1,108 matches
-
didactic, o varietate de trăsaturi aptitudinale (empatie, sensibilitate și dragoste pentru copii, capacitatea de cunoaștere a individualității copilului) îmbinate cu abilități specifice (învățarea și utilizarea mijloacelor alternative de comunicare necesare inter-relaționării cu elevii care au pierderi de auz: limbajul mimico gestual, sistemul dactil sau alfabetul dactilologic și labiolectura). Abilitățile specifice necesare cadrelor didactice implicate în procesul de predare - învățare în cazul elevilor cu pierderi de auz derivă din faptul că limbajul acestor copii este puternic influențat de deficiența senzorială existentă. Astfel
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
ceară Cofoză= surditate completă unilaterală sau bilaterală din cauza unor leziuni ale aparatului acustic Cohlee= parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală Comportament= mod de a se purta și de a-și exterioriza viața psihică Comunicare gestuală= modul de a vorbi al persoanelor cu deficiență de auz, prin care cuvintele și noțiunile se exprimă sub formă de semne, mișcări ale mâinilor și gesturi Congenital= din naștere, înnăscut Decibel= unitate de măsură a intensității sunetelor Deficiență= pierderea, perturbarea
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
emoționale a individului. Laurențiu Șoitu formulează observația că mobilitatea corpului uman este "considerată derivație poziționala", întrucât, având calitatea de semnificant, acesta "este tratat că o configurație". Autorul argumentează: "Conținuturile apar numai sub formă de cuvinte, fraze sau interjecții. În comunicarea gestuala verbul este implicit, este natura lui "a fi", nu "a face". Enunțul apare că un enunț atributiv, calificativ și nu predicativ. Asistăm deci la incapacitatea (s.n.) gestualității comunicative de a produce prin esență să enunțuri despre lume sau despre oameni
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
plan în care sunt reperabile alte "semne" devenite credibile prin convenție: cine roșește minte; cine e palid se simte vinovat etc.), sugerând astfel legătura profundă dintre cuvânt și imagine, de vreme ce "chiar și scenele construite pe semnificația cuvintelor tind spre încremenirea gestuală a tabloului", iar "suspinele, țipetele, sunetele nearticulate" se vădesc a fi semnificative pentru că "ele sunt chiar limba naturii" (la fel și gestul/ pantomima), expresia pură a Sinelui 204. Mai e nevoie de alte argumente? Și apoi, chiar dacă preia multe elemente
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian, ca scenariu și ca intensitate dramatică. Bocetul se și repetă, în cuprinsul întregului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bănui în ce alte credințe s-a învăluit. Observația mi se pare exactă, dar nu trebuie generalizată. Ea nu se referă decît la religiile de tip mistere. Acestea nu se disting prin forme narative consemnabile în scriere. Le prisosește elementul gestual, însă el nu iese niciodată la suprafață peste vreme; deci nu se transmite generațiilor, pentru că limbajul gestual aparține unui grup restrîns de inițiați, care are interes să păstreze tăcere. Biografia lui Zeus (a lui Apolo, a Afroditei, etc.) este bine
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Ea nu se referă decît la religiile de tip mistere. Acestea nu se disting prin forme narative consemnabile în scriere. Le prisosește elementul gestual, însă el nu iese niciodată la suprafață peste vreme; deci nu se transmite generațiilor, pentru că limbajul gestual aparține unui grup restrîns de inițiați, care are interes să păstreze tăcere. Biografia lui Zeus (a lui Apolo, a Afroditei, etc.) este bine cunoscută, pentru că eroul face parte dintre divinitățile oficiale, publice, cum se spunea la romani. În schimb, despre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
misteric, nu poate duce decît la „neînțelegerea” problemei funerare. Pe de altă parte, trebuie restaurat și sensul exact al sintagmei „istorie sacră”, din definiția lui Eliade. Mitul nu trebuie înțeles ca o narațiune profană, adică transpunerea unui comportament ori limbaj gestual în versiune literară și atîta tot. Nu s-ar deosebi de orice tip de comunicare obișnuită. El este o „istorie sacră” și simbolică, în sensul că adevărurile rostite sunt „întemeietoare”, se bucură de privilegiul „întîietății” (s-au produs in illo
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
întindere, mai curînd un catalog de semne, asemănător, ca grafie, scrierii chineze. Ele înfățișează repere după care se orientează decedatul pornit spre lumea „de dincolo”. Situarea semnelor în text nu respectă, după cîte se pare, vreun tip de sintaxă, nici gestual, nici narativ, pentru identificarea vreunui mit, rit, mitologie a morții. Calitatea neîndoielnică o constituie originalitatea rezultată din caracterul cifrat al limbajului. Mircea Eliade nu le-a cunoscut, în anii „Criterionului”, decît pe primele două. Cu siguranță că la vremea respectivă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
