KorAP: Find »[drukola/base=ghetou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...29 >

714 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

că erau oameni slabi de caracter... Pentru o bucată de pâine făceau servicii fasciștilor... Pentru lucruri mărunte. Și, știți, când am venit acasă nu am făcut rău nimănui, că puteam să fac rău: știam cine, când ne-au luat În ghetou, ne-au spart imediat geamurile de la casă, oamenii de acolo, locuitorii... Știam care și Îi puteam hărțui cum voiam - dar nici pe unul nu l-am atins. N-am făcut așa ceva. Am suferit destul - ce să mai sufere și alții

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ducă la muncă. Într-adevăr, pe 5 mai, la ora șase dimineața, doi jandarmi cu pană de cocoș, vestiții jandarmi maghiari, au bătut la ușa noastră, ne-au luat, pe mama, pe tata, pe mine, și ne-au dus În ghetou, care se afla la fabrica de cărămizi. Dar ceilalți frați? Cei doi frați erau deja În detașamentele de muncă din nordul Transilvaniei. Nu erau acasă. Caracteristica fundamentală a ghetourilor era mizeria absolută. Dar ceilalți frați - că ați zis că ați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
știa nimic despre această forță de exterminare care era Auschwitz. Și chiar dacă știam, ce puteam face? Oameni nenorociți, epuizați, bolnavi, bătrâni, copii, femei, nemâncați, nespălați, distruși, fără arme, cum să ne revoltăm? Era totuna că mori Într-o răscoală din ghetou, ca răscoala din ghetoul din Varșovia, sau mergi și mori acolo. Le-am spus: „Nu ne bateți, că nu suntem noi vinovați, nici voi nu sunteți vinovați, dar n-am știut nimic despre acest loc”. Eu trebuia să-l iau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Erau lângă noi, la câteva sute de metri, unu’ pentru americani, unu’ pentru englezi, și aveau statut potrivit legilor de la Geneva privind prizonierii de război. Sigur că fiecare avea ceva. Eu aveam un inel micuț primit de la o fată În ghetou. Ne-am cunoscut acolo și s-a creat, așa, o prietenie sentimentală, fără nici o atingere corporală. Așa era toată atmosfera aia, parcă pluteai În ceruri, unde gândeai că sunt și Îngeri, și diavoli. Viața era nesigură. Uneori atât de inumană

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pământ, vie, vin, țuică, batoză, cazan de țuică, tractoare, un fel de combină, pentru că tata era un bun mecanic, și am rămas fără nimic. În martie ’44 ne-au grăbit deportarea și depunerea În Cluj, la fabrica de cărămidă, În ghetou. Fără să Întrebe nimic, Într-o noapte ne-au urcat În căruțele noastre - că am avut vreo patru căruțe și șaretă - și ne-au dus În ghetou. Bunicul a fost foarte decepționat: a fost acuzat că e spion, l-au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ne-au grăbit deportarea și depunerea În Cluj, la fabrica de cărămidă, În ghetou. Fără să Întrebe nimic, Într-o noapte ne-au urcat În căruțele noastre - că am avut vreo patru căruțe și șaretă - și ne-au dus În ghetou. Bunicul a fost foarte decepționat: a fost acuzat că e spion, l-au chemat pe la Gestapo, departamentul horthyst, apoi iar a venit, iar l-au chemat, până când l-am văzut că nu mai putea sta În picioare. Cică să spună

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și i-au rupt piciorul, și nu i-au dat voie să se tratateze, să-și pună piciorul În ghips - și a rămas cu un os În exterior. A suferit, a venit Înapoi, iar medicii - că erau mulți medici În ghetou, medici de Înaltă calificare și de Înaltă ținută - au pansat-o, i-au pus un fel de improvizație de ghips, cu placă, cu scândură, dar i-a rămas osul ieșit chiar de la genunchi și se vedea rotula când se mișca

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
americană ne-a propus la câțiva copii să ne Înfieze și să mergem În Statele Unite ale Americii. Dar eu tot speram să-mi găsesc părinții - apoi voiam răzbunare, să vin acasă. Răzbunarea pe ăștia care practic ne-au băgat În ghetou. L-am găsit pe pilot, l-am și predat organelor de securitate - nu era În sat la noi, era În altă parte. Nici În Ungaria nu plecase, că și acolo era urmărit - țăranii mi-au spus unde este, l-am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
depus aici, la fabrica de cărămidă din Cluj, jandarmii cu pene, maghiari, Împreună cu Gestapo-ul... Atunci am văzut pentru prima dată soldat neamț, cu chipiul ăla așa și cu cizmele alea, am văzut primele crime... Oameni spânzurați la intrarea În ghetou - nu s-au spânzurat ăia singuri, că era scris În germană, maghiară și română: „Cine nu se supune așa pățește, aici se muncește”. La Cluj. Clujul era sub ocupație maghiară. Dacă mergeai la Turda, de la Cluj la Turda erau 30

