618 matches
-
fiind în favoarea celor mai puternici, cea de-a doua un regres, promovându-i pe cei mai slabi.” (1914, p. 293) În ceea ce privește formele de manifestare a darwinismului social, în Germania, în viziunea lui Ernst Haeckel, acesta a devenit o ideologie care glorifica statul. Accentul se punea mai mult pe colectivitate și mai puțin pe individ. Sunt interesante acele variante care au încercat s] justifice politicile sociale mai puțin dure. În acest sens, este de menționat anarhistul rus, prințul Peter Kropotkin (1902), care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chiar dac] exploatatorii au idei extrem de corecte despre relațiile de care ei profit] pe seama altora. Clasele revoluționare pot obține mai usor sprijinul altor clase, si chiar și acela al propriilor lor membri, dac] prezin] interesele clasei lor într-o form] glorificat]. Ideologia nu este un fenomen marginal, ci este fundamental pentru întreaga viat] social] în felul în care ea a existat pan] ast]zi. vi. Morală că ideologie În lumina acestui lucru, n-ar trebui s] fie surprinz]tor c] Marx
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
emanciparea universal]. Dar primul pas este emanciparea acestei clase de iluzia ideologic] a societ]ții bazate pe clase. Această înseamn] c] ea trebuie s] își urm]reasc] interesele de clas] în mod conștient, nedistras] de iluziile ideologice care i-ar glorifica interesele, asimilându-le cu cele ale omenirii în ansamblu. Marx crede c] acest lucru se poate întâmpla doar dac] proletariatul devine conștient de propria existent]; numai atunci mișcarea va putea crea o societate în care nu exist] iluzii ideologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de partida proprie, căci aceasta poate fi condusă de egoism și separatism, ci se estinde mai departe, cuprinde toate instituțiunile societății de stat și patria Însăși, și Își alege de conducătoare cu deosebire iubirea cătră dânsa. Drept aceea, cutez a glorifica simțul liberal și național numai atunci când este bazat pe moralitate și se povățuiește de iubirea patriei. Așa se cuvine și nouă, românilor, ca În gloria naționalității noastre să emulăm cu celelalte naționalități, iar În lupta cu inamicii patriei și ai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
DE LA ABDICAREA DOMNITORULUI / ÎN FAVOAREA UNEI DINASTII STREINE, SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE / S-AU SĂVARȘIT / UNIREA PRINCIPATELOR 1859/ SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI 1863/ ÎMPROPRIETĂRIREA / ȚĂRANILOR / 1864. Medalia apare cu atât mai interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifică faptele, realizat după moartea domnitorului. Tot în 1906, la Iași, se realizează prin turnare o plachetă (zinc, 105/78 mm) cu specific artizanal, care prezintă chipul destul de reușit al domnitorului Cuza, orientat spre dreapta, cu mustață și barbișon. Cuza este
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
nu făceau decât să se apere. În presă era omniprezentă tema barbariei Fritzilor, Hunilor sau, cu termenul batjocoritor consacrat în timpul războiului franco- prusac din 1870, les Boches, „nemțălăilor”. Dar imaginile prizonierilor germani - prezentate în jurnalele de actualități, firește, pentru a glorifica victoriile trupelor franceze - nu înfățișau niște monștri sângeroși, ca aceia pe care îi vehicula propaganda oficială. Aparatul de filmat nu mințea. Expresiile fețelor inamicilor, surprinse realist, sugerau cu totul altceva decât discursurile germanofobe : dușmanul e om ca și noi. Un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prevederile constituționale privind libertatea de expresie. Iată de ce pentru Paul Călinescu, Jean Georgescu sau Jean Mihail, angajarea în propaganda noului regim putea să nu însemne cine știe ce frământare morală. Oamenii își făceau meseria cu materialul clientului. Răsună valea începe prin a glorifica munca voluntară la linia ferată Bumbești- Livezeni. Tinerețe, entuziasm, dăruire pentru binele colectiv. Un concept propagandistic fundamental, care va duce la mersul „voluntar”, „patriotic” al elevilor, studenților, profesorilor, soldaților, în anii ’70 și ’80, să strângă recolta de pe câmp „bob
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu felul în care se filmează, cineaștii cu vocație s-au aflat într-o adevărată cămașă de forță. Marcus, Mihu și Săucan aveau de luptat cu niște scenarii propagandistic ordinare, unul îndreptat împotriva armatei române, în Viața nu iartă, celălalt glorificând colectivizarea forțată în Când primăvara e fierbinte. Ca să- și salveze conștiința artistică, realizatorii au deformat filmarea normală, banală, pe care o reclama scenariul propagandistic, folosind tot felul de montaje, unghiuri, planuri și efecte „poetizante”, cu rezultate de multe ori
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