elementele confundate cu persoana actorului însuși. Aceste componente îl urmează peste tot pe unde merge. Vom include aici: "semnele distinctive ale funcției sau gradului, veșmîntul, sexul, vîrsta și caracteristicile rasiale, înălțimea și fizionomia, atitudinea, modul de a vorbi, mimica, comportamentele gestuale și alte elemente asemănătoare" (ibid., p. 30). Se diferențiază, în această fațadă personală, "aparența" și "maniera". În prima noțiune vom percepe "stimulii a căror funcție, la un moment dat, este de [...] a revela statutul social al actorului. Acești stimuli ne
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
operele sacre nu pot fi separate de riturile, dogmele și manifestările cultice ale respectivelor culturi 487. Totodată, acesta observa că procesul de simbolizare prin care este invocată prezența divinității în operele de artă comportă în permanență trei aspecte complementare iconic, gestual și verbal -, ce reflectă raporturile dintre creația artistică de factură sacră și contemplatorul ei488. Rezumând aceste trăsături, se relevă faptul că, în general, opera de artă sacră poate fi înțeleasă ca un produs material, rezultat al eforturilor creatoare și al
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
material, rezultat al eforturilor creatoare și al fanteziei artistului aflat sub inspirația divină. O astfel de lucrare este capabilă să declanșeze, ulterior, în mintea și-n spiritul contemplatorului ei, o atitudine de respect veritabil, evidențiat prin diferitele manifestări ritualice sau gestuale determinate de exprimarea și aprofundarea trăirilor religioase. Deși convingătoare, avem senzația că toate aceste aspecte nu sunt însă suficiente pentru surprinderea unei definiții complete a artei sacre. Aceste încercări de definire se încadrează în sfera bibliografică, mult mai largă, ce
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
conținutul lor social și simbolic, practicilor divinatorii. Am realizat apoi o analiză amănuțită a practicii și discursului divinatoriu cu scopul de a distinge etape precise în derularea actului, dar și pentru a observa și surprinde anumite coduri de limbaj. Expresiile gestuale, formulările verbale (termeni imperativi, volitivi, psihologici etc.) și retorica de care dispun practicienii atestă o bună pricepere în a stăpâni relațiile umane și sociale. Un capitol separat al lucrării este destinat evidențierii simbolului, a gândirii simbolice și a simbolismului social
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ar funcționa pe principiul: agent-instrument-obiect. Cadrul de bază trebuie să țină seama în această situație de relația dintre actori, spectatori și toate elementele ritului (ex: ritualul turnării cositorului cuprinde deopotrivă actorii, obiectele folosite, mediul ambiant și întreg ansamblul comportamental și gestual). Astfel, amplitudinea imaginii este dată atât de numărul de protagoniști și de spectatori ai actului ritualic, cât și de amploarea desfășurării acestuia (de exemplu: ritualul topirii cositorului presupune cuprinderea într-un cadru amplu a întregului loc de derulare a sa
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
regăsește. Pentru cei mai mulți, imaginea corporală formează un tot împreună cu activitățile pe care acesta le prestează și, firește, cu obiectele pe care le manipulează. Utilizarea frigărilor (este vorba de ustensilele folosite la ritualul stingerii cositorului) se realizează într-un întreg context gestual. Din acest motiv femeia care toarnă cositorul este surprinsă în întregime, împreună cu obiectele pe care le folosește în mediul său, și nu fragmentar. Cadrajul de bază al unor tehnici corporale reflexive poate varia, în funcție de desfășurarea acțiunii. Astfel, imaginea corpului poate
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
misterul, sporește și taina, dar și disponibilitatea clientului de a crede mai multe din profețiile făcute. 13.1.3. Observarea și interpretarea semnelor divinatorii Etapa este una care se referă la interpretarea propriu-zisă a semnelor. Este însoțită de un limbaj gestual și verbal adecvat. Fiecare tehnică de divinație dispune de un set precis de reguli de descifrare a semnelor. Acestea presupun și respectarea anumitor reguli pentru a nu afecta negativ rezultatele actului prezicerii. "Mă uitam uimită la persoana din fața mea cum