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nu se supune așa pățește, aici se muncește”. La Cluj. Clujul era sub ocupație maghiară. Dacă mergeai la Turda, de la Cluj la Turda erau 30 km - dacă mergeai 30 de kilometri erai În România. Dar trebuia să treci Feleacul. În ghetou găseam așa, În fiecare dimineață, oameni Împușcați cu pancartă pe ei: „Cine nu se supune așa pățește, aici se muncește, nu se trândăvește”. Pe altul era scris... Un altul avea gaură În cap, sângele era sub el... Toate „hoiturile” - că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
se adunau În timpul mesei, la ora zece, dar nu era nimic pentru gustare; cu ce am plecat aia mâncam. Mi-amintesc că În fiecare sâmbătă venea o căruță cu alimente de vânzare. Numai noi, din zona noastră, am fost În ghetou peste 700 - vă dați seama cum puteai să cumperi! Nu mai vorbesc de celelalte zone. Când ne-au ținut trei zile În vagoane aveam morți În vagoane, dar nu a interesat pe nimeni - au aruncat găleți cu apă, ne-au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am săturat și am plecat. Am lucrat apoi În comerțul exterior, la București, până la pensie; cunoscând mai multe limbi, am lucrat cu firme olandeze, germane, americane... Asta a fost, pe scurt... - Cum ați aflat de lagăr? Cum ați ajuns În ghetou? - La Oradea, ca și În multe alte orașe din Ardealul de Nord, după ce au intrat nemții, pe 19 martie 1944, s-a declanșat această mare vânătoare de evrei - și În câteva zile a trebuit să purtăm steaua galbenă, ne-au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
bine era! Totuși era mai bine decât În lagăr, unde Într-o boxă mică de doi pe trei eram 16 - așa, culcați, ca niște sardele. Asta mai ales la Auschwitz. Dar să mă Întorc. După ce ne-au băgat În acest ghetou de unde nu se putea ieși, peste vreo trei săptămâni ne-au băgat În vagoane de marfă cu destinația Auschwitz. Nu știam unde ne duc, habar n-aveam ce se Întâmplă cu noi, dar speram că ne duc undeva Într-un

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fie pe front, fie venind de pe front ș.a.m.d. Deci se simțea din ce În ce mai mult viforul care avea să vină. Lucrurile s-au agravat brusc o dată cu ocuparea Ungariei de către hitleriști, În aprilie 1944. Imediat după câteva săptămâni s-a Înființat ghetou la Oradea, Într-un cartier locuit cu precădere de evrei. O mică șansă În acest mare necaz era că locuința noastră era pe perimetrul ghetoului, așa că n-am fost evacuați din casă - dar aveam două camere, bucătărie și dependințe, unde

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
evacuați din casă - dar aveam două camere, bucătărie și dependințe, unde au fost aduse vreo 30 de persoane și am stat Înghesuiți acolo. - Poate vă opriți puțin și la perioada ghetoului... - Îmi amintesc În special de două episoade. Și din ghetou am fost luați la această muncă forțată de premilitărie. Odată am fost duși cu colegii mei Într-o cazarmă de husari, unde aveam sarcina să vopsim caii albi, care se pregăteau să plece pe front cu armata maghiară, din alb

