729 matches
-
p. 4-6 afirmau „lângă satul Dolhești de la vărsarea șomuzului Mocirlos”. Ori, realitatea e alta: Satul Dolhești e În amonte de Dolhasca și nu la vărsarea șomuzului Mare În Siret. șomuzul Mocirlos e șomuzul Mic, ce uda satele Hreațca și Valea Glodului. M-am adresat Redacției revistei și am fost Îndrumat să cer lămuriri de la Institutul de arheologie și istorie „A.D. Xenopol”. Am făcut-o, dar precizarea Întârzie să sosească. Încolo - sunt Înconjurat de singurătate (copiii mi-s la Dolhasca - unul, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunat goarna adunării femeilor mai tinere sau mai vârstnice, membre ceapiste, cărora le-a ținut următoarea cuvântare „mobilizatoare”: „Fa, oilor! Imediat să treceți la adunat sfecla de zahăr de pe câmp că vă ia dracu’ pe toate, putorilor!”. Afară era un glod de care nu te puteai feri nici cu cizme, darămite să mai scoți și sfecla cu furca! Una dintre femei i-a spus cam așa: „Tovarășa, da’ matale nu vreți să veniți cu noi la cules sfecla, așa de-un
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
acum, da’-i bolnav și el. Confruntarea asta când a avut loc? Asta în ’51, pe la Rusalii. Din cauză că era aprovizionarea tot mai grea, că era tot plin de armată acolo... Și când am mers eram urmăriți... Când am mers de la Glod am mers pe un câmp, și când să intrăm sus în pădure am auzit câine lătrând, și mi-am dat seama că e ceva. Trece cineva pe acolo... Era o stână și noi ne-am postat sub cărare. Și într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Înălțimea de zece centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care silim planta să-și țină rădăcinile, deși la ea acasă era slobodă să le Înfigă chiar la zeci de metri adâncime, umiditatea variază de la glod - pe fundul glastrei - la uscăciune - la suprafață. Așa ceva nu se Întâmplă În Natură, chiar pe cei zeci de metri invocați mai Înainte. Cine nu crede, n’are decât să sape o fântână... Și așa silim o floare, care nu e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se Întâmplă În Natură, chiar pe cei zeci de metri invocați mai Înainte. Cine nu crede, n’are decât să sape o fântână... Și așa silim o floare, care nu e papură, să trăiască ca și aceea, cu „picioarele“ În glod și „fruntea“ În soare... Să credem că ea va Înflori frumos, adică atâta cât poate ea, și că planta noastră se bucură? Noroc - pentru noi - că n’are gură să țipe... Cu critica, se vede, stau bine. Dar cu soluția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se mai dedulcește la fructe tari, precum nucile, jirul ori alunele, le forțează să intre În vreo crăpătură a scoarței, care-i slujește de menghină, dar Înlocuind dalta cu ciocul. Și, imitând rândunica, dar numai atât cât trebuie, zidește cu glod vreo scorbură, lăsând un loc de „ușă“ la fel de strâmt ca și gura „tizului“ din cârciumă, „ușă“ bună doar pentru el, nu și pentru pisică. Bașca că poartă și grija progeniturii chiar după ce asta Învață a zbura, Însoțind-o pretutindeni. Atâta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În privința subiectului, dar nu cu bucurie. Căci, cu ploile astea am ratat un ciubuc: făceam ceva „euroi“ pe analize de sol, nu din oricare, ci dintr’alea cărora doar eu le știu rostul. Dar ce probe să iau acum? De glod? Să-mi vărs năduful, dar pe cine? Pe meteorolog? Acela doar consemnează o stare, povestind-o apoi, precum solul care aducea o veste proastă, riscându-și capul după ce-o făcuse pe drum cu pielea. Mai degrabă pe mine, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
publice în "România literară", era, totuși, un "cadru" de perspectivă, se cuvenea recuperat și, de ce nu, utilizat în aparatul de partid al municipiului Huși. Are tăria să refuze un post la Cabinetul de partid, ce l-ar fi scos din glodurile Orgoeștilor, dar, desigur l-ar fi redus păstrând proporțiile la condiția "labirinturilor soioase de citate". În această atmosferă sufocantă, o singură ieșire: cărțile. Citește enorm, este la curent cu tot ce-i nou în câmpul literaturii. Și scrie. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prezintă în general un aspect prea încurajator europeanului cu tălpi delicate și idei absurde de igienă ceea ce nu ne-a împiedicat să le parcurgem, zi de zi, cu vitejie acum, după o ploaie bună, numai ideea de a mărșălui prin glodul mai mult decît dubios creat de aceasta, devine ceva mai greu de suportat. În ce mă privește, mersul desculț nu îmi pune atîtea probleme din pricina mizeriei, cît din cauză că tălpile mele, nemaifiind susținute de branțurile ortopedice fără care cu greu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
