684 matches
-
cu acul de păr, înțepându-l atât de tare pe spion că acesta fu nevoit să dea fuga direct la doctorul Banerjee când ajunseră la bazar, să-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și zâmbitor era! Preț de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urechea sa zăcea pe jos. Femeile care pregăteau cutiile cu masa de prânz și-și aranjau copiii pentru școală deschiseră ferestrele și se aplecară în afară. Nevoit să-și abandoneze micul dejun din cauza agitației, șeful poliției, care se afla la ghereta de ceai, sosi în grabă. — Vai, ce se-ntîmplă aici? Băiatul de la Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de vanilie, pe care îl avusese la îndemână în gheretă, ca să rămână congelată pentru ca doctorul Banerjee să i-o poată coase la loc. — Mușcăturile de om, spuse doctorul Banerjee, relaxându-se la ușa clinicii sale și discutând cu reprezentantul ziarului local după ce examinase atât spionul, cât și pe băiatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
huliganii, începură să răstoarne tot ce puteau cu susl în jos. Sampath mai văzuse bețivi din când în când, bineînțeles, dar numai o dată avusese de-a face direct cu unul dintre ei, când se pomenise dicutând cu vecinul bețiv lângă ghereta de ceai. Clătinându-se, izbindu-se de mese, bețivul îl îmbrățișase pe Sampath, singura persoană de acolo. — Zi că ești cel mai bun prieten al meu, insistase el, apucându-l pe Sampath. Ești cel mai bun prieten al meu? Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și mirosul îi întorsese lui Sampath stomacul pe dos. Ochii îi erau roșii, repirația înțepătoare și-l ținea pe Sampath de parcă nu avea de gând să-i mai dea vreodată drumul. În cele din urmă, bărbatul fusese alugat de proprietarul gheretei de ceai, care ieșise și aruncase cu pietre după el. Sampath pedalase până departe și se oprise în mijlocul unui câmp să-și revină. La fel de nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a răcorii care se plimba ca o mână drăgăstoasă peste fruntea lui, peste obrajii lui, peste tot trupul. Adepții reveniră la Shahkot doar pentru a-și continua certurile acolo, iar zgomotul vocilor lor ridicate zumzăia peste vale, se înălța din gheretele de ceai, din balcoane și de pe la colțurile străzilor. În fiecare cartier, în fiecare spațiu public, se țineau ședințe și mitinguri de protest. Întâlniri la nivel național și local, în inters religios și civil. Fu creată o nouă Societate pentru Protejarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
gândea să avanseze în carieră. Nu. El nu voia să fie promovat exact din motivul pentru care inspectorul sanitar șef voia; asta ar fi însemnat un transfer afară din Shahkot, iar lui îi plăcea în Shahkot. Îi plăceau bazarul și ghereta de ceai, îi plăcea soția sa cea cu ochi obraznici și îi plăceau toți prietenii pe care îi avea. Își dădu seama că, de fapt, ar putea fi chiar retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor, decât să curețe mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul nu făcea de gardă în gheretele din colțuri sau de lângă poarta prin care se putea întrevedea deșertul fără sfârșit. — Hei! mai strigă o dată. Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Tăcerea. Blestemata tăcere, nici măcar o suflare de aer care să aducă un îndepărtat zgomot de viață sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-se deasupra patului mare din fund, unde un corp mărunțel și slab zăcea acoperit, de asemenea, cu un cearșaf foarte alb. închise ușa în urma lui, apoi cercetă pe îndelete fiecare colț al fortului, fără să descopere nici un alt cadavru în gherete și nici în fața porții, ca și cum targuí-ul ar fi preferat, urmând un straniu ritual, să-i târască până la paturile lor și apoi să-i acopere. Se întoarse în celula sa, strânse scrisorile, fotografiile copiilor și exemplarul ferfenițit din Coran care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
melodie a celor de la Pearl Jam urla din două boxe gigantice fixate de o tarabă unde se vindeau versiuni piratate ale unor albume nelansate Încă și Înregistrări ilegale ale concertelor live, toate Împachetate În cutii fluorescente nefiresc de strălucitoare. Dinspre ghereta cu mâncare adia aroma tentantă de samosa și burgeri vegetali, fără de care atmosfera din Camden ar fi fost lipsită de un element esențial. Am răscolit prin câteva tarabe și am cedat nurilor unei fuste mini argintie, care dădea semne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la tarabă. Andy Își folosea Întregul talent pentru a convinge un client să cumpere nu doar o oglindă veche, ci și setul de perii de păr asortate. Se părea că era pe cale să reușească. Îngândurată, am pornit-o Înapoi, spre ghereta unde se vindea samosa. Am cumpărat una cu legume, Învelită Într-un șervețel de hârtie. Privind Înainte, am fost surprinsă să-l zăresc pe Brian. Stătea pe jumătate pitit lângă taraba de peste