563 matches
-
de gerunziu se ridică până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice adverbiale / semiadverbe, și anume pe cele cu interpretare aspectuală (cam, mai, prea, tot)68, însă nu și cu cliticul adverbial și care are interpretare temporală (echivalent cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice adverbiale / semiadverbe, și anume pe cele cu interpretare aspectuală (cam, mai, prea, tot)68, însă nu și cu cliticul adverbial și care are interpretare temporală (echivalent cu deja: Ion a și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prea, tot)68, însă nu și cu cliticul adverbial și care are interpretare temporală (echivalent cu deja: Ion a și venit sau imediat: Cum îl chemam, și venea) (124b). În schimb, analiza temporală (Niculescu 2013) explică în mod elegant capacitatea gerunziului de a avea subiect propriu, diferit de subiectul din principală, și de a îl marca nonambiguu cu cazul nominativ (124c). O sugestie teoretică din Chomsky (2007, 2008); Richards (2007) privind "moștenirea" trăsăturilor de temporalitate (Feature Inheritance) de către flexiune de la C
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2008); Richards (2007) privind "moștenirea" trăsăturilor de temporalitate (Feature Inheritance) de către flexiune de la C, combinată cu intuiția lui Ouali (2008) conform căreia C poate dona / păstra / împărți 69 trăsăturile de temporalitate cu flexiunea, poate da seamă de trăsăturile paradoxale ale gerunziului: domeniul complementizator al acestei forme păstrează trăsăturile de temporalitate; astfel, forma de gerunziu prezintă trăsături de temporalitate, însă acestea sunt instanțiate în domeniul C, nu în domeniul flexionar; TP nu se proiectează, însă prezența trăsăturilor de temporalitate în structura propoziției
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
C, combinată cu intuiția lui Ouali (2008) conform căreia C poate dona / păstra / împărți 69 trăsăturile de temporalitate cu flexiunea, poate da seamă de trăsăturile paradoxale ale gerunziului: domeniul complementizator al acestei forme păstrează trăsăturile de temporalitate; astfel, forma de gerunziu prezintă trăsături de temporalitate, însă acestea sunt instanțiate în domeniul C, nu în domeniul flexionar; TP nu se proiectează, însă prezența trăsăturilor de temporalitate în structura propoziției gerunziale permite atribuirea nominativului. Opțiunea de păstrare a trăsăturilor în domeniul C explică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsături de temporalitate, însă acestea sunt instanțiate în domeniul C, nu în domeniul flexionar; TP nu se proiectează, însă prezența trăsăturilor de temporalitate în structura propoziției gerunziale permite atribuirea nominativului. Opțiunea de păstrare a trăsăturilor în domeniul C explică de ce gerunziul se ridică în mod sistematic la C: pentru verificarea trăsăturii nonfinit. Într-o formulare informală, se poate spune că trăsătura nonfinit este "tare" în română și trebuie verificată în mod direct, adică prin deplasare la C, asociată cu encliză pronominală
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se ridică în mod sistematic la C: pentru verificarea trăsăturii nonfinit. Într-o formulare informală, se poate spune că trăsătura nonfinit este "tare" în română și trebuie verificată în mod direct, adică prin deplasare la C, asociată cu encliză pronominală (gerunziul), sau prin inserare a unui complementizator nonfinit în C, asociat cu lipsa deplasării la C și procliză pronominală (infinitivul verbal precedat de a). Această ipoteză surprinde diferența dintre morfologia "continuă" a gerunziului și morfologia "discontinuă" a infinitivului, sugerată în nota
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin deplasare la C, asociată cu encliză pronominală (gerunziul), sau prin inserare a unui complementizator nonfinit în C, asociat cu lipsa deplasării la C și procliză pronominală (infinitivul verbal precedat de a). Această ipoteză surprinde diferența dintre morfologia "continuă" a gerunziului și morfologia "discontinuă" a infinitivului, sugerată în nota 33. Derivarea gerunziului pozitiv (124a) este redată în reprezentarea de mai jos; în lumina discuțiilor din acest paragraf, vom considera că domeniul flexionar al gerunziului nu conține o proiecție de mod (MOODP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
