471 matches
-
socialist. A debutat poetic în anul 1963 cu placheta „Pornire în timp”. În prezent lucrează la redactarea „Jurnalului omului de cultură bucovinean Lecca Morariu, în colaborare cu dr. Liviu Papuc din Iași. 287 ÎNCEPUTUL Vezi, mamă, au înflorit mușcatele în glastră și‐obrazul lunii e parcă de ivoriu dă‐mi mâna ca să pot ieși din mine - îmi caută o fată chipul pe geamul din fereastră. De ce mă‐neacă, oare, plânsul ca o imensă bucurie? Mă simt de parcă‐aș fi un pui
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cât de aproape fusese de moarte. Dacă ar fi înghițit din acea „împărtășanie”, acum ar fi fost deja mort. Ar fi zăcut cine știe unde, într-o groapă umedă, printre șobolani, iar soția lui, Mariam, n-ar mai fi aranjat florile în glastre... n-ar mai fi cântat... iar transparența ochilor ei ar fi dispărut în hăul durerii. Nu, în nici un caz ziua asta n-ar mai fi mirosit a zi bună dacă... Nu se grăbea. Babic călărea tăcut alături de el. Se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tineri... Atât de frumoși... Dimineața, când deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice odaie, doar arome arse, flori în glastre, fructe stivuite în tipsii printre petale și frunze... Cum aș putea uita vreodată toate astea? Aceea a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând drept și privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
copil. — Veți fi fericiți. Casă nouă și frumoasă aveți. Tu o îngrijești extraordinar. Aveți atâtea flori, că zici că-i raiul pe pământ. Am să te rog să-mi dai și mie câteva la plecare. — Cu plăcere. — Din ăle din glastră, că nu m-apuc eu de grădinărit acum, că n-am nici timp nici îndemânarea ta. Fată frumoasă aveți. Ce mânca, ce îmbrăca aveți. Voi sunteți frumoși și sănătoși amândoi. Ce vă mai trebuie? — Mulțumim lui Dumnezeu, nu ne putem
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care făcuseră ordine. Când s-au trezit, nașii s-au pregătit de plecare. Paulina și Vasile le-a încărcat portbagajul cu vin, țuică, cozonc, prăjituri, câteva păsări de curte. — Paulino, ai uitat ce te-.am rugat. — N-am uitat. Uite glastrele cu flori ți le pun aici. De ce mai iei și florile? a întrebat-o Virgil. — Îmi plac. S-avem și noi acasă. Nu vezi că aici la ei parcă-i raiul pe pământ? — Hai să mai serviți ceva înainte de plecare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
florile astea s-a uscat. — N-am mai avut timp de ele. — Unde ai gălețile? Mă duc să iau apă să le ud. — Sunt în balcon. Florica s-a dus la fântână,a venit cu apa,a udat florile din glastre și pe cele din fața casei, cărând apă de câteva ori. —Ți-ai udat rochia, a observat Vasile. Nu-i nimic. Acum mă duc să umplu gălețile ca săți las apă în casă. —Mulțumesc, Florico, i-a mulțumit cînd a adus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de pomană. La fel, era atașată de toate flecuștețele din casă, de mileurile pe care le făcuse cu mâna ei, de veselă, de cele câteva tablouri în colțul cărora fixase, între geam și ramă, diferite ilustrate și fotografii. Ținea la glastrele vechi ale familiei, care rezistaseră timpului, ca și la cele pe care i le cumpărase Lucian. Liliana își înalță privirea spre Lucian și îl privește întrebător: la ce se gândește? Doar îl privește, dar nu-i pune nicio întrebare. Își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
i le cumpărase Lucian. Liliana își înalță privirea spre Lucian și îl privește întrebător: la ce se gândește? Doar îl privește, dar nu-i pune nicio întrebare. Își mută privirea în altă parte. El se uită peste gard, în gol... Glastra albastră... E dintre puținele lucruri pe care Lucian le-a păstrat din locuința părinților și se află acum la București, în apartamentul său... Sticlă albastră, ieftină, dar o formă zveltă, plăcută, cu baza masivă, care îi dă stabilitate. Ca dovadă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum la București, în apartamentul său... Sticlă albastră, ieftină, dar o formă zveltă, plăcută, cu baza masivă, care îi dă stabilitate. Ca dovadă, nu s-a răsturnat la cutremurul din '86. A fost cutremur în '86? Da, a fost, dar glastra albastră nu s-a răsturnat. Dar glastra de cristal?... Pe Lucian îl doare să-i mărturisească soarta vazei de cristal. Ea n-a avut norocul celei de sticlă albastră. Mai puțin stabilă, a căzut de pe etajeră și s-a spart