drum, pe după un stativ cu tricouri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un zid alb, din piatră. Nu depășea înălțimea mea și pentru că nu era împrejmuit cu sârmă ghimpată, mi-ar fi fost ușor să-l escaladez. Poarta neagră din fier părea solidă, dar era larg deschisă și paznicul nu era în gheretă. Lângă poartă se afla o plăcuță pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Ceva mă făcea să cred că, până cu câteva clipe înainte, portarul fusese la datorie. Uitându-mă mai bine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aflau acolo decât cele trei. După două-trei minute și-a făcut apariția și portarul, răsărind din crâng, pe o bicicletă galbenă. Era un bărbat înalt, chel, la vreo șaizeci de ani, îmbrăcat în uniformă bleumarin. Și-a rezemat bicicleta de gheretă și și-a cerut scuze că m-a făcut să aștept. Mai bine se lipsea de „scuze“ decât să le arunce, așa, din vârful limbii. Pe plăcuța de înmatriculare a bicicletei lui scria 32. I-am spus cum mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
patru kile de carne proaspătĂ. M-am dus să o iau străbĂtînd Madridul peste care se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul cu pachetul greu sub braț. Pe Grand Via se bombarda, așa că am intrat la Chicote ca să aștept să se termine. Înăuntru era zgomot și aglomerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ascunzi când ascunzătorile sunt tablourile dintr-o expoziție. Am traversat din nou sala: statuia Libertății se Înălța, „éclairant le monde”, pe un soclu de aproape doi metri conceput ca o proră, cu un rostru ascuțit. Ascundea Înlăuntru un fel de gheretă din care puteai privi drept Înainte, printr-un hublou de la proră, o dioramă a golfulețului de la New York. Bun punct de observație pentru când ar fi fost miezul nopții, fiindcă ai fi putut domina din umbră corul la stânga și naosul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la stânga și naosul la dreapta, cu spatele acoperit de o statuie mare din piatră a lui Gramme, ce privea către alte coridoare, așezată fiind Într-un soi de transept. Dar În plină lumină s-ar fi văzut foarte bine dacă ghereta ar fi fost ocupată de cineva, iar un paznic obișnuit ar fi aruncat neapărat o privire În ea ca să fie cu conștiința Împăcată, după ce ar fi fost evacuați vizitatorii. Nu aveam mult timp, la cinci și jumătate urmau să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meu inițiatic - din păcate, à rebours - era deja Încheiat și că peste puțin aveam să revăd lumea, nu cum trebuie să fie ea, ci așa cum este. Și, Într-adevăr, am observat că În colțul din dreapta, În fața unei ferestre, se afla ghereta Periscopului. Am intrat. M-am trezit În fața unei plăci de sticlă, un fel de panou de comandă, pe care vedeam mișcându-se imaginile unui film, foarte șterse, o porțiune de oraș. Apoi mi-am dat seama că imaginea era proiectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aflat deasupra capului meu, unde ea apărea răsturnată, iar acest al doilea ecran era ocularul unui periscop rudimentar, făcut, ca să zicem așa, din două cutii mari incastrate În unghi obtuz, cu cutia mai lungă ce se Înălța În loc de tub În afara gheretei, deasupra capului meu și În spate, ajungând la o fereastră din partea superioară, prin care, desigur, printr-un joc interior de lentile ce-i permitea un unghi larg de vedere, capta imaginile exterioare. Calculând parcursul pe care-l făcusem urcând, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas să se bucure de minunăția aceea. Curând se stinseră luminile și sala rămase Învăluită În penumbră, ghereta deveni mai puțin Întunecoasă, luminată slab de ecranul la care continuam să mă uit țintă, pentru că reprezenta ultimnul meu contact cu lumea. Prudența cerea să rămân În picioare, iar dacă picioarele mă dureau, ghemuit pe vine, cel puțin vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ți pregătesc o friptură. A, nu, merçi, nu mi-e foame, nu mănânc niciodată dimineața. Dăm o tură. E mândră de orașul ei. Traversăm Parcul Tăbăcăriei și, urmând linia trenulețului de vacanță, ne îndreptăm spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de nicăieri, o hoșcotină îmbrobodită grotesc, ca o mumie aztecă și ațipită cu fălcile căscate larg, la doi coți de ușa capelei. Ușă pe care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a se asigura individual, că lucrurile sunt în ordine. Consoarta decedatului, filatoare în schimbul de noapte, la Societatea de Stofe "Dorobanțul", nu putuse onora mica adunare, cu prezența sa. Minunat! Superb! Cel puțin, până mâine dimineață, suntem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și pe aici trece axul lumii europene. Bravo, națiune, halal să-ți fie ! în rest, piața cu pricina este cea mai mare sorcovă ofilită pe care mi-a fost dat să o văd vreodată. Însoțind, probabil, marele ou tradițional, cîteva gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]