392 matches
-
existență și crede că a văzut ceva. Aceasta nu-l putea interesa pe Kierkegaard. El căuta Cavalerul Credinței, adevăratul copil minune. Adevăratul copil minune, stabilindu-și relațiile cu infinitul, e complet acasă la el În finit. Capabil de a purta giuvaerul credinței, făcând mișcările infinitului, și În consecință neavând nevoie de nimic altceva decât de finit și de obișnuit. Pe când alții caută cu ardoare extraordinarul din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
senzuală, dar în momentele de adevărată tulburare, în ceasurile cu adevărat hotărîtoare, își dădea la iveală echilibrul fundamental ― moștenit de la dinastia Isher. Tocmai la această calitate a ei de înțelepciune totală făcuse el apel; și iat-o acum, cu un giuvaer prețios strălucindu-i prin ochii verzi și calmi. În cele din urmă ea spuse: ― Presupun că-ți dai seama că, indirect și implicit, ai mărturisit totul cînd l-ai omorît pe generalul Grall. ERA PREA ÎNȚELEPT CA SĂ NEGE CEVA ÎN FAȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNTREBAREA CEA MARE ERA: OARE FIINȚELE-PĂIANJEN ÎI VOR DA VOIE SĂ MEARGĂ PÎNĂ LA CAPĂT? NU DĂDEAU NICI UN SEMN DE VIAȚĂ. PAISPREZECE NOAPTEA CALDĂ ȘI ÎNNORATĂ PĂREA SĂ FI LUAT FOC. STRADA LUNGĂ, BINECUNOSCUTUL BULEVARD AL NOROCULUI STRĂLUCEA CA UN GIUVAER ÎN TIMP CE GONISH MERGEA PE EA. KILOMETRU DUPĂ KILOMETRU DE GIUVAERURI, NESTEMATE CARE SE UNEAU ȘI SE TOPEAU UNA ÎN ALTA DEPARTE DE TOT, ÎNTR-O DIRECȚIE SAU ALTA, PREFĂCÎNDU-SE ÎNTR-O LICĂRIRE ÎN CARE SE AMESTECAU TOATE CULORILE, MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mișcă, nu și pace bună. *** Aveam parcă o dilemă. Nu reușeam să mă hotărăsc. Făcusem rost de o pușcă de vânătoare cu patul de lemn încrustat, cu țevile tăiate. Nici gloanțele nu erau chiar de acelea din cutii obișnuite, aveau ghinturile răsucite cumva și fiecare avea înscris pe el o literă. Puteai să-l împuști pe unul de trei ori - B-O-U - sau să scrii altceva. Am potrivit cartușele și-am apăsat pe trăgaci, vedeam cum se mișcă arătătorul, încă puțin, zâmbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Cu mine veți face muguri până la toamnă, muguri și frunze pe patul puștii vor crește. Doi ani eu vă sunt tată și mamă, pe tovarășul sergent și în gând o să-l pronunțați cu majuscule. Arma mirosea a cadavru în descompunere, ghinturile săpate-n oțelul țevii puroiau rugină, Petru înfășura pe vergea fâșii albe, ungea rănile cu ulei, apoi, cu grijă, asambla moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
existau pe puntea aceea, În jurul nostru, femei care tocmai Își pierduseră un soț și copii care deveniseră orfani. Dar m-am ferit să-i țin predici. Știam că Manuscrisul Însemna pentru ea, ca și pentru mine, mai mult decât un giuvaer, mai mult decât o antichitate prețioasă, că reprezenta, Într-un fel, rațiunea noastră de a fi Împreună. Dispariția lui, survenită după atâtea nenorociri, nu putea decât s-o tulbure adânc pe Șirin. Simțeam că ar fi fost Înțelept să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i prind chipul În mâini, așezasem Manuscrisul pe un loc plat, pe o bornă de amarare. Când Îl zărise, Șirin izbucnise În râs, se Îndepărtase, apoi, cu un gest teatral, aruncase spre cer: — Rubaiatele pe Titanic! Floarea Orientului purtată de giuvaerul Occidentului! Khayyam, dac-ai vedea ce clipă minunată ni s-a dat să trăim! De introdus harta scanatăș mai jos, traducerea denumirilor: Principalele locuri menționate În Samarkand Frontierele indicate sunt cele din anul 1912 MAREA NEAGRĂ MAREA MEDITERANĂ MAREA ROȘIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cuverturi albe și, într-un colț, stătea un paravan pliant. — Hanbei, mă auzi? Eu sunt, Hideyoshi. Cum te simți? Hideyoshi se așeză încet lângă prietenul său, privind chipul de pe pernă. Poate din cauza întunericului, fața lui Hanbei era translucidă ca un giuvaer. Nu-ți puteai stăpâni lacrimile, văzând că un om putuse slăbi atât de mult. Lui Hideyoshi, asta îi frângea inima; îl durea chiar și să-l privească pe bolnav. — Doctore, cum e? Medicul nu putu spune nimic. Răspunsul său tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
euforie. Atenție! Modificare Constituției, în condițiile date, Este, susțin unii, o necesitate. Nu trebuie uitat că, printr-un simplu artificiu, Se poate șubrezi întregul edificiu. Dezamăgire Ca părinte, cu dragoste nemărginită, Asiguri copilului o viață fericită. La maturitate, uneori, neprețuitul „giuvaer”, Se dovedește un monstru, și fără caracter. Sărac și curat Chiar dacă ești sărac sau șoltic, Nu-ți vinde cinstea pe nimic. Onoarea nu se poate cumpăra, Oricât de mult ai oferi pe ea. Transformări Când destinele, pe viață, și-au
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