edilii Iașilor (ca să nu scriu și eu Ieșilor, cum spun localnicii...) erau destul de depărtate: cu o găleată mare, de-mi trecea de genunchi, aduceam apă făcând câteva popasuri, pe ploaie și pe ger, pe zăpadă și pe noroi - prin fiorosul glod ieșean din timpul acelui refugiu. Corvoada aceasta se repeta de câteva ori pe zi - și nu odată câte o tragică întâmplare îmi vărsa găleata tocmai când era să ajung acasă. Erau apoi cozile - celebrele cozi ale lipsurilor războiului, dar mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile”, că nesfârșitele jertfe ale martirilor români vor da și ele rod: Urcă-te, suflete, și cântă mai trist, dar mai înalt, din glod, și spune lumii c-ai dat rod din pământesca rană sfântă. Alături de poezia-rugăciune găsim la Gyr, între poeziile scrise în închisoare, și versuri legate de experiențele sale de pe front. Aceste versuri sunt extrem de sugestive pentru ceea ce s-a întâmplat acolo
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în zilele noastre, precum cel al Antichității, decât un simplu lingușitor al conștiințelor. Democrația „intermitentă” (la alegeri) se pretează excelent unui astfel de demers. Există în continuare acele produse demagogice ale inteligenței virusate care ascund cu greu amprenta mahalalei sub glodul unei pretinse erudiții. Nu rigoarea logică face, de cele mai multe ori, succesul unui discurs. Sofistul Antichității s-a machiat pentru contemporani și, respectând cerințele modei actuale, a devenit „tehnocratul competent”. Mesajul poetic și deopotrivă, cel publicitar, se insinuează într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Quisque fortunae suae faber est; Cândva și acum. George Marchiș și paternitate unor poezii atribuite lui Mihai Eminescu George Marchiș este un colaborator fervent în cercul cultural al revistei lui Iosif Vulcan. Poeziile sale au un anume text dezghiocat de glodul epocii. De altfel, în părțile Sătmarului (Zona Codru unde avea parohia) limba română era bine păstrată. Un anume "timbru eminescian" este recognoscibil. Din această cauză câteva poeme ale lui George Marchiș îi sunt atribuite lui... Eminescu. În 1988, G. Mihăilă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
îi lipsea Câmpulungului, nu se putea oare da o mai folositoare întrebuințare celor 140.000 lei cheltuiți cu turnarea filmului, când orașul capitală de județ n-are nici o stradă pavată, toate ulițele începând cu strada principală fiind o mare de glod când plouă?” După ce aduce și alte acuzații, interogatul încheie cum ar fi făcut orice român: „Îi lipsea chelului tichie de mărgăritar!” Panait Istrati și „Raiul rusesc” de P. Rădulescu, un comentariu după articolul „L'affaire Roussakov ou L'U.R.S.S.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cunoașterii. Anii au trecut și firul vieții a continuat cu învățământul gimnazial, care l am urmat la o școală ce se afla la o distanță de aproximativ 3 km în Lehancea. Troienile care îmi ajungeau până la ceafă, drumurile pline de glod și nenumăratele capcane create de distanță nu m-au învins. Aveam în ghiozdanul cu manuale și rechizite un îndemn magic care îmi călăuzea pașii spre MAI DEPARTE. Așa am plecat la Onești precum Ion Creangă la Broșteni, urmând calea cunoașterii
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
terasamentul căii ferate. Sărurile acestui nămol provin din aluviunile Bahluiului 51 și au fost antrenate de apele de șiroire din argilele sarmațiene care alcătuiesc vecinătățile imediate sau mai îndepărtate ale acestui lac. Un fenomen interesant este și formarea izvoarelor de gloduri din Podișul Moldovei de la Ciorbești, Vocotești, județul Iași, descrise de P.Enculescu și care ar putea prezenta de asemenea un interes terapeutic. Se poate aprecia astfel că numărul mare de surse hidrominerale existente în regiunea care ne interesează, varietatea și
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
