419 matches
-
contemplă „scheletul secret” al existenței: „E un fel de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ Îți susură lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te Îmbracă În giulgiul purpuriu de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai puțin niște hoți. Dar asta nu îl interesează pe el, e bucuros că în urma "aranjamentului" oamenii lui nu vor fi vizibili pentru trăgătorii inamici asemeni muștelor pe perete. Atunci când se echipase, pentru un scurt moment, avusese impresia că îmbracă giulgiul înmormântării. Reflectorul se aprinde din nou, cercetează terenul cu încetineală de melc. Exasperat, Marius strecoară printre dinți o înjurătură. "La naiba cu reflectorul ăsta! Așa nu vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Bezna nopții se înstăpânește brusc peste ei, așa cum un scurtcircuit lasă fără lumină o cameră. Treptat, exploziile se răresc, după care încetează definitiv. O ceață subțire și mișcătoare acoperă pădurea, se agață de crengi ca apoi să se așeze în giulgiuri albe peste trupurile înghețate ale morților. Sus, pe cer, o stea solitară tremură în noapte. "Obiectivul continuă să fie în mâinile noastre, își spune Marius, dar cât mai putem rezista? Ar fi un miracol dacă reușim asta până mâine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fața... și-o ținea întoarsă. O clipă, doar, îl privi. Si, încet-încet luă chipul schivnicului din Munții Neamțului. Din gura lui fără buze, începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de vise, cu arătări năpraznice... ca într-o lume cu închipuiri. Din gura deschisă a uneia, care părea a fi a călugărului de la schitul din Munții Neamțului, cântând bisericește... la fiecare răsuflare întrau și ieșeau chipuri de groază, învelite în giulgiuri... Lângă el apăru Vasilica, înaltă și zveltă, ținând capul ca o regină,... șoptindu-i... ”Chiar, față de străini să mă faci de rușine, Gogule! ”. El vru să strige ceva, în apărarea lui, dar, un frig paralizant îl cuprinse; fiorii îi treceau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și nimeni nu părea să-l cunoască (eu însumi am stat ascuns câteva zile, până s-a terminat totul), Ruletistul a fost îngropat în grabă, cu o cruce simplă, de scândură, la căpătâi. Așa îmi închei și eu crucea și giulgiul meu de cuvinte, sub care voi aștepta să revin la viață, ca Lazăr, când voi auzi vocea ta puternică și clară, cititorule. Închei, pentru ca lespedea să aibă un epitaf și cercul să se închidă, cu versurile lui Eliot, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care e răsplata mărețului tău dar ?/ Amara nepăsare ! Exilul mult amar !). Departe de casă, omul este amenințat de moarte, opera - de uitare : Paingănul urzi-va pe voi învălitori./ Și eu, căzând în haos ca grindina în marea,/ Avea-voi două giulgiuri, și moartea și uitarea (V 5). Sosirea Iuliei la Tomis cu mesajul că Ovidiu poate reveni la Roma se dovedește tardivă, căci poetul e un cadavru, un spectru în ghearele peirei, și îl strânge-n brațe moartea. Iubirea nu e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
clipă, nemișcat, În Înaltul zidului. Noaptea se lăsa acum inexorabil. Zgomotul pașilor se stinse În bătaia vîntului. Am sărit de partea cealaltă și am pătruns În grădină. Bălăriile se congelaseră În lujere de cristal. Statuile Îngerilor doborîți zăceau acoperite cu giulgiuri de gheață. Suprafața fîntînii era Înghețată Într-o oglindă neagră și lucioasă din care se ridica doar brațul de piatră al Îngerului scufundat, ca o sabie din obsidian. Lacrimi de gheață Îi atîrnau de degetul arătător. MÎna acuzatoare a Îngerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pânză. S-ar fi zis că sfărâmase oasele de sticlă ale unor păsări. Cojile i se lipiseră de cizmă și arătau ca niște pinteni mici de tot, în timp ce alături, la doi pași, Belle de jour se odihnea în continuare sub giulgiul său de lână udă. Cu toate astea, judecătorului îi priiseră ouăle. Ba chiar sunt sigur că i s-au părut mai bune datorită împrejurării în care le mâncase. Brăchut își isprăvise povestea. Judecătorul îl descususe pe îndelete în timp ce mesteca micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