te desfată. Neîncredere În călătoria-mi celestă, Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit cu un nor Să mă apere de soare. Norul, însă, m-a trădat... De atunci, Nu mai cred în prieteniile efemere. Ca un giuvaer Sub soarele poeziei s-au născut muzele; Au urmat, apoi, rimele și acordurile; Ideile s-au ivit din avalanșe de stihuri, Iar muzica lor s-a răspândit în eter... Iubitorii de frumos o prețuiesc ca pe un giuvaer. Vin și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Ca un giuvaer Sub soarele poeziei s-au născut muzele; Au urmat, apoi, rimele și acordurile; Ideile s-au ivit din avalanșe de stihuri, Iar muzica lor s-a răspândit în eter... Iubitorii de frumos o prețuiesc ca pe un giuvaer. Vin și poezie Pentru a-i pătrunde gustul parfumat, Vinul trebuie, cu picătura, degustat. Frumusețea poeziei este savurată Când atent și cu răbdare-i lecturată. Rugă Pentru cine-o fi litania Care nu se mai sfârșește? O fi pentru vremurile
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
o republică bananieră, ori vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acolo într-o stea. Răsai din nou din fulgere și nori, Frumoasă ca o falnică regină, Și cazi la mine în vatră în grădină Să te culeg adesea dintre flori. Să te ascund în ochi-mi, să te țiu, Ca giuvaerul cel mai drag din lume, Să te zidesc în sufletul meu viu Cu cărămizi din aur și din hume. O, glasul tău a fost atât de trist, Durerea ta a fost atât de grea, Sacrificată astăzi ca un Crist, Tu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță, Și crezi că viață-i giuvaer, Să-l porți la gât cu eleganță. Când idealul se destramă, Viața, în joc, mărește miza. Nu vrea să piardă, îi e teamă; Cu vânt, înlocuiește briza. Dar într-o zi, stând obosit Pe-o tristă piatră de hotar... Pariul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înainte de ziua în care are tragere. Era de datoria ta să comunici cu arma crimei cum o face un ucigaș care se respectă, să-i pipăi cătarea, patul, să te uiți în gaura neagră a țevii și să-i cauți ghinturile alea care trebuiau să-ți înșurubeze glonțul în piept. Tu însă habar n-aveai nici cîte cartușe îți rămăseseră în încărcător, ai făcut-o de mîntuială, ca să te speli pe mîini și să scapi repede, fără pic de demnitate. Ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Wistman - de basm. El corespunde În mod straniu tipului de decor pe care artiști ca Richard Dadd l-au imaginat pentru acea lume În vremurile victoriene, și care acum ne-a fost dat pentru veșnicie: mișunând, cu fațete de giuvaer, aplecat spre sine, plin de taine aflate imediat sub pragul simțurilor noastre de adulți. Intrăm. Locul emană o tăcere profundă, ca și cum aici domnește latura vegetală a creației și până și păsările au fost izgonite; dedesubt, prin luminișurile verzi minuscule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mea, Eu te caut pretutindeni. Eu te cer de la isvor, De la codrul cel de brazi, De la vântul ce lovi Bălsămind al meu obraz. Întreb munții cei înalți, De la râuri eu te cer: De-au văzut cumva ascuns Al vieți-mi giuvaer. Cu-al tău zâmbet răsfățat Și cu dulcile cusururi, Te-am iubit, copil drăguț, Te-oiu iubi de-acum și pururi. Te iubesc făr-de-mputări, Fără urmă de căire - Dară, vai, nu te găsesc Nicăire, nicăire. {EminescuOpIV 256} CE ȘOPTEȘTI ATÎT
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acest palat al Alhambrei, splendoare între splendori și minune peste minuni. Priviți în jurul vostru, frații mei! Plimbați-vă agale ochii jur-împrejurul acestei săli, căreia părinții și străbunii noștri i-au cizelat cu migală fiecare bucată de zid ca pe un giuvaer delicat și de mare preț! Păstrați pe veci în amintire acest loc venerat unde nici unul dintre voi nu va mai pune vreodată piciorul, decât poate ca rob!“ Medicul plângea și mulți bărbați își ascunseră obrazul. «Vreme de opt veacuri, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adăpost. Deloc deranjată, Hiba supraveghea acum cu ochi de cunoscător dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată pentru mine altceva decât giuvaerul haremului meu, giuvaer scânteietor, capricios și care, de la o îmbrățișare la alta, se pricepea să rămână impalpabil. În furtuna din munții Atlas, avea totuși să se dezvăluie o femeie diferită. Singurul meu cămin era în ochii ei, în buzele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hiba supraveghea acum cu ochi de cunoscător dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată pentru mine altceva decât giuvaerul haremului meu, giuvaer scânteietor, capricios și care, de la o îmbrățișare la alta, se pricepea să rămână impalpabil. În furtuna din munții Atlas, avea totuși să se dezvăluie o femeie diferită. Singurul meu cămin era în ochii ei, în buzele ei, în mânile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
citește pe veranda unde rogojinile și scaunele Împletite degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și pe băncile lungi de sub ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scaun de fier subțire, a cărui umbră de păianjen se Întinde sub el, un pic spre mijloc, sau o stropitoare rotitoare, plăcut Înfumurată, deși clar psihopată, cu un curcubeu propriu atârnat În stropii Împroșcați de ea deasupra ierbii presărate cu giuvaere, evocă un parc parizian; dar tu vei Înțelege foarte bine că ochiul memoriei se concentrează atât de mult asupra micii siluete așezate pe vine ( Încărcând un camion de jucărie cu pietricele sau admirând cauciucul strălucitor și ud al furtunului unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]