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pentru situația noastră, ci pentru mentalitatea vremii. Deseori se pune problema de ce evreii s-au lăsat târâți ca niște vite În deportare, de germani și de horthyști. Tatăl meu, fiind angajat al comunității, printre obligațiile lui intrau și Înmormântările. În ghetou, când erau cazuri de deces, tata și cu mine plecam cu niște jandarmi În cimitir și Înmormântam decedații. Odată am ajuns la cimitirul vechi evreiesc din Oradea, Într-un cartier mărginaș, relativ aproape de Băile Felix. S-a nimerit ca unul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a zis: „De ce nu plecați? Uite, Băile Felix e În România deja, aveți de parcurs 4-5 kilometri. Eu vă las”. Tata m-a Întrebat ce facem - i-am spus: „Bine, dar cu mama ce-o să fie, că ea este În ghetou”, așa că ne-am Întors. Vă spun acest lucru pentru că de foarte multe ori a existat - nu numai pentru unii, dar pentru destul de mulți - ocazia de a fugi. Și nu am fugit din cauza acestor sentimente puternice de familie... În ceea ce privește viața de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
așa că ne-am Întors. Vă spun acest lucru pentru că de foarte multe ori a existat - nu numai pentru unii, dar pentru destul de mulți - ocazia de a fugi. Și nu am fugit din cauza acestor sentimente puternice de familie... În ceea ce privește viața de ghetou s-a scris mult despre asta, așa că nu aș putea spune ceva nou. - Care au fost următoarele evenimente? Ce-a urmat? - La sfârșitul lui mai ne-au Încolonat și ne-au Îmbarcat În niște vagoane, lângă un parc: era linia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ani, când l-au omorât la Auschwitz. A ajuns și el acolo? Și el și mama mea au dispărut În aceeași zi, la 56 de ani. Eu Îi consideram bătrâni - așa credeam atunci. Dar să revenim - cum ați aflat de ghetou și cum ați fost luați de acasă? Din ’38 au Început necazurile, restricțiile... Nu chiar În ’38, pentru că noi am fost În România. După ce s-a cedat Ardealul am simțit și noi - soră-mea a fost pe teritoriul maghiar și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fetiță, iar sora mai mare a avut și un băiat. Ați fost Împreună? Nu, nu. Când am ajuns În lagăr eu m-am dus Într-o parte, iar ele - În camion. Care a fost prima stație? Pentru mine? Auschwitz. Din ghetou am fost dus direct la Auschwitz. Povestiți-ne despre lagăr, apoi ne Întoarcem la soția dumneavoastră... Vă spun, cât eram Încă În Cluj tot veneau, tot aduceau... Chiar din oraș cunoșteam pe toată lumea, că sunt din Cluj, toată viața am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
la școală numai să dea examenele. A studiat În particular. Eu n-am studiile lui, am făcut numai zece clase, pentru că În ’40 ne-au exclus cu legile de numerus clausus și nu ne mai primeau. Cum ați aflat de ghetou, de deportare? Pe 19 aprilie, Într-o zi de duminică, au venit nemții și au ocupat Ungaria. Tot orașul era Îndoliat, nu numai evreii. (către soțul ei) Ce-i, tati? Nimic. Te ascult. - Și am știut că acum nu se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
sufletește, s-a stins... Pe ea n-au recunoscut-o, nu știu... Că ea dincolo a lucrat... are și un băiat inginer... Și el s-a luptat, dar a fost refuzat. Ar fi interesant să ne povestiți despre drumul din ghetou spre Auschwitz. Cineva a spus: „Să Îmbrăcați tot ce puteți, căci cred că cu asta rămânem”. Și am pus foarte multe pe mine. Era În plină vară, luna mai - și rochii, și pardesiu... Am luat și o sacoșă, dar nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să zicem, un prezent continuu. A avut o viață efemeră: a trăit trei ani și jumătate. La câteva luni după dispariția ei nu au mai fost În viață decât o parte infimă dintre profesori și elevi. - Cum ați aflat de ghetou și cum ați fost duși acolo? - În ziua de 18 martie 1944, Ungaria a fost ocupată de trupele germane. Evident, acest eveniment nefast a fost de prost augur pentru populația evreiască. S-a așteptat ceva, ceva impalpabil, categoric ceva rău

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dispoziție două ore și pe urmă ieșiți În stradă”. Am ieșit În stradă, am pornit escortați, ne-am contopit cu alte coloane și am mers spre o țintă necunoscută nouă. Am ajuns la fabrica de cărămizi, la marginea orașului, În ghetou, Împrejmuit de garduri și cu paznici În jur. O Întrebare deosebit de importantă: De unde au știut jandarmii la ce ușă trebuie să bată? Cum au avut toate adresele exacte ale evreilor? Înainte de a răspunde la această Întrebare deloc retorică, vreau să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
două ore să fie În stradă!” De nimeni altcineva din această familie nu s-au mai interesat: doar de Francisc, băiatul de 15 ani. De ce l-au căutat numai pe el, de ce numai el era sortit să fie Închis În ghetou? Conform legilor rasiale În vigoare numai acest tânăr era considerat evreu. Mama - catolică, tatăl avusese o soție creștină și un fiu creștin, deci era exceptat, fiul cel mare avea o mamă creștină și din naștere a fost botezat catolic. De

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]