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
albastră, ieftină, dar o formă zveltă, plăcută, cu baza masivă, care îi dă stabilitate. Ca dovadă, nu s-a răsturnat la cutremurul din '86. A fost cutremur în '86? Da, a fost, dar glastra albastră nu s-a răsturnat. Dar glastra de cristal?... Pe Lucian îl doare să-i mărturisească soarta vazei de cristal. Ea n-a avut norocul celei de sticlă albastră. Mai puțin stabilă, a căzut de pe etajeră și s-a spart. Lucian nu era acasă. La înapoiere a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că da, nici lui Lucian nu-i place să țină în casă obiecte sparte sau stricate. Deși, având în vedere vechimea vazei, i-a trecut prin cap să încerce s-o lipească. Până la urmă însă a renunțat. Dar cele două glastre mici, de faianță? Cele cu floricele roșii? Glastrele mici, cu floricele roșii, n-au căzut. Atât doar că le-am schimbat destinația: nu mai țin în ele flori, ci creioane colorate, pixuri, o pană de gâscă pe care nici nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să țină în casă obiecte sparte sau stricate. Deși, având în vedere vechimea vazei, i-a trecut prin cap să încerce s-o lipească. Până la urmă însă a renunțat. Dar cele două glastre mici, de faianță? Cele cu floricele roșii? Glastrele mici, cu floricele roșii, n-au căzut. Atât doar că le-am schimbat destinația: nu mai țin în ele flori, ci creioane colorate, pixuri, o pană de gâscă pe care nici nu-mi amintesc pe unde am găsit-o. Răsfirate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alta. Era tot un fel de acord. In verandă buna Lina deveni mai vorbăreață: - Știi! Verișoara Lenora s-a cununat cu Walter și o duc foarte bine. Sunt foarte drăguți! Au venit să vadă pe Rim. Și Lina arătă o glastră cu flori ce se vestejeau: De casă nouă! Walterii țin cu ei pe Goca-Aimee. Parcă de când lumea numai atâta copil a avut Lenora, pe @oca. N-ai văzut-o? . . . E cea mai frumoasă fată din Bucureștii - și Lina aduse un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oala, dar Își aminti că astea erau cuvintele pe care i le spusese Juan Lucas și atunci Își băgă imediat nasul unde nu-i fierbea oala: ascuns după un copac, fără să-l vadă Cano. Uite-l că vine. Atinse glastra aflată la trei metri de bancă și-i spuse cățeluș; Își continua drumul spre copac, dar mai Înainte ajunse la conducta cu o țeava care ieșea din pămînt ca o plantă, tic, o atinse cu crenguța, Îi spuse pisică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Trek. Cei doi îl pot vedea cum crește, trebuie să-l hrănească într-un anumit fel, în fiecare zi și în fiecare noapte, și o condiție esențială este să nu se certe niciodată, pentru că, la fel ca o floare în glastră, embrionul suferă și se poate stinge. Timp de nouă luni fac asta, amândoi, și niciunul nu suferă de dureri de spate, de picioare amorțite, de crampe abdominale, de sângerări, de contracții premature, nimic. Mama își poate vedea liniștită de preocupă
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