inserare a unui complementizator nonfinit în C, asociat cu lipsa deplasării la C și procliză pronominală (infinitivul verbal precedat de a). Această ipoteză surprinde diferența dintre morfologia "continuă" a gerunziului și morfologia "discontinuă" a infinitivului, sugerată în nota 33. Derivarea gerunziului pozitiv (124a) este redată în reprezentarea de mai jos; în lumina discuțiilor din acest paragraf, vom considera că domeniul flexionar al gerunziului nu conține o proiecție de mod (MOODP) și vom eticheta grupul din domeniul flexionar proiectat în structura gerunziului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ipoteză surprinde diferența dintre morfologia "continuă" a gerunziului și morfologia "discontinuă" a infinitivului, sugerată în nota 33. Derivarea gerunziului pozitiv (124a) este redată în reprezentarea de mai jos; în lumina discuțiilor din acest paragraf, vom considera că domeniul flexionar al gerunziului nu conține o proiecție de mod (MOODP) și vom eticheta grupul din domeniul flexionar proiectat în structura gerunziului ca T/ASPP. (124) a. ducându-te b. *neșivenind; *și venind 70 c. Venind Ion / el, Maria s-a supărat. CP qp
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunziului pozitiv (124a) este redată în reprezentarea de mai jos; în lumina discuțiilor din acest paragraf, vom considera că domeniul flexionar al gerunziului nu conține o proiecție de mod (MOODP) și vom eticheta grupul din domeniul flexionar proiectat în structura gerunziului ca T/ASPP. (124) a. ducându-te b. *neșivenind; *și venind 70 c. Venind Ion / el, Maria s-a supărat. CP qp VP C' 4 qp ducând(u)C0 PERSP qp P PERS' 4 qp -te PERS0 T/ASPP [+N
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Maria s-a supărat. CP qp VP C' 4 qp ducând(u)C0 PERSP qp P PERS' 4 qp -te PERS0 T/ASPP [+N] qp tVP T/ASPP' qp T/ASP0 ... Spre deosebire de imperativul negativ, care se caracterizează prin procliză pronominală, gerunziul negativ se caracterizează prin encliză pronominală și prefixarea mărcii de negație ne- (125a); reamintim că negarea prin ne- a gerunziului este o formă de negație propozițională (v. (119) supra). Inventarul de proiecții sintactice din propoziția gerunzială negativă și specificarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
PERS0 T/ASPP [+N] qp tVP T/ASPP' qp T/ASP0 ... Spre deosebire de imperativul negativ, care se caracterizează prin procliză pronominală, gerunziul negativ se caracterizează prin encliză pronominală și prefixarea mărcii de negație ne- (125a); reamintim că negarea prin ne- a gerunziului este o formă de negație propozițională (v. (119) supra). Inventarul de proiecții sintactice din propoziția gerunzială negativă și specificarea lor cu trăsături categoriale este identică: NEGP are trăsături [+V], deci tranzitarea [Spec, NEGP] este obligatorie; marca de negație ne- este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
VP în deplasarea acestuia către C (125ii). Fiind un centru, deci având aceleași trăsături ca semiadverbele / adverbele clitice, ne- se încorporează în structura verbului întocmai ca mai aspectual (v. derivările din (82) supra): prin adjuncție la stânga (125iii). Dacă verbul la gerunziu conține deja încorporat un centru adverbial aspectual (e.g. mai), marca de negație ne- se va încorpora la stânga acestuia prin adjuncție, obținându-se astfel gerunzii cu o structură internă din ce în ce mai complexă (125b). (125) a. neducându-te b. nemaiducându-te (i) NEGP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
întocmai ca mai aspectual (v. derivările din (82) supra): prin adjuncție la stânga (125iii). Dacă verbul la gerunziu conține deja încorporat un centru adverbial aspectual (e.g. mai), marca de negație ne- se va încorpora la stânga acestuia prin adjuncție, obținându-se astfel gerunzii cu o structură internă din ce în ce mai complexă (125b). (125) a. neducându-te b. nemaiducându-te (i) NEGP qp NEG' qp NEG0 PERSP [+V] qp P PERS' 4 qp ne- -te PERS0 T/ASPP [+N] qp VP T/ASPP' 4 qp ducând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dreapta negatorului nu indică (i) apartenență la domeniul flexionar și (ii) proiectarea domeniului flexionar IP71; apariția la stânga negatorului nu indică apartenența la domeniul CP (126); și ne-, ca marcă de negație propozițională (nu ca formant lexical al antonimelor) în structura gerunziului, indică proiectarea unui domeniu flexionar (într-adevăr redus) pentru această formă nonfinită (126) CP > NEGP > IP • efectele de blocare sunt induse de natura mărcilor de negație: ne- este un centru și se încorporează în aceeași manieră ca alte centre (mai
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
