1,798 matches
-
val și-un pescăruș.Nisipul ți-a fost patulși-un lotus, perna moale,Iar vântul și răcoareaTe-au învelit în puf.Ai fost ținut în brate,De moliciunea apei;Ca o femeie tandră,Te-a mângâiat pe trup.Ți-a picurat, gingașă,Pe buzele uscate,Un strop din vraja lunii,Sărut de dor și drag.Ades ai stat pe maluriDe mări învolburate;Ai așteptat apusul,Apoi un răsărit.Te-ai înfrățit cu valul,Cu vasul ce străbateNestingherit, în noapte,Oceanul infinit.... VI
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
În zori mi-ai sărutat obrazul, Lumină blândă, fremătând; Cireașa gurii, aromată, Un zâmbet dulce, un cuvânt. Mi-ai șters o lacrimă din geană, M-ai alintat cu palma ta! Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă! O floare gingașă,...o stea! Că vrei să mergi pe drum, cu mine, Oricâte piedici s-ar ivi; Prin macii înfloriți în lanuri, Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină! Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădina Să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
În zori mi-ai sărutat obrazul,Lumină blândă, fremătând;Cireașa gurii, aromată,Un zâmbet dulce, un cuvânt.Mi-ai șters o lacrimă din geană,M-ai alintat cu palma ta!Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă!O floare gingașă,...o stea!Că vrei să mergi pe drum, cu mine,Oricâte piedici s-ar ivi;Prin macii înfloriți în lanuri,Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină!Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădinaSă crească
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
emană puritate Ca roșul trandafir, mereu întâietate Zambilă parfumată,mereu e chipul ei Surâsul și privirea... buchet de ghiocei O dalbă crizantemă ce-mi stă la căpătâi Și mândră garofiță, iubirea cea dintâi... Potir cu sentimente, o cupa de lalea Gingașă și suavă,precum o... viorea Un nufar ce domnește al vieții mele iaz Un liliac domestic, umbrind al meu pervaz ...O gerberă bălaie, un soare strălucind Petală cu petală, întinerești zâmbind. Prin cuget adunat-am, florală simfonie Și prin simțiri
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
pe dinafară, ca pe o poezie. Am fost peste măsură de uimit, Însă n-am lăsat să se vadă nimic, n-avea nici un sens s-o fac pe deșteptul Într-o chestiune pe care o bănuiam a fi cel puțin gingașă. Totuși, ciudată treabă. Cu atât mai ciudată cu cât funcționa sincopat și aleatoriu: m-am convins atunci când, În reluare, profesorul a ajuns cu povestea la episodul manuscriselor. Am așteptat mai mult decât interesat să văd dacă va reitera sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu asta? am ricanat. - Exact ce-am spus. Era imposibil să-l Întâlnești pe Fujimori În ultimele trei zile, pentru bunul motiv că de aproximativ șaptezeci de ore, dacă mă mai pricep eu cât de cât la astfel de lucruri gingașe, zace mort și livid În depozitul-arhivă al Centrului. 34 Mărturisesc, că pe durata vizitei În subterana subteranei, mintea nu-mi stătuse cine știe ce la lista Evelinei. E un eufemism aici: nu-mi stătuse deloc. Altceva mă preocupa pe mine În acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acestui vajnic neam cu care, pare-se, tatăl meu a avut atâtea probleme. Bucuria ta, cuviincios exprimată, va fi și mai mare când vei afla că dânșii se află în casa noastră ca soli ai jupânului Macek, tatăl nespus de gingașei tale logodnice - adăugă doamna Potoțki. — Și în numele căruia, dați-mi voie să binecuvântez sfânta voastră apropiată unire - spuse Metodiu cu blândețe. Nimic mai simplu! - zise doamna Potoțki. Poftiți aici lângă mine. Zbignew și Malgorzata se așezară pe divan. Se lăsă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce-i acoperea ca o platoșă forma eternă a pieptului. Dacă ți-ai da jos veșmântul de domn ce-l îmbraci, și-ai lua altul mai slab și mai prost croit, de unde-aș mai ști eu ce hram porți? — Forma gingașă a mâinilor, degetele rotunde și un pic boante, din cauza obiceiului de a bate darabana când ascultă jalbele supușilor, barba îngrijită, urechile puțin depărtate de cap, gata să prindă orice zvon, pieptul cam mic, da-n care bate-o inimă curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
