1,669 matches
-
ciorbă fierbinte la prânz cu un păhărel de țuică înainte, ceva carne cu o cană de vin și... la sobă! Apoi seara care venea în pas alergător aducea cu ea marea problemă, cum să te dezbraci mai repede, să te ghemui sub plapuma de lână și să aștepți căldura care se năștea tot din propriul corp și să te destinzi... Și ce nopți lungi... Mă trezeam noaptea, priveam întunericul, ascultam lătratul câinilor în ger, închideam ochii (asta cred că făceam, nu
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
îmbrățișat-o tandru și, cu o sărutare caldă, am abandonat-o epuizată printre cearceafurile mototolite. Mai aveam câteva ore până la o nouă deșteptare, de aceea am încercat să adormim cât mai repede. Am stins lumina lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
lui din Istanbul. Abia împlinise cincisprezece ani copila și mai marele oștilor trimise de sultan să facă liniște în această parte a imperiului, o răpise din sânul familiei înlăcrimate, rămasă suspinând la poalele Subcarpaților Moldovei. Din colțul în care era ghemuită, pașa o trase spre el, pe covoarele persane, moi, aduse din Siria. Îi dezveli trupul acoperit cu o cuvertură din mătase albă și, înfometat ca un uliu, se repezi asupra pradei, trecându-și buzele umede de la piept spre pântece. Mâinile
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
sufletul mi-a fost curat; Nu i-am urât nici pe dușmani. Aveam în mine un urât De atmosfera insalubră, Că mulți, subit, s-au săvârșit Și pentru veci s-au dat la umbră. Cum melcul stă-n cochilie, Mă ghemuiam în pat cazon Ca un călugăr în chilie. Un Samsung mi-a fost de-ajutor. Urâtul îl mai port în mine Și azi, o vremea așteptată... Dar nu-i speranță de mai bine; V-asigur ! Ne-ntâlnim o dată. ION PĂRĂIANU
AVEAM ÎN MINE UN URÂT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348546_a_349875]
-
A căutat cu privirea clanțele interioare ale portierei și sistemul de siguranță. Nu a reușit să înțeleagă mare lucru dar a întins piciorul încet, cu mare teamă dar cu hotărâre, către mânerul ce părea că ar deschide ușa. S-a ghemuit atentă, puțin câte puțin, pregătindu-se să sară imediat ce o va deschide. Nu-i păsa că mașina se deplasa cu mare viteză. Dorea să sară și atât. Când a izbit clanța, s-a și ridicat, gata să se arunce. Nu
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
asta... Hai să așteptăm până se face dimineață. Dacă de el s-a mai prins câte puțin somnul, biata femeie nu a reușit să închidă ochii nici un minut... Când întunericul se destrăma și cerul se lumina dinspre răsărit, Silvia era ghemuită în pat cu genunchii la piept, cu cearcăne adânc săpate în jurul ochilor de noaptea albă plină de neliniște. Pentru că nu s-a prins somnul de ea, a mers de multe ori la fereastra dinspre stradă, încet, ca o nălucă, să
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
în toate nuanțele, fără să omită nimic din ceea ce ar putea să conducă la descâlcirea firelor. Detaliul psihologic este esențial. Povestea de iubire dintre Tinu și Laura face și ea parte din acest rotund. Și parcă și timpul s-a ghemuit în fața acestor tineri frumoși care încep un capitol ce se anunță a fi cu totul inedit, plin de mistere care se cer deslușite. Așa cum Laura își mărturisește la un moment dat: “Am senzația că suntem doar noi doi, prizonieri ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
să se legene în corzi. Să fie mai convingător, dă ochii peste cap și scoate limba. Face parte din recuzită. Țipătul pe care îl scoate îi răscolește toată ființa. Îngrozită și terorizată îl privește fără să înțeleagă nimic. S-a ghemuit lângă perete și se scurg astfel câteva secunde nesfârșite. Pornește apoi într-o goană disperată pe scări: - Ghițăă, Ghiță al meu, s-a omorât. A murit Ghițăăă... Se oprește, sughiță de câteva ori și continuă la fel până în curtea interioară
