619 matches
-
de la Aninoasa din ținutul Muscelului. Nu știm dacă toți marii dregători (înregistrați în Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu) care s-au îndreptat spre mănăstire au trecut prin acele „ispită”, „iscodire”, „căutare” și „cercetare”, vreme de trei ani, în „haine mirenești”, așa cum glăsuia legea (îndreptarea legii, glava 118 care trimitea la al V-lea canon al primelor două concilii ecumenice). Probabil că nu, mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost femeia unui singur bărbat”(I Timotei, 5,9). „însă văduva care a ajuns șaizeci de ani, de ar voi iarăși să viețuiască cu bărbat, nu se va învrednici împărtășirea celui Bun, până nu va înceta de patima necurăției” 164 (glăsuiește canonul sprijinit pe decizii ale celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, ale celui Trulan și ale celui din Cartagina, precum și pe recomandările Sfântului Vasile cel Mare). Sfântul Vasile cel Mare fusese extrem de explicit. îndreptarea legii din 1652 îl citează
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va înlătura și va șterge cea mai mare parte din păcatele noastre și ne va face să ne înfățișăm cu încredere înaintea tronului Domnului nostru Iisus Hristos”166. Dintre văduve erau alese persoanele care se îngrijeau de gruparea fecioarelor (cum glăsuiește Canonul 44 Cartagina), de orfani, de copiii părăsiți, tot din rândul văduvelor erau recrutate și unele diaconițe (și ele alcătuind o grupare religioasă importantă) și bineînțeles, cele ce urmau a se consacra chinoviilor 167. Era însemnată această grupare a diaconițelor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au pus această piatră în zilele Io[an] Costantin Voevod, vă leat 7164 [1656]”), văduvele (nespunându-ne câteodată, din inscripții, prea multe despre ele: (trad.) „S-au pristăvit roaba lui Dumnezeu jupanița Dobra, fostă mare băneasă, veșnica ei pomenire...”584 - glăsuiește o piatră funerară fostă la Mănăstirea Bucovăț) își conjurau urmașii, rude ori străini, spunându-le că vor să-și afle odihna eternă lângă defuncții lor soți585. Pe muchia din stânga a acelei pietre de mormânt faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trimis pe cineva să-mi aducă instrumentele, iar după aceea am lărgit deschizătura Îngustă a mușchiului și a peritoneului, astfel Încât să-i pot pune intestinele la loc și să-i Închid rana. Totul dură doar câteva minute. În timpul operației pacientul glăsuia Încet: „Tenn, tenn, tenn” („sfânt, sfânt, sfânt”). Jerah-ul care mă asistase Îmi acordă titlul de ustad (maestru). După aceasta, pacientul a fost tulburat vreme de trei zile de un sughiț deranjant, iar apoi Își reveni. L-am prezentat fachirului Nur
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ac de cojocul lui. “ (Mihail Sadoveanu Dumbrava Minunată) 2. Formuleză ideea principală a textului 3. Scrie substantivele proprii din text: 4. Alcătuiți propoziții în care cuvântul vie să fie: Substantiv, Verb, Adjectiv. 5. Găsește cuvinte cu sens opus pentru: a glăsui, strălucitor, curat, delicat 6. Găsește cuvinte cu sens asemănător pentru: fredonează, alene, speriat, cuvânt 7. Scrie cuvinte înrudite cu substantivul pădure (familia lexicală) 8. Scrie un text cu titlul “La teatru” TESTUL NR. 8 1. Citește cu atenție textul: “Copiii
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
i se adresează sunt în tonul bogatului limbaj liturgic, fără să cedeze la ispita unor inovații. Numai rareori eul liric se personalizează, precum în poezia În biserica veche, unde este retrăit momentul când, copil, „colo, la amvon, cu glas tremurător/ Glăsuiam sfielnic crezul la popor”, sau în Psalm, unde se dă glas năzuinței de a fi „profetic trubadur/ Ce-și macină ființa și-o aruncă-n jur/ Ca să-ncolțească-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită și
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