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de o interpretare savantă, științifică, în care se operează cu concepte sofisticate. Analiza pe care am făcut-o mai sus demonstrează destul de limpede că prezicătorul a conservat foarte bine o serie de caracteristici ale tradiției populare (cel puțin la nivel gestual, verbal și chiar ritualic). Din aceste motive efortul său interpretativ se prezintă ca o hermeneutică populară. Aceasta, la rândul său, poate fi privită fie ca o formă de elevație spirituală (ne referim aici la acele încercări de decriptare a negativului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu numai să decripteze înțelesul ascuns al unor semne, ci să pătrundă și în intimitatea lumii interioare a subiectului, iar uneori chiar reușește (unele mărturii vorbesc de astfel de succese). Totuși, indiferent de situații, el va folosi aceleași clișee (verbale, gestuale) și tehnici ale divinației, așa cum le-a moștenit sau cum i-au fost predate. În esență, această hermeneutică populară dorește să facă traductibil, pe înțelesul tuturor, neînțelesul, misteriosul, neștiutul. Ea dorește să răspundă unor exigențe specifice fiecărui timp și spațiu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pe de altă parte progresului funcției simbolice, simbolurile având un rol foarte important în asocierile pe care copilul le face cu scopul de a o învăța, de a cunoaște cât mai mult. La vârsta preșcolară, progresele mai importante, pe plan gestual sunt făcute în adaptarea posturală care beneficiază de o reglare tonică mult mai bună. Datorită evoluției controlului tonic și al dezvoltării fizice, armonia și ritmul mișcării ating un fel de perfecțiune între 4 și 5 ani, la așa zisa vârstă
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
învățând tot mai mult să efectueze conștient mișcări, să le controleze și să le supună voinței. Dar sunt situații ale vieții curente cu care ele se confruntă și care sunt încă fundamentale pentru a diversifica și a crește repertoriul său gestual. Alimentația, igiena, îmbrăcămintea, ajutorul adus treburilor casnice, noile deprinderi de locomoție (bicicleta, rolele), contactul cu apa, diferitele obiecte utilizate la grădiniță sunt destule ocazii pentru a provoca noi experiențe motrice copilului. Adaptare controlată, vigilență și structurare perceptivă “ Mișcarea constituie una
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
nivelul principalelor forme ale limbajului nonverbal, avînd în vedere existența unor funcții similare, respectiv a unor parametri (factori) structurali principial identici. Distincția dintre limbajul verbal și cel nonverbal vizează în primul natura semnificantului, care este sonor-articulat, pe de o parte, gestual, plastic, muzical, pe de altă parte [Stănciulescu, 1995:39]. Altfel spus, același semnificat este posibil de transmis prin semnificanți diferiți. Fiind mult mai vagi (mai "mincinoase") decît cele verbale, semnele nonverbale sînt, în consecință, mai greu de receptat și decodat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
gesturi (dealul acesta, izvorul din islaz, păltinișul de pe coastă etc.). Aceleași cuvinte, devenite nume proprii (și scrise, în consecință, cu inițială majusculă) individualizează direct și explicit obiectele geografice în cauză, fără nici un fel de formanți gramaticali sau mijloace extralingvistice (indicare gestuală): Dealu(l), Izvoru(l), Păltiniș. Formate, în ultimă instanță, din foste apelative (cuvinte comune) sau din foste nume de persoane, numele de locuri au devenit, cu timpul, semne arbitrare („simple etichete“, cum se spune uneori) ale obiectelor geografice, foarte eficiente
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de o parte, rațiunea se inflamează și devine pasiune; de cealaltă, pasiunea se răcește și devine rațiune. Majoritatea actorilor fac exact pe dos." (întâia Seară) Lessing se arată admirativ față de arta pantomimei la Antici care dispuneau de un întreg limbaj gestual. Cheironomia era deosebit de complexă în teatrul latin. Lessing nu caută restaurarea pantomimei, conștient fiind că gesturile codate care sunt executate acolo nu reprezintă decât un limbaj convențional. Comediantul trebuie să găsească în sinea lui gesturi specifice, firești, adaptate la situația
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și o izolează de restul lumii. Iată de ce întâlnim pretutindeni eroii lui Caragiale, pe Trahanache cerând puțintică răbdare sau pe Ipingescu mârâind mereu "Rezon""19. Departe de a fi considerate carențe, mecanismul de marionetă, schematismul psihologic și chiar nongândirea, repetițiile gestuale, situaționale și de limbaj, uniformizarea sau gruparea în cupluri siameze, degradarea fizică și/sau morală, precum și dezorientarea și veleitarismul sunt, pentru I. Constantinescu, elemente de construcție a personajului caragialian prin care acesta se îndepărtează de structura tipului tradițional, dar se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plătește nimenea bir... Al doilea, că fiștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate" Leonida ), despre lege de moratoriu ("Lege de murături ... Adicătele niminea nu mai are drept să-și plătească datoriile" Leonida). Corelate clișeelor gestuale și psihice, cele verbale fac din personajele lui Caragiale, așa cum se va întâmpla cu cele ale literaturii absurdului, adevărate păpuși-marionete dependente de un mecanism identificat, în cazul celor din urmă mai pregnant, cu o societate acaparantă, strivitoare, dezumanizantă. O mostră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]