construise. Apoi s-a uitat la un trecător Îmbrăcat În frac, ce țipa Într-un telefon mobil, dând ordine și a exclamat: — Toți bogătașii ăștia! Pfuui! Strâng grămezi de bani o viață-ntreagă și pentru ce? Ce prostie! Au cumva giulgiurile buzunare? Fiindcă În cele din urmă toți ajungem să Îmbrăcăm un giulgiu de bumbac. Asta e tot. Nu tu haine șic. Nu tu bijuterii. Poți să porți frac În mormânt sau rochie de seară? Cine ține cerurile pentru oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
contrastează în tânără verdeață cu zidurile albe și acoperemintele strălucite ale caselor și cu turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
contrastează în tânără verdeață cu zidurile albe și acoperemintele strălucite ale caselor și cu turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
minții nu a fost în niciun caz domolită de trecerea timpului. Astfel că, începând de la mahrama Veronicăi și finalizând cu Patimile lui Mell Gibson, Hristos a fost reprezentat în cele mai variate moduri. Pictură, desen, cărbune, grafică, fotografie, reproducere după Giulgiul de la Torino, însă toate acestea nu s-au bucurat de atributul mișcării oferit de cinematografie. Din punct de vedere etimologic, cinematografia înseamnă "scrierea mișcării", de la cuvintele franceze "cinématique" mișcare și "graphie" scriere. Prin urmare, discursul religios privit în ansamblu nu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ajutase la construirea pistei de aterizare de pe aeroportul Lunghua. Știa că era treaz și adormit În același timp, visînd despre război. Jim Își sprijini capul de pieptul domnului Maxted. Străfulgerările aerian umpleau stadionul și Îi Învăluiau pe deținuții adormiți În giulgiuri de lumină. Vor lua oare parte cu toții la construirea unei uriașe piste de aterizare? În mintea lui, zgomotul avioanelor americane declanșa sinistre prevestiri de moarte. Conjugînd verbele latinești și Închipuindu-și că rostește o rugăciune, adormi lîngă domnul Maxted și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pămîntul abandonat. Oare cîmpurile fuseseră arse de strălucirea bombei atomice descrise de către eurasiatic? Jim Își aminti de trupul arzînd al pilotului de pe Mustang și de lumina fără sunet care umpluse stadionul și care păruse că Îmbracă morții și viii În giulgiurile lor. 33 Pilotul kamikaze Simțindu-se În siguranță În pantofii lui, Jim stătu lîngă cazemata care păzea vehiculele din parcare. Drumul spre Shanghai trecea pe lîngă intrare, Îndreptîndu-se spre suburbiile sudice ale orașului. Nimic nu mișca pe cîmpurile din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ochi să mi-o pui” (45, pp. 708, 819, 835, 851) ; iar alteori : „Să mă- mpânzuiască/ Tot cu gluga mea” (45, p. 1048). În riturile funerare ale românilor, astfel de practici au supraviețuit până în secolul XX, nu atât prin folosirea giulgiului, cât mai ales prin unele măști funerare de tipul „pânză de față”, „pânză de ochi”, „mască-cămașă de înmormântare”, a căror utili zare, în trecut, „era un obicei relativ generalizat la înmormântare” (78, p. 154). Comentându-se aspectele funerare rezumate mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
