi. Ea alege tocmai acest moment ca să iasă prea repede din dormitor, încheindu-se în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de o incapacitate de a înfrunta viața, e mai degrabă pesimist decât lucid și dovedește un fatalism acceptat. Pe lângă vocația nefericirii, eroul are și o dorință de automistificare pentru a poza într-o eternă victimă, găsind în orice întâmplare insignifiantă germenele unui dezastru. Alexandru Călinescu observă că lamentarea continuă nu înseamnă luciditate ci este „un viciu, o manie, un instinct bolnav”, după cum mărturisește peronajul. „Luciditatea - ea există totuși - constă în aceea că el este conștient de forța destructivă și de caracterul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
șarpe, om) urcând invers în sus, nu mai putem concepe un principiu ultim și întâistătător fără să presupunem deja în el condiția unei rupturi interne, un fel de desprindere de sine prin care acest principiu se însămânțează singur cu un germene contrar, făcând astfel posibilă o evoluție ulterioară, o mișcare din ce în ce mai articulată a stării de conflict; conflict în devenire multiplă, între specii, pentru supraviețuire și, înăuntrul speciilor, pentru o mai bună „specificare“, pentru o articulare mai distinctă a vieții interioare, sufletești
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și mediul de cuvinte în care el își formează sensul. Dacă spun doar „logos“, luat singur, nu spun mare lucru; nu spun mare lucru decât dacă în mintea mea apare mediul de evocare al acestui cuvânt: anume că „logosul“ este germenele care însămânțează rațiunea pe un teren necultivat și că abia prin această germinație terenul se cultivă și produce floră și faună, medii de viață. Sensul logosului nu stă într-un cuvânt, ci în puterea cuvântului de a deveni propriul său
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care nu poate decădea în monotonie: este aspirația către o forță interioară care impune o condiție de intensitate ideii de ordine. Ordinea trebuie trăită, altfel nu-l privește pe om. Iar ca să poată fi trăită, ordinea trebuie să conțină un germene de înverșunare, un resort impetuos care este „de alt ordin“ decât ordinea care sfârșește prin a se supune unei inerții monotone. Considerațiile despre ruși îi privesc întru câtva și pe români. Prin prisma observației făcute de un călător care a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
antrenament, începi să ai „făgaș“, cursul vieții tale prinde albie și are forță suficientă ca să cultive ea singură cultura. Aici, cultura începe să fie cultivată cu adevărat, irigată, simțită și mai ales „prășită“, curățată de buruieni, ca să facă loc pentru germenele creator, ca să devină fruct. Iar în final, din mulțimea de fructe culese, puține rămân cele care mai au încă putere să însămânțeze mai departe, să dospească în ele o nouă înflorire, viitoare, de generație. Puține lucruri rămân adică din cultură
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Banalitatea nu e același lucru cu mediocritatea. De prima nu scapă nimeni, dar a doua reprezintă o condamnare a spiritului la neputință. Goethe, de pildă, idolul germanilor, a fost adesea banal, pentru că aparența cea mai obișnuită conduce mereu spre un germene în care banalitatea își regăsește odihna, sensul ei curent de recunoaștere a tot ce există ca semn al unei descoperiri, ca expresie prin care se străvede un țesut matricial, matca primitivă care, în loc să ascundă sensul lucrurilor, îl poartă în afară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dezlănțuie în fluxuri și refluxuri, ca să facă perceptibilă mișcarea care le străbate. Toate acestea trebuie să ne conducă de la noțiunea de sens la ideea de sens: ca să existe și să se manifeste, sensul crește din sine, ca și cultura unui germene, și se răspândește într-o rețea de sensuri, care este propriul său mediu de influență; mai precis: sensul se influențează pe sine în măsura în care se dezvoltă interior și reușește să pătrundă dincolo de sine, trecând pas cu pas în afara sa, ca să-și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se explică în parte și prin faptul că unghia crește și dincolo de moartea trupului. Deci, nu sunt prea multe piedici ca să afirmăm că unghia crește din sine, ca și cum ar avea undeva, la baza ei, o sursă ciudată, un fel de germene de dezvoltare și de germinație care poate fi numit unghie „în sine“. Platon ar zice probabil că unghia participă la ideea de unghie. Dar, aproape în mod reflex, există un fel de operație de contagiune mentală care ne face să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și este pregătită pentru întîlnirea cu singurul simț capabil să se muleze pe ea, să o reproducă în sfera subiectului și să elibereze din ea forma ca principiu și ca proiecție a voinței de limitare. Privirea, care conține în sine germenele departelui, este o trădare potențială a formei; pentru a percepe forma trebuie să rămâi în proximitatea ei. Și tocmai de aceea tactilul, singurul dintre simțuri care se naște prin anularea oricărei distanțe, prin contact, reprezintă suprema fidelitate față de formă; nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi reprezentat dacă s-ar consuma în spațiul categoriilor obișnuite ale umanului: tocmai extraordinarul lui produce în ceilalți nevoia și năzuința de a-l imita. În al doilea rând, este nevoie ca acest fapt