826 matches
-
mult Pe un singur rând, se scrie o viață,O poveste simplă, cu omul paiațăCe-ncearcă să urce scara nemuririi,Dar rămâne-nvins de legile firii.Cu un singur semn, el s-a condamnatVeșnic, la o moarte lentă de damnatși-are-un ghimpe-n piept când vrea să respireBusuioc și mir, iz de fericireîntr-un singur punct atârnă-o secundă...Ce n-ar da să schimbe lumea muribundă!Și din creta ștearsă de-un burete udSă se întrupeze un vis încă crud.... XXVI. ȚI-
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
, revistă umoristică apărută la Iași, săptămânal, între 27 noiembrie și 26 decembrie 1899. Redactată și scrisă în întregime de Al. Cabazan, care iscălea Cz., Alcazar, Ban, Alban, Profetescu, Polin, Tică Ghimpe ș.a., gazeta conține pagini cu un umor de bună calitate, în care critica, superficială, a societății stă alături de șarjele îndreptate împotriva colegilor de breaslă. Se vizează parvenitismul, șubrezenia moravurilor burgheze, cabotinismul unor poeți pesimiști (Radu D. Rosetti), într-o manieră
BOLTA-RECE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285810_a_287139]
-
pe planul acțiunii culturale. Dispunând, încă din 1871, de un local propriu, studenții români se adună la discuții și lecturi de „operate” (disertații). Din 1876, la insistențele repetate ale lui Lazăr Petrovici Petrinu, apare și o foaie manuscrisă, „Rosa cu ghimpi”. Foaia a fost scoasă fără întrerupere până în 1894, trecând prin mai multe modificări. Așezată sub deviza „Cultura va salva românimea”, gazeta ieșea de două ori pe lună, scrisă de mână, cu excepția frontispiciului care era tipărit. Cuprinsul este mai ales „literar
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
numeroase poezii, povestiri și disertații. Selectarea materialelor se făcea de o „comisie critizătoare”, alcătuită din trei-cinci persoane, foarte activă în perioadele când în fruntea ei s-au aflat Ilarie Chendi (1894-1897) și Octavian Goga (1901-1904). Chendi propune transformarea „Rosei cu ghimpi” într-o foaie publică tipărită. El sugerează și titlul, „Echoul tinerimii”, lansând totodată, spre a face față cheltuielilor de imprimare, apeluri cu liste de prenumerare și colectare de fonduri. În noiembrie 1894, când se credea că fuseseră depășite toate obstacolele
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
-le astfel o semnificație fie estetică, fie religioasă. Dezechilibrul, dizarmonia, „ieșirea din cadență” se confruntă cu liniștea și împăcarea: „lumânările/ se așază cuminți/ în duminica trupului”. Se caută o paradoxală primăvară în pragul morții („Inima înverzește pe un taler cu ghimpi”), un echilibru în dezechilibru, un „pact” între păianjeni și fructe, între moartea care se țese și viața care rodește continuu. În Exerciții de balistică (2003), carte postumă, au fost adunate articolele de critică din intervalul 1979-1989, apărute în „Tribuna” și
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
aduce un elogiu lui Tudor Vladimirescu și pandurilor săi, la sărbătorirea organizată, în iunie 1871, pe Câmpul Cotrocenilor. Participă, de asemenea, la pregătirea serbărilor de la Putna, din august 1871. În 1873 e ales secretarul Societății Didactice și intră redactor la „Ghimpele”. Publică versuri, articole și piese de teatru în „Albina Pindului”, „Viitorul”, „Columna lui Traian”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Foaia Societății «Românismul»”, „România liberă”, „Românul”, „Seara”. A semnat și Vintilă Stroie sau Niță Vintilă Stroie
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