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
momentul în care mă strânge tare în brațele sale și-mi șoptește prin întuneric "nu-ți fie teamă, iubit-o!" Niciodată însă, n-am fost atât de aproape de el parcă știind că va fi ultima noapte, niciodată veghindu-i somnul ghemuită lângă umărul lui. A trecut un timp, nu s-a schimbat nimic și mi-am spus că trebuie să mă aplec să-i sorb respirația, s-o unesc cu a mea și să pătrund în visul lui, eu care nu
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > SHĒNGCÚN Autor: Alexandru Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Tablou I (Scena pare o clepsidră cufundată în apă. Vitorio stă ghemuit în mijlocul scenei rezemat de un perete imaginar. De brâu îi stă încolăcit Elohim. De jur împrejurul lui regăsim obiecte: o clepsidră, un ceas de epocă în celălalt colț, o brichetă, un pachet de țigări pe jumate de conținut risipit pe podea, o
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
cuvânt de parcă amuțiseră. - Oare ce s-a petrecut în sat? - se îngrijoră Giorgiana. - Pe cine ați văzut de v-ați speriat așa tare? - întrebă Giovana. - Pe dracul! - exclamă deodată John. Din acest moment nimeni nu mai întrebă nimic și se ghemuiră unii în alții pe mușchiul de pământ de la rădăcina unui stejar cu coroana stufoasă, așteptând cu înfrigurare ivirea zorilor. Încet-încet ochii li se împăinjeniră și adormiră. Când se treziră, după câteva ore de somn, soarele era deja sus. Înviorați de
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
sau fâlfâie cu aripile întunecate prin tufișuri. Din când în când se aude câte o bufniță căreia îi răspunde din depărtări cântecul huhurezului. Dintr-un copac alăturat spintecă semiobscuritatea țipătul cucuvelei. Un fior trece prin inimile tinerelor fete care se ghemuiesc tăcute, dar înspăimântate, lângă trupurile bărbaților. Ei le simt răsuflarea sacadată de spaimă și le încurajează că totul se va termina cu bine. Din moși strămoși se transmisese legenda blestemului ca nici un picior de om să nu pătrundă în această
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
care își iau inima în dinți și merg totuși mai departe, descoperă un loc minunat, liniștit, sobru prin înălțimea, duritatea și strălucirea stâncii și în același timp prietenos prin calmul panoramei care ți se deschide larg în față: stațiunea Sinaia ghemuită la poalele domoale și împădurite ale munților Baiului. Aș vrea să-i întreb ceva pe sinăieni: „De când nu ați mai fost la Stânca Sfânta Ana? Câți dintre copii sau nepoții dumneavoastră au auzit de ea sau când a avut loc
BELVEDERILE DIN SINAIA (1) – STÂNCA SFÂNTA ANA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344502_a_345831]
-
îmbrățișat-o tandru și, cu o sărutare caldă, am abandonat-o epuizată printre cearceafurile mototolite. Mai aveam câteva ore până la o nouă deșteptare, de aceea am încercat să adormim cât mai repede. Am stins lumina lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Dăian Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului știi ce culoare are pământul din care am construit trupul tău această minune ce-și liniștește fruntea pe un așternut zburlit de verde? privește doar tăcerea luminii ghemuită pe o parte ca o cădere în moarte ce abia mai respiră din glasul feței își aruncă înainte privirea care nu a învățat încă să se încline în tremurul delicat al primului pas nu știu dacă ai avut vreodată nevoie
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
stufărișul încins de culoarea unui apus mirific, cu strigăte ascuțite și foșnete de aripi obosite. Se lăsa seara și fiecare vietate se îndrepta spre culcușul ei, așa cum se îndreptau și ei spre casa lor. „Casa lor”. Fiorul de anticipație îi ghemui din nou stomacul. Dacă avea să găsească o cocioabă dărăpănată, cu acoperișul din stuf , prin care se plimbau animale? Îl privi pe Florin pe furiș. Vâslea lejer, de parcă s-ar fi născut cu vâslele în mâini, fixând-o cu privirea