invocând "simbolul" în ritualul înmormântării. Așa, de pildă, ce altceva este "orariul" ce-l pun credincioșii ortodocși la capul mortului, dacă nu un "simbol" al coroanei de spini de pe capul Mântuitorului. Ce-nsemnează "pânza" cu care se acoperă mortul, dacă nu "giulgiurile" cu care a fost înfășat Mântuitorul la îmbălsămare? Ce-nsemnează "vinul, untul de lemn și tămâia" pe care preotul le toarnă peste mort, dacă nu, neînsemnatele noastre "aromate", cu care ar fi fost uns și îmbălsămat Domnul? Ce-nsemnează "pământul" pe care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ucenic pe care îl iubea Isus”. Aceștia sosesc degrabă, „ucenicul cel iubit” devansându-l pe mai vârstnicul său codiscipol căruia, totuși, i se oferă privilegiul de a intra primul în mormânt. „Ucenicul iubit” se aplecase numai peste intrare și văzuse giulgiurile aruncate pe jos. Scena conține câteva elemente bizare, asupra cărora însă nu este cazul să ne oprim aici. În primul rând, cei doi intră, privesc giulgiurile „care se odihnesc”, au revelația învierii (adică a veridicității Scripturii), după care „se întorc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a intra primul în mormânt. „Ucenicul iubit” se aplecase numai peste intrare și văzuse giulgiurile aruncate pe jos. Scena conține câteva elemente bizare, asupra cărora însă nu este cazul să ne oprim aici. În primul rând, cei doi intră, privesc giulgiurile „care se odihnesc”, au revelația învierii (adică a veridicității Scripturii), după care „se întorc la ai lor”, fără a-i acorda nici o atenție Mariei Magdalena. Vin, văd și pleacă! În timpul acesta, Maria Magdalena așteaptă la ușa mormântului, „afară”, precizează textul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mormânt. Scena poate fi interpretată în două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă în fața mormântului descoperit își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli, care, văzând giulgiurile împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În cot până când ajunse cu jumătate de corp afară. „Primește-mă, Dumnezeule mare, În brațele tale... ” șopti, și Își dădu drumul să cadă În universul alb de sub el. Căderea dură, parcă, o veșnicie. Nu știa decât că era Învelit În giulgiul imaculat al zăpezii și că plutea spre celălalt liman, Într-un frig care se transforma, Încet, În căldură. Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor, erau mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l încape, Și ușuratul Hoge, mereu soitariu, Încheie-acum Bosforul cel limpede-n sicriu Cu mâlul giulgi. - Eu, unul, n-am vrut să cred. Și iată, Lucești în bucuria cetății înviată! Dar ne mâhnești c-o față prea tristă; hai, curînd! Nu sta pe punte, coabe cu pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mișu, da’ voi, ăștia crescuți cu marxismu’ pe pâine, nu credeți că mai e și altceva în afară de tehnică, atomi și alte chestii din astea. Am văzut la televizor cum s-au apucat să pună la nu-ș’ ce mașinărie bucăți din giulgiul lui Iisus, să vadă de când e, dacă e adevărat. Sau, altă bazaconie, c-ar fi găsit oasele Mântuitorului, păgânii draculu’, Doamne iartă-mă... Păi bine, ce credeți, s-ar urni ceva, cu tot cu atomii și calculatoarele voastre, dacă n-ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Alerg. Vreau să vin la tine, am exersat de câteva ori trecerea, singurătatea justifică lașitatea frânghiei întinse. Petre, din viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rele, a spart eprubeta În Mexic, ca să facă experiențe la nivel mondial? Las-o jos, că măcăne... Numai conspirații vedeți peste tot. Se zguduie pământul - conspirație; ține Băselu un discurs - conspirație; l-au pus pe Răzvan Lucescu la națională - conspirație; giulgiul din Torino - conspirație; criza financiară conspirație. Tot conspirație e și afurisita asta de ploaie?! Când vine soacră-mea și nu mai pleacă două săptămîni tot conspirație e?! Gore Îl privește pe Gicu de sus, ostentativ, cam cum privește profesorul de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]