504 matches
-
prin raportarea la Luceafărul, acesta se îmbogățește prin noi conotații. Rămânând strict în limitele poemului eminescian, să ne amintim și de eseul lui Constantin Noica (<<Luceafărul>> și modelul ființei), unde se remarca "iluminarea" Cătălinei, magica ei transfigurare din final, filosoful neglosând, însă, pe marginea mitului: "La prima vedere, ai spune că acolo jos se întâmplă ceva demn de revolta Luceafărului. Dar, dimpotrivă, acolo se întâmplă, sub pământească vinovăție, ceva încântător: cei doi stau împreună, <<sub șirul lung de mândri tei>>, și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o metaforă a unei realități care îl sufocă și strivește. Cât de ușor este el doborât de țăranul viclean sau de monștrii întrupați în mori de vânt și cât de greu se ridică de la pământ și, iarăși, cât de ușor glosează apoi pe marginea ideilor de curaj, iubirea pentru aproape și cavalerism! Când plouă, Ladima, în paltonul său greoi și demodat, simte râme pe tot corpul, care îl descompun sufletește, aidoma personajului bacovian. Și totuși, continuă să meargă, în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în Teatru vol. I , ediția citată, p.17 171 Cf. J. G. Frazer, Creanga de aur, vol. al IV-lea, Editura Minerva, București, 1980, pp. 227-237 172 Cf. J. Derrida, Diseminarea, Editura Univers enciclopedic, București, 1997, pp. 391-393 autorul francez glosează pe marginea echivocului din retorica "darului", deopotrivă insidios și funest în mitul lui Theut, povestit de către Socrate, la finalul dialogului "Phaidros". Chiar termenul "Pharmakon" exemplifică ceea ce Derrida consideră diferență, adică nu un simplu cuplu de contrarii, ci mediul originar al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de aur". Orizonturile erau diferite: dacă viitorul analist de teme deșucheate ale epocii scria aplicat despre Limita extremă a genului epidictic (convocând autori ca Joseph de Maistre, Salvador Dali și făcând o ocheadă la E. M. Cioran), defragmen(ta)torul nostru glosa consecvent pe teme structuraliste, folosind referințe la logică și istoria ei pentru a vehicula obsesiile ne(o)marxiste ale textualismului militant (printre care teama de elita textocraților, castratori ai imaginarului social). Iar când, în 1988 (crel, nr. 4), Luca Pițu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
zidesc poemele/ în formă de templu" etc. (cu spatele la mine coborai în oglindă, selectat din Despărțirea de silabe). Pierderea potențială a femeii devine pentru poet o spaimă la fel de puternică precum neputința de-a mai transfera emoția în text. Atunci când renunță să gloseze, prea puțin convingător, pe marginea fiorului prethanatic, așa cum o face spre exemplu într-un poem cu un titlu total neinspirat, Spaimă cu garnitură de cartofi prăjiți (replică probabilă la remarcabilul poem în care Dan Laurențiu corporalizează o neliniște garnisită cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tematica aceasta de recurență a Oanei Lazăr se prelungește în Zânele frigului, volum în care tensiunea preeminentă provine totuși din altceva, din întâlnirea frecventă a recursului la evenimentul biografic marcant cu impulsul revitalizării filonului mitologic. Mai multe texte, de pildă, glosează pe marginea nevoii de conservare a identității feminine, nealterate de trauma despărțirii (prin moarte?) de soț: "Cuburi de gheață de la ultima întâlnire/ parfum și fotografia soțului defunct/ (pe care, fie vorba între noi,/ tare mult l-am mai iubit/ dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simți/ cuvântul este prezent/ scris adânc/ în tainele frunții tale/ acoperă-ți gândurile/ cu nisipul deșertului/ spală nisipul/ cu apa Mării Moarte/ și vei simți lumina/ de la începutul lumii" (fragment din Călcâiul cu săgeată). Ori, în sfârșit, modalitatea în care glosează pe una dintre cele mai vechi și mai prolifice poetic relații tematice, aceea dintre eros și logos: "lungile nopți/ din lumea ținută/ în sufletul meu/ capătă aripi/ deasupra/ unui timp al renașterii/ unde cuvintele/ prind viață/ unde viața/ înseamnă iubire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Christos despre sufletele ce se chinuiau acolo."23 Semnalăm aici o curiozitate filologică prezentă într-o Poveste a lui Dumnezeu culeasă de Tudor Pamfile din Moldova (Tecuci): Hristos este indicat printr-un apelativ neobișnuit, pe care culegătorul nu îl poate glosa și îl marchează cu un sic: "Sfânta verdeleancă". "Ce umblu, ce caut / Sfânta verdeleancă / Fiul lui Dumnezeu, / Care-i mai marele cerurilor / Și al pământu-lui / Și al tuturor noroadelor. De văzut, nu l-am văzut, / Dar de auzit / L-am