fi fost și ele consultate, ca de pildă legea de mobilizare a femeilor ce se pregătește. Este bine să se știe că noi am cerut această legiferare în 1936, printr-o adresă către d-l Prim Ministru șGh. Tătărescuț, care glăsuia astfel: Cerem în preajma deschiderii Parlamentului să se facă o lege prin care să se încadreze și să se reglementeze activitatea femeilor pentru apărarea țării ca ele să înlocuiască pe bărbați la toate serviciile auxiliare, dublându-se astfel numărul combatanților activi
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și primejduiește însăși coeziunea de ordin național. Nu trebuie să ocolim adevărul, oricât de crud ar fi; suflete tari ne trebuie, iar nu letargie menținută prin iluzii fără rost. Noi, care de 20 ani, la această tribună am înțeles a glăsui numai adevăr, nu putem tăgădui că vremurile sunt peste tot pământul destul de întunecate și grijile de ordin obștesc covârșind pe toate celelalte, cerându-ne să fim mai buni, mai iubitori de țară și neam, care trebuie să șseț bizuie pe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Libo, cel care a fost adoptat de bunicul său matern... Cezarul și-a revenit îndeajuns pentru a rosti cu o voce de gheață: — Fiul fostei mele soții... Fulcinius începe să aibă îndoieli. Ce a pierdut din vedere? Se panichează și glăsuiește repede: — Libo n-a uitat niciodată că se înrudește cu Sextus Pom peius... Pune dinadins accentul pe ultimele două cuvinte. Nu-și dă seama dacă mimica împietrită a principelui e de bine sau de rău. Cu sprâncenele adunate nod, Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară decât voi ceilalți, glăsuiește în surdină Vipsania. O respinge cu palma. Atât și nimic mai mult. Apăsarea din tâmple s-a accentuat. A ajuns de o intensitate dureroasă. Inspiră adânc și expiră. Nu trebuie să se enerveze. I-a explicat însă de atâtea ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înnobilează. — Velleius Paterculus, se înclină în fața lor tânărul. — Campanian, din familia faimosului Decius Magius, îl pre zintă Vinicius. A ajuns la rangul de chestor. Ia loc pe un scaun liber. Paterculus rămâne în picioare. — De-asta îmi păreai mie cunoscut, glăsuiește Sallustius. Ne-om fi întâlnit prin sălile Senatului. — Și n-ai tras la sorți o provincie după terminarea manda tului? întreabă Pupius Piso cu mirare. Tânărul înalță fruntea. — Am preferat, împreună cu fratele meu, să-l însoțim pe Tibe rius Nero
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cel lung până în chilia mea, când am băgat de seamă că niște japonezi stăteau în fața ușii mele. — Cine e? Flacăra lumânării îmi dezvălui hainele și chipurile celor trei soli. Pe hainele mele sclipeau picături de ploaie. Nu dormiți? — Senior Velasco, glăsui Tanaka grav, când o să ai vești despre întrevederea cu regele? De ce-mi puneți o asemenea întrebare? Mă străduiesc și eu din răsputeri. După o lună... Cu lumânarea în mână i-am răspuns că la mijlocul lui ianuarie avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am creștinat! La strigătul lui Nishi, seniorul Tsumura își ridică brusc capul. Un fior înghețat străbătu încăperea cufundată în tăcere. În liniștea aceea, Matsuki își îndreptă pentru prima oară privirile către ei. — Adevărat? glăsui încet seniorul Tsumura într-un târziu. Asta e... — N-am făcut-o din inimă, zise samuraiul încercând să-l oprească pe Nishi care voia să mai strige ceva, ci pentru că am socotit că acest lucru ne va înlesni îndeplinirea însărcinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a răspuns cu glas gros și sfătos Anul cel Vechi, învăluindu-l cu o privire șugubeață, de moșneag. Uite, vezi, m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile și pajiștile. Aduc înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină. Ehei, a glăsuit la rându-i fata de alături numită Vara, zilele mele-s lungi și-nsorite, ca să aibă oamenii vreme