Popescu-Băjenaru (Viața Mântuitorului), Gh. Brăescu (Soldatul Busuioc), I. Valerian (Biserica din Târgul bucuriilor), dar și versuri: N. I. Herescu (Frunză neagră, Cântecul Feleacului), Ion Pillat (Țara), Adrian Maniu (Rugăciune pentru izbânda armatelor noastre), Zaharia Bârsan (Noi n-avem morți), Emil Gulian (Ghimpi și stele), Nichifor Crainic (Cântecul pământului), Emil Giurgiuca (Odată), Mihu Dragomir (Marș), Aron Cotruș (Transilvaniei) ș.a. Se acordă atenție și memorialisticii, pe care o ilustrează I. Valerian (Amintiri din războiul cel mare. Un Crăciun pe front), G. M. Vlădescu (Bucătarul
SENTINELA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]
-
trupe românești care intră în Brașov. Ofițerul participă la reînfiriparea vieții culturale în urbe, colaborând la „Gazeta Transilvaniei”, iar peste câteva luni, după demobilizare, va fi angajat redactor al venerabilei publicații. În august - noiembrie 1919 scoate și o foaie umoristică, „Ghimpele”. Își adună poeziile în volumul Șoapta clipelor trăite, apărut tot în 1919. Va părăsi însă Brașovul, chemat la Oradea de colonelul G. Bacaloglu, directorul revistei „Cele trei Crișuri”, la care aproape doi ani e secretar de redacție sau (unic) redactor
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
și artistic”, „Peninsula Balcanică” - ori din țară - „Drum nou”, „Cosinzeana”, „Evoluția” - le dă, pe lângă versuri, impresii de călătorie, scurte cronici teatrale și literare, iscălite și cu pseudonimele Misa, Seneca, Senectus ș.a. Concomitent, face să reapară, în noiembrie 1922, la Oradea, „Ghimpele” și tipărește al doilea volum de versuri, Tablouri din Pind (1923). În 1924 i se încredințează direcția școlii secundare românești din Grebena, care e însă desființată după un an. Revenit la Oradea, unde e numit director al internatului de ucenici
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
care oficiază „sardanapalice chimii/ dând fiori și muguri adâncurilor vii/ și fructe noi, ascunse gurilor tirane” (Punctul cunoașterii). Găsind „semne” noi la intersecții mute, de cântec, zbor și febră, poetul este un visător, un zburător „de pradă”. Femeia-pisică înflorește ca „ghimpele”, pătimașă, aflată sub unda „duhului străbun”. Se conturează acum câteva teme predilecte. Cântând „subobiectele”, T. zice: „iarba crește din mine”, „nu sunt decât o plantă hrănită ritual”. Este o poezie cu aspirație cosmică, tinzând spre osmoza între fervoare și înalt
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Începe să scrie și încearcă, fără succes, să colaboreze la „Convorbiri literare”. În 1876 își susține bacalaureatul și intră la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, absolvind-o în 1880. În aprilie 1877 debutează cu poezia Domnișoarei Niculescu Aman la „Ghimpele”. Din 1878 semnează versuri și proză în „Resboiul” lui Gr. H. Grandea, din 1880 și în „Literatorul”, unde publică poemul Levante și Calavryta, iar în 1882 traducerea unui fragment din drama Hernani de Victor Hugo, urmată de prima sa încercare
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
o mulțime de șiretlicuri, pe care le-am putea numi „inginerii sociale” sau psyop-uri (operațiuni psihologice), lansate de vulpe în ipostaza de atacant, iar celălalt se bazează pe o singură metodă de „protecție fizică”, prin transformarea într-un bulgăre de ghimpi - cu scop de apărare -, a ariciului. În selectarea uneia dintre cele două metode, majoritatea realizatorilor de sisteme de securitate a averilor informaționale aleg varianta ariciului. Istoria ne oferă o mulțime de exemple referitoare la măsurile de protecție sau de apărare
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
preot la Biserica Icoanei din București. Și-a întrerupt școala înainte de vreme și în 1861 intră copist la Ministerul de Externe, unde va fi arhivar până în 1913, când se pensionează. Colaborând și la unele dintre publicațiile vremii - „Amicul familiei”, „Telegraful”, „Ghimpele”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Columna lui Traian”, „Vatra”, „Revista literară”, „România ilustrată” ș. a. -, P. produce industrios un gen de proză ieftină, destinată cititorului naiv, fără gust și pretenții. De altfel, timp de peste patru decenii, începând din 1866, el