călărește la final câteva minute, când la trap, când la galop, pe malul Pontului Euxin. Economia autarhică, adusă pe culmi în anii ’80, când Ceaușescu dorea ca totul să se fabrice în țară, să nu se mai importe nimic, este glorificată prin elicea mai tare decât a japonezilor, produsă la îndemnul mobilizator al Tovarășului. Buzduganul cu trei peceți (1977) sau Securistul lui Mihai Viteazul În ciuda serviciilor propagandistice pe care Mihai Viteazul, scenarizat de Titus Popovici, le- a făcut regimului național-comunist, Nicolae
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
plus către construirea societății socialiste<ref id=”4”>Danta Darrick, „Ceaușescu’s Bucharest”, în Geographical Review, vol. 83, no. 2 (Apr., 1993), pp. 170-182, p. 173.</ref>. Peisajul urban a fost adaptat omului nou. „Orașul socialist a fost menit să glorifice colectivismul noii vieții, unde nu era loc pentru segregare socială”<ref id=”5”>Ana Maria Zahariade, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989, Editura Simetria, București, 2011, pp. 50-51.</ref>. În fapt, considerăm noi, scopul principal nu era de a preveni
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
opunea orașul socialist celui capitalist, ca model al dezvoltării urbane. Noile forme de organizare trebuiau să corespundă omului nou al societății comuniste, în care inegalitățile sunt eliminate, forma urbană este adaptată noii forme umane. „Orașul socialist este astfel menit să glorifice colectivismul noii vieți în care nu există loc de segregare socială<ref id=”2”>Zahariade, Arhitectura..., pp. 50-51. </ref>”. În fapt, ideea nu era aceea a prevenirii segregării, ci a împiedicării congregării. Discrepanța dintre realitate și discursul asumat devine evidentă
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
Mistica statului ( etatismul hegelian) combinată cu mistica voinței de putere ( Fr. Nietzsche) vor contribui în mare măsură la geneza ideologiilor fasciste. Plecând de la ideea că totul este voință de putere, că această voință era firească, sănătoasă și binevenită, Fr. Nietzsche glorifică oamenii înzestrați cu voință puternică pe care îi consideră conducători înnăscuți , care impun instinctiv o anumită ordine socială, nemaiavând nevoie de nici o justificare pentru ceea ce fac. Liber este numai conducătorul înnăscut, toți ceilalți oameni devin sclavii săi. Etatismul are consecințe
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
schimb, posibilitatea de a‑l reprezenta pe Cristos, arăta realitatea întru‑ pării sale: dacă Isus și‑a asumat înfățișări, asemănări omenești, acestea trebu‑ iau și reprezentate. Această luptă împotriva icoanelor a servit imperiului să îi înfățișeze doar pe reprezentanții săi glorificându‑și realizările lor militare. E de ajuns să ne gândim în acest sens că pe monede în locul imaginii lui Cristos, era inscripționată imaginea lui Basilius sau a fiului său și a tatălui său. Începând cu secolul al IX‑lea Mișcarea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
romană. Ca și în cazul sculpturii, pictura greacă a fost considerată un model funda‑ mental în timpurile romane, iar pictura portretelor juca un rol important in cultul roman al strămoșilor. Spre deosebire de alte popoare antice, grecii prin arta lor magnifică au glorificat umanitatea; în schimb romanii, în ciuda faptului că au fost mai puțin originali, au extins moștenirea greacă creând o tradiție de îmbinare durabilă a artelor greco‑romane de o mare importanță istorică 15. 1.3. Antichitatea târzie Opera de artă vine
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
exprimată de Michelangelo cu o fantezie atât de îndrăzneață încât se ridică peste tot ce s‑a cunoscut excepțional până la el și după el. Referitor la tema întregului ansamblu, așa cum se deduce din iconografia formală a lucrării, ea trebuia să glorifice puterea divină întărită prin restaura‑ rea disciplinei bisericești de către papa Iuliu al II‑lea. Scenele indicate de papa tindeau în general spre evocarea mâniei cerești împotriva păcătoșilor. Dar pictura lui Michelangelo, departe de a susține aceste tendințe, reflectă în mod
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
J. Urwics „Fără pașaport prin URSS” în care se descriau ororile sistemului concentrațional circulau ca un preludiu la „Vin americanii”. Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant profețind după zvonuri și imaginație. Unii pastelau viața edenică americană glorificând societatea de consum, alții jinduiau ordinea și nivelul de trai occidental visând ca Bucureștiul să revină la situația de micul Paris. Cei formați în democrația interbelică, deja vârstnici ne asigurau că numai „monarhia va salva România”. Încă nu se cunoștea
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
DE LA ABDICAREA DOMNITORULUI / ÎN FAVOAREA UNEI DINAȘTII STREINE, SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE / S-AU SĂVÂRȘIT / UNIREA PRINCIPATELOR 1859/ SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI 1863/ ÎMPROPRIETĂRIREA / ȚĂRÂNILOR / 1864. Medalia apare cu atat mai interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifica faptele, realizat după moartea domnitorului. Tot în 1906, la Iași, se realizează prin turnare o placheta (zinc, 105/78 mm) cu specific artizanal, care prezintă chipul destul de reușit al domnitorului Cuza, orientat spre dreapta, cu mustață și barbișon. Cuza este