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și caleșci, pușci, formele de plural de la caleașcă, pușcă, forme verbale iotacizate, de tipul "să vază", "să arză", "să deschiză" etc.; o aplicație de sinonimie regională riscată o constituie, presupunem, "muntenizarea" unui moldovenism: în dicționar apare o denumire "cismele cucului", glosată prin "ciuboțica cucului" (op.cit., p. 103), denumirea curentă a plantei respective. 1.2.2. Variația diastratică. Opera medicului preocupat de educația igienico-sanitară are în vedere și cunoașterea terminologiei contemporane scrierii; de aici, neologismele, de obicei în textul explicațiilor, care numesc
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se dovedesc capabili să selecteze, în spiritul veridicului artistic, cuvântul regional. În structura general populară a expresiei sale, regionalismele, selectate, adesea, după eufonia lor, colorează viguros textul: a bodicălí "a scotoci" (este, probabil, o formă mai veche a verbului bodicăí, glosat în DA, în Oltenia în Banat, cu același sens)53; cinghinea "țigan", peiorativ (DA îl consideră muntenism), balaoană (ibid.) (DA, s.v. bălăoană, atestă aceeași formă feminină în Gorj), a hornonoí "a bodogăni"54, truștuieli "mustrări, răstiri" (cf. DLR, trustuială, atestat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mărirea rangului cade sub semnul lui vanitas vanitatum, ca toate ale lumii acesteia: Că fără cuvântul lui Dumnezău neci pre Dumnezău nu-L cunoaștem, nece despre ispăsenia noastră nu știm, și fără de aciastia toate bunătățile lumiei sânt în deșărt", cum glosează, în deschiderea Noului Testament de la Bălgrad, 1648, panegiricul închinat lui Gheorghe Rakoczi, "cu îndemnaria și porunca denpreună cu toată cheltuiala"căruia fusese posibilă fundamentala întreprindere culturală românescă, de pionierat, a tălmăcirii integrale a lucrării sacre în limba de obște. Focalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
poate lipsi de acest principiu epistemologic, spre care conduc și ultimele descoperiri științifice, dar și semnalele imaginarului, niciodată satisfăcut sau conținut într-o aserțiune monovalentă. Cioran nu ar fi deschis, probabil, niciodată cutia lui Schrödinger, s-ar fi mulțumit să gloseze în jurul motanului, un mort-viu, la fel ca el... Și, la urma urmei, ce ar mai fi de adăugat despre un om care se strînge tot în această sentință incurabilă: "Mă aștept"? (C) Autoficțiunea, improbabile apropieri: Cioran și Maxime Roussy La
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
La originile ei "naturale", creației i se rezervă și explicații supranaturale, prin entități ca "destinul", "menirea", "harul", "predestinarea" și altele. Astfel de "forțe" asigură flexibilitatea și rapiditatea gândirii, mobilitatea excitației și inhibiției ca procese nervoase fundamentale, regăsibile în temperament, cum glosează psihologii care nu rup psihicul de corp. Creativitatea este definită alteori prin noutatea și orginalitatea răspunsurilor, a ideilor, soluțiilor, comportamentelor. Prin acești termeni corelăm creativitatea cu timpul și durata. Ce altceva este noutatea dacă nu distanța în timp a unui
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Ucraina, construcțiile și instalațiile românești de la combinatul siderurgic Krivoi Rig se depreciază continuu, din cauza dezinteresului manifestat de investitorul străin de la Combinatul Siderurgic din Galați pentru minereul de fier ucrainean. Noile cadre geopolitice est-europene de după 1989 îndeamnă mințile unor malițioși să gloseze despre posibilitățile schimbării contururilor actuale ale României. Unii se referă la extinderea României spre Est prin unirea Moldovei cu Republica Moldova. Alții sugerează cedarea Vestului și Sudului țării altor state sau înființarea de noi zone pentru populații care nu au ajuns
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
continuă, motiv pentru care sunt dependente de un flux intens și diversificat de stimuli din partea mediului. Dar școala este gândită ca un mediu specializat (deci artificial în raport cu mediul natural, obișnuit), axat pe educație, iar mai nou pe învățare (am tot glosat pe marginea distincției dintre educație și învățare). Cu alte cuvinte, este un mediu specific animalelor înalt specializate, dependente de mecanismul lor extrem de aplicat de adaptare la mediu. Un asemenea mediu, pregătit să ofere educație formală (ne referim la școală) reprezintă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
într-un sătuc, departe și de centrul comunei, unde, de fapt, nu prea se întâmpla nimic. Nimic deosebit, deși acolo trăiau oarneni și unde trăiesc oameni... trebuie doar să știi cum să-i privești și romanu-i gata! Autorul știe și glosează pe acest univers cu atâta ingeniozitate și măiestrie artistică, încât chiar dacă Boțoaia ar fi un teren lunar, pierdut în imensitatea eterului, cum îi place lui să folosească acest termen cu infinități cosmice, romanul Cine a descoperit Europa? rămâne o carte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