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Purtându-te-ntre Capșa și Hanul lui Manuc. Iar când privirea-i se-ndreaptă către tine, Te simți erou și rege stăpân pe metereze, Căci Buni vede chiar și în zgură bine Și vorba ei ne ține inimile treze. SE GHEMUIEȘTE PARADISUL AMINTIRII MELE Pe drumu-acesta al vieții prăfuit Îmi duc desaga-n spate umilit de lipsuri Cotrobăiesc prin amintiri vreun schit Ori vreun copac unde s-agață visuri. Și, negăsind popas sub geana clipei, Aduc pășirii mele scurt omagiu De
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
nici un poți să-i numeri! Așa îmi plânge sufletul, cântându-și doina A mea și-a milioanelor de frați! Îmi lăcrimează-n gene, și-n toamna asta, moina, Cărarea înzlotându-mi -se-n mersul spre Carpați. Se-ngroașă gluma, se-nghesoaie frica, Se ghemuiește paradisul amintirii mele, Sardonic, parcă urlă .... POETULUI FEMEII Ți-ai construit destin din nuri apetisanți Și judeci fără milă ce-i dincolo de formă, Dar salivând în versuri fără prejudecăți, Cerșind un zâmbet muzei, din lumea ei anomă. Te crezi fidel
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
din carte nu sunt decât jocuri în joi sau jocuri de doi, cu tot ce decurge din acestea. Deseori, inevitabil, poeta trăiește cu intensitate „spaimele orelor” în care „totul devine difuz, / totul se pierde în unghere întunecate unde - teama se ghemuiește / asemenea șerpilor cu limbi otrăvite / ce pândesc / fascicolul luminos / al gândului / gând ... ce va deveni victimă / a pasului necalculat ... De altfel, poeta se definește ca un „suflet singuratic - / printre poemele mele nescrise ... (Țăndări de lumină ... Și poate că-n poezia
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
glonțului dorindu-și să fie răpus cât mai degrabă. Este închis în camera de arest unde i se coboară „țambalul” pe care va avea să doarmă. Gornistul batalionului sunase ora stingerii. Lumina din arest nu va fi însă stinsă. Se ghemuiește pe țambal simțind acut disconfortul scândurilor rare și goale. Oricât de obosit este, o grămadă de lenjerie din colțul arestului îi atrage atenția. Cu mișcări controlate doar de instinct trage toată lenjeria peste scândurile tari, se culcușește și ațipește. Numai
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
să-mi fac o cafea și să îmi strig nepotul mai am și câteva amintiri poate într-o altă zi îmi a fi cu mult mai bine rănile îmi vor curge precum sîngele absent în târziul din noapte o să mă ghemuiesc până adorm și-n tot timpul acesta cineva îmi va construi o casă fără trepte cu o singură fereastră care va da înspre apus... despre toate aceste lucruri am vorbit cu Dumnezeu și totuși nu mă pot desprinde de voi
CASA FĂRĂ TREPTE de TEODOR DUME în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365315_a_366644]
-
explice comandantului direct că, în acest caz, orgoliul era mai presus de orice jurământ, că nu îi păsa de nicio pedeapsă oricăt de aspră s-ar dovedi a fi. A fost condus la corpul de gardă și trecut în arest. Ghemuit în încăperea răcoroasă a arestului și-a recăpătat respectul față de sine. Făcuse ceea ce trebuia făcut. Vestea arestării lui a ajuns la locotenentul-major Mănescu, medicul batalionului. Papp, sanitarul, i-a adus la cunoștință motivul arestării cât și alte considerente împărtășite de
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga luiDumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului De-o mai veni vreo primăvară, Voi alerga ca un nebun; Ultimul tren să-l prind în gară Și la adio eu să-ți spun. De gerul iernii chinuită Te-ai ghemuit într-un ungher Și ca pe-o haină zdrențuită M-ai aruncat în colb, stingher. Nici când ploua nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365246_a_366575]