sfinte! N-o să-mi spuneți că sînteți în stare să refuzați o doamnă în vârstă și singură. Maiorul zâmbi. Nu era deloc sigur că ar fi în stare. * Melania Lupu aranja florile aduse de maior ― cinci trandafiri galbeni ― într-o glastră din cristal negru. Pe măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poalele rochiei. Mirciulică ocoli de două ori camera circumspect. Se instală în fotoliu adormind aproape imediat. Melania scoase lucrurile din poșetă zăbovind lung cu fiecare, neștiind parcă ce să facă ori unde să-l pună. Trandafirii maiorului se ofiliseră. Luă glastra și se opri în fața fotografiei ei din tinerețe, cu mantilla și pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt și brațe goale și brățări multe până la cot ― o spaniolă de ocazie, bălaie, de-o grație subtilă, o marchiză deghizată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avem musafiri. Ți-ai fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva glastre cu tufănele ruginii. Crizanteme galbene enorme, într-un vas japonez, umpleau de soare, un soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic din șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce văd ochii. De parcă nu s-ar fi frământat destul, Cipriano Algor se mai întreba, gândindu-se la vechiul cuptor al olăriei, câte farfurii, căni, ulcele și glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele care n-au fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai departe, tot restul drumului a cugetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dumitale, Mulțumesc că-mi dai voie, în sfârșit, să respir, Nu-ți dau voie, Ce mai e acum, După ce-ai plecat, am venit să lucrez, mai întâi m-am uitat în depozit și am observat că nu mai avem glastre de flori, am venit așadar să fac câteva, când deodată, cu lutul pe masă, mi-am dat seama cât e de absurd să continui orbește munca, De ce orbește, De ce, nimeni n-a comandat glastre, nici mari, nici mici, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am observat că nu mai avem glastre de flori, am venit așadar să fac câteva, când deodată, cu lutul pe masă, mi-am dat seama cât e de absurd să continui orbește munca, De ce orbește, De ce, nimeni n-a comandat glastre, nici mari, nici mici, nimeni nu așteaptă cu nerăbdare să le termin ca imediat să vină să le cumpere, și, când spun glastre spun orice altă piesă pe care o fabricăm, mare sau mică, utilă sau inutilă, Înțeleg, totuși trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dat seama cât e de absurd să continui orbește munca, De ce orbește, De ce, nimeni n-a comandat glastre, nici mari, nici mici, nimeni nu așteaptă cu nerăbdare să le termin ca imediat să vină să le cumpere, și, când spun glastre spun orice altă piesă pe care o fabricăm, mare sau mică, utilă sau inutilă, Înțeleg, totuși trebuie să fim pregătiți, Pregătiți pentru ce, Pentru comenzi, când vor sosi, Și ce vom face până atunci, ce vom face dacă Centrul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vântul bate, bate Tot mereu din altă parte Și se duce la Ionel, Care cântă “leru-i ler”. O așteaptă pe Maria Ce-a plecat la Slobozia Și tot bate vântu-n stele Iar Ionel se uită la ele. O floare-n glastră Când viața e mai frumoasă? Când ai o floare în glastră. Să ai grijă să o uzi, S-o-ngrijești și să îi cânți. Și atunci când crește mare Să nu uiți să ai răbdare, S-o iubești cum o iubeai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la Ionel, Care cântă “leru-i ler”. O așteaptă pe Maria Ce-a plecat la Slobozia Și tot bate vântu-n stele Iar Ionel se uită la ele. O floare-n glastră Când viața e mai frumoasă? Când ai o floare în glastră. Să ai grijă să o uzi, S-o-ngrijești și să îi cânți. Și atunci când crește mare Să nu uiți să ai răbdare, S-o iubești cum o iubeai, S-o-ngrijești cum o îngrijeai Și atunci când va pieri Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ai nevoie să mergi la tribunal, voi merge cu tine. E mai rapid să mergem cu mașina mea, decât cu autobuzul care oprește în fiecare stație, în localități. Frusina își luă rămas bun de la el și așeză florile într-o glastră, pe măsuța pe care o avea lipită de birou și se gândi că Alexandru se poartă în genul lui George; îi place să dăruiască flori, având același gust, pentru florile de câmp, este sensibil și ajută pe oricine, măcar cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]