noastră doar în piață; de acolo înainte, fiecare cu limba lui; de aici începe stilul). Cum tot la concluzii esențiale ajung analizele când decupează din discursul moralistului Arghezi o estetică a polemistului (expresia "estetică" este a Monicăi Lovinescu) sau când glosează inteligent în marginile estetizării violenței la Arghezi, pentru a nu mai vorbi de subtila poetică a violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în articolul de tip "manifest" ori în "scrisoarea deschisă" (căreia îi sunt reabilitate "atributele literarității
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-un plan ce ar corespunde experienței acestuia", fie "o opinie familiară este transpusă într-o situație inedită"72. Într-o intervenție polemică dură73, prin care descalifică (pe temeiul lipsei de talent) aspirația unei tinere de a deveni scriitoare, Arghezi glosează în marginea apariției volumului contestat al debutantei, inserând un scenariu plauzibil. Iată pasajul: "Doamna Maria Th. Ionescu desigur că a citit. Desigur că a fost sigură că dacă nu e tocmai geniu, are măcar talent, dar un talent desigur mare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
idee cu idee" va constitui, pentru Arghezi, un laitmotiv al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atenția asupra erorii, imposturii, relei-voințe a adversarului, fie că polemistul recurge, într-o manieră laconică, la simpla prezență a ghilimelelor descalificante (Marc Angenot) sau a particulei sic!, pentru a arăta că orice comentariu e de prisos, fie, în sfârșit, că glosează ironic sau malițios în marginea ideii sau cuvântului advers inserat, citarea polemică presupune ruptura fragmentului, deci o decontextualizare forțată și introducerea lui "într-un nou context a cărui logică îi este ostilă și îi schimbă perspectiva, îi răstoarnă intențiile"299
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și Valahia Mică, Ugrovlahia și Moldovlahia, Valahia, Cisalpina și Valahia Transalpina, Valahia Superior și Valahia Inferior). Ștefan cel Mare însuși numea Țara Romînească „l’altra Valachia“. Semnificative sunt și formațiile Romänien- Walachei, vlaho romînesc, care par tautologice, dar de fapt glosează termenul intern cu cel dat de străini, și etnonimul Rămunc (< romîn), devenit antroponim în străvechiul poem german Cîntecul Nibelungilor (era „numele“ unui voievod din Țara Vlahilor, vasal al lui Atila). Cauzele și împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Luca XXIII, 33; Ioan XIX, 17), pentru denumirea acestei coline apare termenul Calvariae locus (lat. calvaria, -ae „căpățână“). Sensul de „chin“ al lui calvar este o evoluție ulterioară, prin referire la patimile suferite de Isus pe colina Golgota. Heruvim este glosat în dicționare prin „înger care urmează ierarhic după arhangheli“. Avem a face cu un termen bisericesc, care la noi a pătruns din slavonă. Slavona l-a luat din greacă (cherouv (e) ím), unde a ajuns din ebr. keroûbîm, plural al
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
avem cuvântul ceafă, pus de majoritatea lingviștilor în legătură cu alb. qafë (kjafë) „gât, gâtlej“. De asemenea, sunt neclare relațiile sinonimice, din epoca veche, dintre ceafă și alte cuvinte din același domeniu semantic, gât, grumaz, gușă (uneori sinonime, din cauză că sensul lor este glosat vag), toate trei cu etimologii dificile, discutabile: deși s-a propus și o etimologie latină, originea acceptată de obicei de lingviști este una nelatină. gât, grumaz, gușă Gât este, în general, considerat ca provenind din v. sl. glǔtǔ „înghițitură“, cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
coastă“. Fr. côte vine din lat. costa, moștenit de toate limbile romanice; în română, a devenit coastă. Deci entrecôte este un compus din entre „între“ și côte „coastă“, adică întrecoaste, tradus cuvânt cu cuvânt. De altfel, în DEX antricot este glosat „carne provenită din regiunea intercostală; prin extensie, friptură din această carne, cotlet“. Fr. côtelette, un diminutiv al lui côte, a dat în română cotlet „sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară; antricot“. În ceea ce privește vechimea termenilor, fr. entrecôte apare la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Kremschnitte. În marele Dicționar german-român nu am găsit însă acest termen; probabil că este un cuvânt regional, format de la germ. Krem „cremă“ cu verbul schneiden „a tăia“. În română apare prima dată în Cartea de bucate a Sandei Marin (1936), glosat prin „plăcintă cu cremă de vanilie“, care trebuie să fi fost denumirea acestei prăjituri înainte de adoptarea termenului cremșnit. În Transilvania, i se spune cremeș (< magh. krémes). Tot la Sanda Marin este înregistrat pentru prima dată și cuvântul anghemaht „mâncare cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]