școală, tinerețe, căsătorie, relații cu turcii etc. Nu e cazul. Căci biografia esențială a viitorului boier Radu a început și s-a sfârșit la cinci luni. Atunci, la cinci luni, trăsăturile sugarului se limpezesc, se clarifică, primesc forma recognoscibilă a gingașului chip definitiv, iar părinții palpitând de emoție și fericire asistă la primele gângurituri mai lungi. N-a fost cazul. Căci la cinci luni părinții lui Radu au observat cu uimire, la început, apoi cu stupoare, și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe care o forma piesa trupei Ionescu se stingea ușor, declarând dulci revederi și păreri de rău. Acum - liniște. Odată cu trupa se opriră și bătăile inimilor celor de față, temătoare de a nu distruge tăcerea cu bătăile lor dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de mine m-a dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
toate faptele cu care mă lăudam să devină crude, scârboase, fără nici un fel de justificare. Sonia era primul om în fața căruia nu simțeam nevoia să joc rolul de tânăr vesel și ușuratic. Pentru ea eram pur și simplu un băiat gingaș și visător. Dar tocmai acest fapt care, la o primă privire, m-ar fi putut îndemna la sinceritate, tocmai el m-a făcut să mă opresc speriat la prima mea tentativă de a-i povesti Soniei viața mea. Când pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei: ar fi suficient să se tragă cu pușca, să se strige strident sau să se audă un lătrat răsunător pentru ca firul gingaș pe care se ține capul meu răvășit de o furtună mută să se rupă. Acum, în liniștea moartă a nopții, mă tem tocmai pentru acest firicel. Stau în fotoliu. Capul mi-e atât de încordat, încât îmi pare că vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în tot acest anotimp al cocainei. O întrebare cumplită, căci a răspunde la ea însemna fie a intra în impas, fie a păși pe calea celei mai îngrozitoare viziuni despre lume. Înfricoșător era că această viziune jignea acel teritoriu luminos, gingaș și pur pe care nici ultimul ticălos nu l-ar putea jigni în mod sincer și liniștit: am numit sufletul omenesc. Cum se întâmplă adesea, întrebarea a fost provocată de un fleac. La început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sub un tren în viteză, zăpada curge ca laptele dintr-o vadră. Pe strada lungă pe care pășesc acum nu se mai simte vântul. Lumina lunii desparte strada în două părți distincte: o parte neagră ca cerneala, cealaltă - ca un gingaș diamant. Pășesc pe partea întunecată și mă uit curios la umbra capului meu care trece granița neagră și se rostogolește pe mijlocul trotuarului. Eu însă nu văd luna. Doar când ridic ochii, o zăresc fugind peste ferestrele etajelor superioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dromiket 4 și în cele din urmă se lăsă ușor pe gânduri și robotul TESA Stejeran 1. — Ce ne facem, tovarăși? simți Felix S 23 nevoia să întrebe colectivul. Colectivul tăcea mâlc. — Alo, „Bourul”! se auzi din nou acel glas gingaș, impacientat. Ce faceți, dragă, acolo? Mă lăsați să stau așa, ca proasta-n spațiu? — Să mergem la dânsa și să-i reparăm vehiculul, propuse Dromiket 4. În fond, e o tovarășă de-a noastră, n-o putem lăsa la voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
necazuri grele și dezastre, și risipim zăpezile din crâng prin ochii tăi albaștri care plâng. deși s-au vărsat rănile în piept, eu stau străin de-o parte și te-aștept, râmân mereu între iubiri și ură avân în gând gingașa ta făptură. marți, 13 august 2013 Referință Bibliografică: tu treci ca o regină / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TU TRECI CA O REGINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364327_a_365656]