armonie cu principiile de analiză adoptate și aplicate până în acest punct al lucrării, distribuția are întâietate în fața interpretării. Reamintim că inversiunea în româna contemporană este atestată cu imperativul (obligatorie; sub coordonare, cel puțin la primul conjunct inversiunea este obligatorie) (140a), gerunziul (obligatorie) (140b), imprecațiile condiționale (140c) și subjonctivale (140d)79. Inversiunea este declanșată, în general, de factori obligatorii: verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ (Niculescu 2015), verificarea trăsăturii [nonfinit] la gerunziu - strategie de compensare a instanțierii paradigmatice prin deplasare 80 -, verificarea trăsăturii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sub coordonare, cel puțin la primul conjunct inversiunea este obligatorie) (140a), gerunziul (obligatorie) (140b), imprecațiile condiționale (140c) și subjonctivale (140d)79. Inversiunea este declanșată, în general, de factori obligatorii: verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ (Niculescu 2015), verificarea trăsăturii [nonfinit] la gerunziu - strategie de compensare a instanțierii paradigmatice prin deplasare 80 -, verificarea trăsăturii [+directiv] asociată cu trăsăturile pragmatice specifice imprecației pentru inversiunea condițională și subjonctivală - i.e. verificarea trăsăturii [+directiv] proiectată în plan irrealis. Onu (1965)81 identifică semnificațiile cu care se asociază
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să sub inversiune (ar fi de așteptat să rezulte structuri ca (143b-c) Extensiuni • diagnosticele sintactice folosite în această secțiune pentru a arăta că verbul inversat nu ocupă o poziție foarte înaltă în domeniul C pot fi extinse și la analiza gerunziului (144); într-o analiză uniformă a inversiunii, verbul gerunzial deplasat la Cva ocupa tot [Spec, FIN] (144) a. pe Vasile văzându-l supărat, mi-am dat seama că b. ieri văzându-l pe Vasile supărat, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în limba română; deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se omit specificatorii proiecțiilor verbale (proiecțiile [+V]). În structurile analitice, auxiliarele sunt implicate în mod direct în verificarea trăsăturilor de mod și modalitate, iar verbul lexical (participiu trecut / gerunziu (i.e participiu prezent) / infinitiv) joacă un rol important în verificarea trăsăturilor de temporalitate; astfel, auxiliarele se generează în mod direct în poziție de centru al MOOD0, iar verbul lexical se ridică din domeniul vP prin mișcare locală spec-la-spec la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca [Spec, NEGP], nu (ca marcator al negației propoziționale) blochează deplasarea verbului, inducând efecte de Minimalitate Relativizată. (viii) Un rezultat colateral este o schiță de descriere a sintactică a două forme nonfinite românești (în configurațiile în care generează propoziție nonfinită), gerunziul și infinitivul, discutate prin comparație ca urmare a trăsăturilor comune (generarea de propoziție nonfinită) și diferențiatoare (infinitiv: negare prin nu și procliză pronominală; gerunziu: negare prin ne- și encliză pronominală). Am avansat ideea că trăsătura [nonfinit] (găzduită de centrul completiv
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de descriere a sintactică a două forme nonfinite românești (în configurațiile în care generează propoziție nonfinită), gerunziul și infinitivul, discutate prin comparație ca urmare a trăsăturilor comune (generarea de propoziție nonfinită) și diferențiatoare (infinitiv: negare prin nu și procliză pronominală; gerunziu: negare prin ne- și encliză pronominală). Am avansat ideea că trăsătura [nonfinit] (găzduită de centrul completiv FIN0) trebuie obligatoriu satisfăcută, cele două forme instanțiind două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
negare prin nu și procliză pronominală; gerunziu: negare prin ne- și encliză pronominală). Am avansat ideea că trăsătura [nonfinit] (găzduită de centrul completiv FIN0) trebuie obligatoriu satisfăcută, cele două forme instanțiind două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
găzduită de centrul completiv FIN0) trebuie obligatoriu satisfăcută, cele două forme instanțiind două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere a trăsăturii [nonfinit]. Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
conduc către formularea unei concluzii opuse (la care ajunge și Taylor 2015 în analiza structurilor de complementare din nicoterese, dialect italienesc de sud): aceeași realizare morfofonologică nu garantează proiectarea aceleiași structuri sintactice. Putem ilustra pe scurt această idee prin comportamentul gerunziului și al infinitivului verbal fără a. Dacă se compară două dintre contextele de apariție a gerunziului verbal, se observă că aceeași formă apare în contexte sintactice diferite și are proprietăți diferite. În exemplul (145a), gerunziul apare în structura prezumtivului prezent
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]