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
cu o scrisoare de Vintilă Horia, București, 1993; „Momentul adevărului” și alte prospectări critice, Sibiu, 1994; Focul de pistol al lui Settembrini. Pagini regăsite din condica unui ușer, Sibiu, 1995; Celălalt Coșbuc, postfață Constantin Cubleșan, Sibiu, 1995. Traduceri: Ghitare cu ghimpi. Cântece și poeme contestatare din Europa și America Latină (Parafraze, tălmăciri, interpretări), București, 1993. Repere bibliografice: Dan Coman, Marginalii la romanul „Taina albă”, ST, 1956, 6; Nicolae Manolescu, Un „polemist” și sursele lui de informare, RL, 1991, 26; Sorin Vieru, Erezii
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
Din numerele ieșite după 25 decembrie 1880 nu s-a păstrat nici un exemplar. La acest periodic a colaborat, cu poezia Ecoul, Duiliu Zamfirescu în iulie 1880. Este una din primele lui producții lirice tipărite, la trei ani după debutul în „Ghimpele”. Apar, de asemenea, știri privind studiile universitare ale scriitorului, examenul de licență, întâii pași în magistratură, ca supleant la tribunalul din Hârșova. Mai publică aici I. C. Tacit, profesor din Brașov, și se retipăresc, din „Ghimpele”, poezii de N. Nicoleanu și
PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289072_a_290401]
-
trei ani după debutul în „Ghimpele”. Apar, de asemenea, știri privind studiile universitare ale scriitorului, examenul de licență, întâii pași în magistratură, ca supleant la tribunalul din Hârșova. Mai publică aici I. C. Tacit, profesor din Brașov, și se retipăresc, din „Ghimpele”, poezii de N. Nicoleanu și o biografie a poetului, scrisă de G. Dem. Teodorescu, însoțite de un studiu al operei, care s-ar putea să-i aparțină lui Duiliu Zamfirescu. R.Z.
PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289072_a_290401]
-
evidență, ca numitor comun al inițiativelor criticului, spiritul latin de organizare și clarificare: Maiorescu e „ființa menită să pună rânduială în toate” (acesta ar fi maiorescianismul însuși). La capitolul consacrat lui I.L. Caragiale sunt puse în valoare ignoratele proze de la „Ghimpele” și „Calendarul Claponului” și farsa D-ale carnavalului, iar personalitatea de scriitor a lui Ioan Slavici este văzută ca fiind atrasă de două „chemări” definitorii: a „bătrânilor” (coborârea în „psihea” colectivă) și a „muntelui” (atracția călătoriei). M. amendează și periodizarea
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
de Medicină și Farmacie a doctorului Carol Davila, M. intră în 1866 funcționar în administrația Ministerului de Finanțe și ajunge inspector general, ba chiar director al Serviciului contribuțiunilor directe și ordonanțărilor. Publică mai întâi câteva versuri fluente și banale în „Ghimpele” (1871) și în „Tranzacțiuni literare și științifice”. Romanul În Iași (1871), scris după mai vechea rețetă a romanului de mistere, împinge tehnica senzaționalului până în preajma aberației. Dar, ca și înaintașii săi, M. află registrul potrivit, caracterizat prin naturalețe și vervă
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
până când cerul în febră/ ca un buboi roșu și târziu/ o să-l coacă să-l răscoacă/ să-l țină-n loc ca pe o folie/ de polietilenă găurindu-l cu ochii vineți, galbeni, negri/ cu săgeți ascuțite, cu ace, cu ghimpi -/ înainte și înapoi, cavalere!/ înainte, cavalere!/ înapoi, cavalere!”. Întreruptă de Starea de juxtapunere (1997), un experiment cu privire la efectele contiguității semnificanților, problematica morală e reluată în Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez obscenitatea istoriei (2001), poate cea mai bună