-
cur și cât am vrut s-o fac mireasî!... nici nu va spui, nici nu mă jiur. am tot țânut-o verginicî, s-o bag, curați, în altar; di un’ și știu ci ionici crescuși, dle,... armăsar?! așa di dulși și gingași o țâneam numa’ în brațî dar amu-i iapî di rași și-mi vorghești că o tați. mândruța me di az mă lași, dar o iubesc, inci, mă giur se daci îi oleacî grași, s-o las și eu? nu
MÂNDRUŢA ME DI AZ MĂ LASÎ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364416_a_365745]
-
să o ceri altora. Atunci când se naște un copil, mânuța lui este ca un semn de bun venit în palma celor care l-au aștepta cu atâta emoție. Cu toții simțim o stare de duioșie și liniște, când sărutăm mâna aceea gingașă.. Nu același sentiment ne încearcă în momentul în care privim cu nostalgie mâinile noastre, care îmbătrâtrânite de timp uităm să le îngrijim sau să le lăsăm ca să se odihneasă. Obișnuim să le privim cu milă sau compătimire și uneori fără
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
mi-am șters de multe ori lacrimile. Uneori gândul îmi zboară la mâinile mamei mele care după cum îmi aduc aminte nu prea m-au mângâiat, dar le priveam fascinată, deoarece cu toate că era o țărancă, avea o mâini foarte fine și gingașe. Chiar și atunci când îmi dădea câte o bătaie eu îi luam mâna și o sărutam, iar ea se oprea mirată și îmi zâmbea. Continuam să o țin strânsă de mână ca pe o comoară și cred că a înțeles cât
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
sacul, noroc de o nevastă, Făcută să apară, în prag, de soare plină, Chiar și când plouă-afară, în ziua de chenzină, Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi, Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi, Și-n gingașe cuvinte, în toi când e amorul, Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul, Prin piață-apoi o tură, că lista-i pe hârtie, Și-n drum, pe scurtătură, și pe la florărie.... Da’ nu cumva să uite, să ia niște Cotnar’, Ca
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
El doar atât vrea de la tine, să îi îngădui să te mângăie și să să te învețe să iubești. Îmi închei acest cuvât cu nădejdea că treptat privind vei vedea că ești iubit, auzind te vei opri să asculți glasul gingaș al Iubirii, iar în final vei fi tu însuți izvor de iubire altora gustând-o așa cum e Ea, neînchipuit de firească. Cu acest gând, și iubindu-te la măsura în care sufletul meu poate să te iubească întru Dumnezeu, te
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut, stăpână! Mireasma de poale, în mers unduit, Mă roade ca râul, prin mal prunduit. Gura ta, dulce, mai dulce ca mierea, Povară o port, sfântă-i durerea! Și-s mândru că sufăr, în
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
pot ajuta..” -Știu..dar, tu nu ști cât e de serioasă problemă..” -”Da, foarte..! ce să-ți povestesc..” -”Îți povestesc cât te iubesc.. Te iubesc!!”, am sărit rapid cu răspunsul. Mi-ai luat capul în mâinile tale ce le credeam gingașe, dar văd lucru rar că mă strângeai bine de la înălțimea ce o aveai acum de pe banca provei, mi-ai făcut o strâmbătura de mi s-au țuguiat buzele..ai izbugnit iar în acel râs spumant, dar m-ai calmat cu
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
așa Frumoasă că oricui m-aș laudă, În fiece dimineață cu drag te-aș săruta, Lumea ar afla că-i cumințenia drăguță, Știind că ești Tu finuța lu'nobila vită. Că primăvară crudă nu-și compară, Ființa-ți atâta de gingașa ce înfioară, Între acele valori de Frumos, dreptate, Cine nu te vede Superbă are cecitate ! Oh, Doamne, chiar nu știu cum să suport atâta mare dulcegărie și după atâtea chestii.. Inițial n-ai vrut, dar apoi după un prag cel mai de
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]