de viață, care poartă în el germenele exemplarității, să fie transformat într-un document al spiritului, deci să fie consemnat și înregistrat. Însă pentru aceasta ar fi suficiente o permanentă trezie a minții și simpla tenacitate - capacitatea primordială a oricărui evanghelist, a biografului lui Ignațiu sau a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fecundă, care le ridică la nivelul - dacă nu în creații, în tensiune - marilor culturi. Nu se poate face un salt când îl vrei. Voința însă poate da amploare unei transfigurări istorice. Oamenii nu pot voi decât ceea ce sânt deja în germene. Concepția organicistă a evoluției firești ne condamnă la inerția, încetineala și somnolența care au constituit în soarta noastră un mileniu de anonimat. Organicismul reprezintă opoziția teoretică la orice salt, încît ultimele lui consecvențe elimină culturilor mici orice portiță de scăpare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gloriei în timp, pasiunea aureolei în devenire. O națiune care nu suferă de obsesia gloriei este lipsită de un resort secret, dar efectiv, de viață. Ascensiunea culturilor dă impresia de creație din nimic, de direcționare după un plan pur interior. Germenele demiurgic nu este în toate egal de fecund. De aceea, nu toate sânt fatalități în aceeași măsură. La unele, demiurgia ia un caracter pur exterior și atunci ea se numește gigantism. Este cazul Angliei. Te întrebi: cum se face că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pot arăta sensul unei revoluții și al unui destin. În potențialul psihic al poporului român trebuie să existe o inadecvare, o nonconformitate în surse, care iau un contur de deficiență substanțială. Pe când la atâtea popoare a existat o spontaneitate în germene, o iradiere activă în începuturi, o explozie nestăvilită, forma românească de viață suferă de lipsa unui dinamism primordial. Există un păcat originar al României a cărui natură nu e definibilă, dar identificabilă în toate golurile trecutului. Necesitatea saltului istoric apare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale trecutului nostru au adăugat condiției noastre acest doliu permanent - scepticismul. Ele l-au adâncit numai; căci este imposibil ca împrejurările exterioare să fi creat ele însele dispoziții atât de esențiale. Destinul nostru mizerabil ne-a actualizat toate îndoielile în germene, toate virtualitățile sceptice, toate posibilitățile de ratare. Soarta noastră a fost favorabilă tuturor tendințelor negative ale psihologiei românești. Nu se gândește nimeni la acest fapt: ne-am dezvoltat pe de-a-ndoaselea. Un destin pe dos. Scepticismul este extrem de interesant ca pauză
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și pentru un dictator. Complexitatea unei personalități trebuie să fie ajutată de o idee nu mai puțin complexă. Un curent de idei are-și care o expresie politică, dacă vrea să fie înregistrat de istorie, trebuie să conțină conflicte în germene și să le actualizeze pe măsura evoluției lui. Evitarea conflictelor este un semn de deficiență și de limitare a orizontului istoric. O personalitate care nu este o criză pentru orice conștiință care participă la istorie, care nu este o soluție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar nici una nu i se părea destul de captivantă, să se poată urni. Nu exista nici un stimul suficient de puternic care să-i faciliteze ieșirea din inerție. Tot ce făcuse ea până atunci i se părea un travaliu împrăștiat, lipsit de germene, flotant, o rupere infructuoasă de la viața de dinainte. Nu se alesese decât cu idei dispersate și haos și cu un idol care se sfărâmase de la prima încercare. După amiază ieși de la serviciu, plictisită la culme la gândul că o să petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui Alexe, să fi fost absolut convinsă că prin labirintul tiparelor sale, ce duceau toate către un punct clar, NIMICUL, nu pot fi erori, ori poate existase și în ea un germen de neîncredere față din lumea din jur, un germene de superioară respingere ce găsise un loc deosebit de fertil în casa familiei Alexe și încolțise? Ea își răzbuna eșecurile de femeie timidă și mândră sau credea cu tot sufletul că afundându-i pe ceilalți în mocirlă ai șansa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie să conțină ceva din energia unui strigăt inconștient care provoacă o avalanșă... trebuie să fie o scînteie care declanșează o reacție în lanț... Iată din ce motiv prima frază nu este niciodată una inocentă. ea conține în sine, în germene, întreaga poveste, întregul conflict. Prima frază este ca un embrion doldora de posibilități, ca un spermatozoid norocos, dacă îmi permiteți această comparație... Ha, ha... ascultam aceste cuvinte oarecum din politețe, dar de fapt eram aspirat de alte gînduri. avusesem, în timpul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a părut destul de comic și insolit a devenit însă un motiv de îngrijorare întrucît, urcînd în apartament, mi-am spus : „ce-o fi avut individul ăla în coșul pieptului ? ce tip de bacterie ? și dacă ne-a transmis și nouă germenele lui infecțios ?”. Cu aceste gînduri am adormit și la un moment dat mi am dat seama, dormind, că episodul șoferului zguduit de accese de tuse continua în visul meu. De fapt, întreaga poveste fu preluată, de la început, din momentul ieșirii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]