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Teologic din Sibiu. Din 1886 frecventează, la Viena, cursurile Facultății de Litere, dar își termină studiile la Budapesta. Președinte al Societății „România jună” din Viena (1888), membru în Societatea „Petru Maior” din Budapesta, este totodată redactor al revistei „Roza cu ghimpi” (1888). Din 1890 e profesor de latină și română în Brașov, iar din 1894 până la sfârșitul vieții deține, în calitate de director, și conducerea școlilor române greco-ortodoxe din Brașov. Bun pedagog, organizator preocupat de modernizarea școlii, O. publică mai multe manuale școlare
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
înființând mereu publicații satirice, pe care, odată suprimate de oficialități, le făcea să reapară sub titlu schimbat. În 1859, împreună cu C. A. Rosetti, e redactor la „Țânțarul”. Mai mult de unul singur susține foile „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Opiniunea națională”, „Sarsailă”, „Ghimpele”, „Daracul”, „Urzicătorul”, „Asmodeu”, „Farfara”, „Cucu”. În anii 1860 și 1861 scoate o serie de broșuri: „Coarnele lui Nichipercea”, „Coada lui Nichipercea”, „Ochiul Dracului”, „Arțagul Dracului”, „Codița Dracului”, „Ghearele Dracului”, încercând să înșele vigilența cenzurii, care suspendase „Nichipercea”. A folosit pseudonimele
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
politică nu va mai corespunde integral cu vederile lui. „Cicala” fiind suspendată repede, reapare într-un singur număr la 1 ianuarie 1866, apoi, cu alt titlu, „Sarsailă”, din 27 februarie până în 18 mai. La 29 mai, când se va numi „Ghimpele”, redacția publică un editorial în care se face istoricul periodicului, subliniind continuitatea dintre „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Sarsailă” și „Ghimpele”. Totuși, această continuitate era acum mai mult formală, de vreme ce după un an Orășanu încearcă să editeze, în paralel cu „Ghimpele”, un
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
1 ianuarie 1866, apoi, cu alt titlu, „Sarsailă”, din 27 februarie până în 18 mai. La 29 mai, când se va numi „Ghimpele”, redacția publică un editorial în care se face istoricul periodicului, subliniind continuitatea dintre „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Sarsailă” și „Ghimpele”. Totuși, această continuitate era acum mai mult formală, de vreme ce după un an Orășanu încearcă să editeze, în paralel cu „Ghimpele”, un nou „Nichipercea” (31 mai-25 iunie 1867). Nereușind, revine la „Ghimpele”, dar se înstrăinează de revistă și, cu timpul, nici
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
numi „Ghimpele”, redacția publică un editorial în care se face istoricul periodicului, subliniind continuitatea dintre „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Sarsailă” și „Ghimpele”. Totuși, această continuitate era acum mai mult formală, de vreme ce după un an Orășanu încearcă să editeze, în paralel cu „Ghimpele”, un nou „Nichipercea” (31 mai-25 iunie 1867). Nereușind, revine la „Ghimpele”, dar se înstrăinează de revistă și, cu timpul, nici nu mai colaborează, ceea ce recunoaște într-o scrisoare publicată în „Românul”. N. este legat între 1859 și 1866 de numele
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
periodicului, subliniind continuitatea dintre „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Sarsailă” și „Ghimpele”. Totuși, această continuitate era acum mai mult formală, de vreme ce după un an Orășanu încearcă să editeze, în paralel cu „Ghimpele”, un nou „Nichipercea” (31 mai-25 iunie 1867). Nereușind, revine la „Ghimpele”, dar se înstrăinează de revistă și, cu timpul, nici nu mai colaborează, ceea ce recunoaște într-o scrisoare publicată în „Românul”. N. este legat între 1859 și 1866 de numele lui N.T. Orășanu. Colaboratorii care i s-au alăturat în această
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]