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
decât excepția, fie că ea aparține istoriei inimii sau a spiritului. Pornind de la experiențele dostoievskiene ale condamnatului la moarte, de la aventurile exasperate ale spiritului nietzschean, de la imprecațiile lui Hamlet sau de la amara aristocrație a unui Ibsen, el descoperă, luminează și glorifică revolta umană împotriva iremediabilului. Refuză rațiunii propriile ei rațiuni și nu începe să înainteze cu oarecare hotărâre decât o dată ajuns în mijlocul acelui pustiu cenușiu în care toate certitudinile au devenit pietre. Kierkegaard, poate cel mai interesant dintre toți, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și cerându-i moartea. Era un mod de a o depăși. Și tot un semn de curaj propriu Occidentului este acela de a fi dat un chip atât de înspăimântător locurilor unde moartea se crede cinstită. În universul revoltatului, moartea glorifică injustiția. Ea este supremul abuz. Alții, tot fără a face vreo concesie, au ales eternitatea, afirmând că lumea aceasta nu-i decât o iluzie. Cimitirele lor surâd sub o revărsare de flori și de păsări. E o priveliște pe placul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
violenței, de ura față de cultura europeană și de rațiune unele declarații suprarealiste dinainte de 1927 și apelul la barbaria regeneratoare. Iar în 1931, într-un poem-fluviu intitulat Frontul roșu - de la numele grupelor de luptă ale PC german, Rote Front - Aragon cântă, glorificând sinistrul GPU, „veselia salvelor de împușcături” atunci când cei împușcați sunt burghezi; asta înainte de a conchide: „în ochii albaștri ai revoluției lucește necesara cruzime”. în 1932, el fondează Asociația Scriitorilor și Artiștilor Revoluționari, iar în 1937 i se încredințează direcția cotidianului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propagandei* sub formă de opere literare sau de artă; de altfel, el îi numește pe scriitori „ingineri ai sufletelor”. Se constituie o nouă elită care se bucură de importante privilegii materiale, cu condiția creării unor opere pompoase și monumentale care glorifică regimul și pe conducătorii lui. „Cele mai bune opere” sunt răsplătite cu premiul Stalin. Dacă unii se conformează - Serafimovici, șolohov, Fadeev, Gladkov, Leonov, Nikolai Ostrovski, Fedin, Deineka, șadr, Muhina, Gherasimov -, alții, de o mai mare originalitate, nu intră în patul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
generalizează acest sistem instaurând stahanovismul. Alexei Stahanov, miner din Donbass, este promovat „erou al muncii” și figură centrală a sistemului de producție pentru a fi reușit să extragă de patru ori mai mult cărbune decât un miner obișnuit. Propaganda îl glorifică pe acest comunist venit de la țară atât pentru a afirma superioritatea voinței individuale asupra normei tehnice - specifice „specialistului burghez” -, cât și posibilitatea ca un muncitor provenit din rândurile țărănimii de a urca treptele ierarhiei industriale, cu condiția să accepte supunerea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fapt nou, în mediile culturii unde țese o puternică rețea de tovarăși de drum, pentru care cele mai emblematice figuri sunt, în Franța, cuplurile Jean-Paul Sartre/Simone de Beauvoir sau Yves Montand/Simone Signoret, ce se duc în URSS ca să glorifice regimul. Dar, începând din anii 1970, informațiile din ce în ce mai negative referitoare la regimurile comuniste și decalajul crescând dintre ideologia* comunistă și evoluția societății* de după Mai 1968* provoacă o îndepărtare rapidă de organizațiile de masă, în timp ce, în democrațiile populare*, societatea civilă cunoaște
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din lipsa de înțelegere și din influența pasiunilor politice. Spre deosebire de ignoranță și emoție, rațiunea ar putea rezolva conflictele internaționale la fel de ușor și de logic cum a rezolvat multe probleme în domeniul științelor naturii. Proudhon a fost printre primii care au glorificat binecuvântările științei în relațiile internaționale: Adevărul este peste tot egal cu sine însuși: știința reprezintă unitatea umanității. Dacă, din acest motiv, în locul religiei sau al autorității, știința ar deveni în fiecare țară norma socială, arbitrul suveran al intereselor, guvernul reducându
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
funcționând la nivel individual, sunt sprijinite de regulile de comportament și de însăși instituția societății. Societatea constrânge aspirațiile de putere ale indivizilor și aruncă oprobriul asupra anumitor instincte de putere care țintesc mărirea individuală. În același timp, ea încurajează și glorifică tendințele majorității populației, frustrată în dorința de putere individuală, de a se identifica cu lupta pentru putere a națiunii pe scena internațională. Puterea pe care indivizii o urmăresc de dragul acesteia este considerată un rău ce poate fi tolerat numai între
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]