i-a apărut nu de mult un volum, Vatra legendelor 267. Originar din Rotopănești, jud. Suceava, C. Sturzu a invitat cândva pe C. Mătasă din Piatra Neamț și pe V. Ciurea de la Fălticeni, să facă săpături arheologice în jud. Bacău, la Gloduri și în alte 2 sate. Poate că un telefon dat de Dv. Bibliotecii Municipale Bacău ar fi în măsură să ușureze intrarea în posesia „Galeriei”, a cărții lui Kirileanu și cea privind presa băcăuană din ultimul secol. Neștiind costul, am
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
parfumate, nici cărți de preț, avem ca daruri, pentru cei iubiți, „o samă de cuvinte”... În sfârșit, cunosc orgoliul - o bestie crescută și modificată genetic prin universități. Intuiesc minciuna de a te vedea în slujba unui crez, când ești doar glod și cenușă. Știu înșelarea de a te crede menit să-i instruiești pe alții când abia silabisești alfabetul Vieții cele noi. La fel, ispita de-a cădea în vorbăria fideistă, mărturisind o credință din care sufletul abia își ghicește un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Tomici. I se deschide ușa și este primit cu mare bucurie. Uitase într-o clipă de vântul rece care îl pătrunsese, de ploaia care nu se mai oprea, de drumul mai mult peste câmp, prin arătură și întuneric, plin de glod și ud până la piele. Tot povestind cu băiatul, care îi dă primele știri, despre familia sa din Sibiu, de băiatul cel mare Mihai care era foarte deștept și știa multe. Se simțea aici ca și cum ajunsese la Sibiu în familie. În
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Racova (de fapt pe Recea) despre care M.Costăchescu afirmă că poate fi în trupul satului Ivănești își are numele de la un Mucea (I. Muculuiintegrat la Griești). -1599 un "loc de prisacă lui Necoară pe pârâul Ș acovățului la Gura Glodului și un loc de moară pe Șacovăț" -1615 Griești -1615 Oloșei -1625 Un loc de prisacă "popei Necoară". Cu siguranță că afirmația din documentul din 28 noiembrie 1399,prin care Iuga Voievod dăruiește lui Țiban două sate, unul pe Gârbovăț
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
adus pentru moșia Ivănești a agăi Ioan Carp“. Totuși, în 1585 martie 25 găsim satul Ivănești cu moară pe Șacovăț întărit de Petru Voievod lui Gheorghe, fost mare logofăt, care avea ipisoc de danie de la Ioan. Hotarele erau: prisaca Costinesei, Glodurile, Ulmi, prisaca Ursoaiei, Jigoreni, Mirești. Am identificat un Carp Lungul În Țibănești , amintitul fiu a lui Petre Brudur, În anul 1658. însă acesta vinde Țibăneștiul lui Mecula, ca apoi în 1685 să găsim că satul aparținea lui Iane Burnaz și
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
strict locale, altele au proveniență ardelenească, fiind aduse odată cu migrările “bejenarilor” peste munți. Iată câteva exemple de apelative regionale de la baza toponimelor corespunzătoare: boiște, blidar, bahnă, bobeică, budăi, ceair, chetrărie, chicere, ciungi, coșere, cuciur, curături, dâmb, podei, săliște, tinoasă “noroioasă”, glod, hățaș, hultoană, corhană, podiac, bute, mangal, odaie “adăpost pentru animale, în țarină sau pe munte”, bour, țintirim “cimitir”, buhai, pripor, toloacă, șipot “izvor”, perj “prun”, prisacă, răsturniș “alunecare de teren”, rogoz, secătură “loc defrișat”, staniște, tarniță etc. Desigur, în cazul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
, George (pseudonim al lui George Glod; 25.III.1902, Iași - 6.VII.1979, Iași), poet și traducător. Este fiul Ilenei și al lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
, George (pseudonim al lui George Glod; 25.III.1902, Iași - 6.VII.1979, Iași), poet și traducător. Este fiul Ilenei și al lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
să tot fie ora două după-amiaza. Mașini, multe mașini, cu probleme de manevră din cauza spațiului redus și a aglomerației. Unele dintre ele au derapat pe pajiștea udă, motoarele urlă, ambalate la maximum, în încercarea șoferilor de a scăpă din capcana glodului. Încă odată, am impresia că asist la un pelerinaj automobilistic, la un mare salon auto în aer liber. Echipa de filmare a televiziunii comerciale ProTV își face apariția triumfală chiar acum, când pelerinajul este aproape de final. Sar din mașină și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]