bună de lucru, iar nopțile puține atât cât să se odihnească după muncă. Eu aduc rodul bogat al grânelor și grădinilor. Cresc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Lct.Col.Tudose Ion. „Domnul „Hoț”, are tupeu, nu mai Încape discuție. Nu ceri să te servim și cu o cafea...?” Câteva momente anchetatorul Îl Înfruntă cu o privire suficient de aspră, apoi fața i se lumină și-l Încurajă glăsuind. „Chiar, dece să-l ținem legat...? Să i se desfacă cătușele...” Buga Nicolae Își frecă mâinile rostind. „Mulțumesc, domnule colonel...” „Uite vezi...” Îl apostrofă anchetatorul. „Noi putem fi Înțelegători cu acei ce ne ajută În munca noastră. Deci să reluăm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Părea a fi vrut să spună: „Nutream speranța, cu un an în urmă, când locuiați la mine, când vă plimbați cu Ana... dar n-a fost să fie așa... Nutream...”; cuvintele erau nerostite; sunt uneori vorbiri care nu pot fi glăsuite cu voce tare și dorm în tine, în marele cimitir al cuvintelor care mor înainte de a se naște pentru că nu le putem rosti. Pentru el veneam, numai pentru el; nu-l puteam refuza. Mărturisesc încă o dată emoția de care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvântă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată în raftul de jos al cămării, împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui înviorat învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale traiului fetei la București, de viața din Capitală, dar învățătorul se dovedi nepriceput a-i satisface curiozitatea, căci nu știa mai nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tot trăgând cu coada ochiului spre chipurile care mă înconjurau, sau spre soare, în speranța că se clintise un pic. Măscăriciul dănțuia cu animalul său, fără să fi putut spune care dintre ei imita pasul celuilalt. Apoi începu să-i glăsuiască măgarului. Îi vesti că sultanul se hotărâse să pornească o mare construcție și că avea să adune toți măgarii din Cairo spre a-i pune să care var și piatră. Pe dată, animalul se lăsă să cadă la pământ, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
admirație. Toate pamfletele întocmite împotriva papei ajungeau mai întâi în mâinile mele, abia după aceea fiind strecurate pe sub ușile notabilităților orașului. Unele texte nu erau decât un păienjeniș de insulte, „barbar, zgârcit, porc“ și chiar mai rău decât atât. Altele glăsuiau despre mândria romanilor: „Nicicând un neitalian nu va veni să se așeze pe tronul lui Petru!“ Oprisem orice învățătură, orice studiu, consacrându-mi timpul acestei lupte. E adevărat că eram corect retribuit. Cardinalul Giulio făcea să-mi parvină importante sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Înjgheba cu acesta o dezbatere pe tema numeroaselor progrese, tehnice și cosmetice, pe care le descoperea În transportul public de suprafață comparativ cu ultima dată cînd Îl folosise, cam prin 1940, mai ales În privința semnalizărilor, după cum demonstra un afiș care glăsuia: „Interzis scuipatul și cuvintele murdare“. Fermín examină afișul cu coada ochiului și optă pentru a i se supune, conjurînd cu vigoare o scuipătură sonoră, ceea ce fu suficient spre a ne atrage privirile sulfuroase ale unui trio de cuvioase care călătoreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
haină și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
parvie, doctorul Rim cerea oare vieței să-i aducă acum jertfe pe altarul catedrei cucerite? Buna Lina, cu existența ei modestă și laborioasă, îi părea pesemne o piedică, de aceea o sfredelea cu vorbe răutăcioase, așa domol și răspicat cum glăsuia. O ura, ai fi putut zice, după dezgustul care sluțea sluțenia lui când vorbea de ea. Iar Linei îi era frică de el, pur și simplu. Piciorul doamnei Eliza era, în adevăr, perfect în felul lui. Mai delicat decât te
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]