20,979 matches
-
Soțului ei, în schimb, emoția zilei, accentuată de melodia divină a oratoriului, îi aduce pare-se pocăința, căci din spusele lui Marcian aflăm decizia lui de a se întoarce la repetiții. Pe flușturatecul Lică îl regăsim tulburat: de remușcări? de golul lăsat de pierderea Siei, "camarada credincioasă și arțăgoasă ca un câine-lup"? Naratoarea încearcă s-o definească: "O legătură prin suflet, fără ca Lică să fi știut ce e sufletul. O legătură nedeslușită, ce se rupea acum din unele rădăcini, cu o
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
scriu Bestia grea, ea niciodată nu va ieși, ea stă la umbră, la umbra tuturor sensurilor , că te face să atîrni și simți că fără tine Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată, în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi, punctul negru ce poate fi văzut chiar lîngă un bețiv, el se prelinge acolo, chiar poți să asculți șiroirea lui și să-ți amintești asasinate, lumini
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
oasele lui albe străluceau printre penele răvășite ca o dovadă vie a purității celui plecat. Scriu noaptea într-o dureroasă dezordine presimțirea unui dezastru mă îndeamnă să nu mă opresc vocea mea tandră ca o piatră de moară macină-n gol cuvinte mereu înaintea mâinii acum că hârtia s-a împuținat văzând cu ochii mâna mea scrie mic și fără vreun semn de punctuație independent de trup sau de nisipul așternut pe laringe stau la pândă viața mea nu are sens
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
voi scrie o carte în versuri pentru copii despre ŤExpoziția permanentă I.V.Stalinť."; Petru Dumitriu: "Încă de peste un an de zile se discută în cercurile noastre scriitoricești, printre oamenii de cultură și iubitorii de literatură din publicul larg, despre un gol în tematica prozei noastre. Sectorul de bază al economiei noastre, industria grea, nu e reprezentat în proza noastră epică decât printr-o singură carte, Oțel și pâine de Ion Călugăru."; "De aceea, în vederea unui asemenea roman, plănuiesc ca numaidecât după ce
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
sunt copilul Pe care n-ai rămas Să-l vezi îmbătrânind... Ce palid pasul ei Se trase înapoi Și căuta să scape De timpul de pe urmă Pe pânză... în tablou... Dar reajunsă-n ramă, Privirea-i se întoarse Oprindu-mă în gol. Sonet pentru fratele Dan Să ne-afundăm în cartea cea mai albă Lăsând în urmă casa de cuvinte, Tot ce-aș fi vrut să-ți spun ninge din pagini Și unde nu mai vezi începe calea. O liniște ca zborul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
poate trăi cît din enciclopedii cît cuvintele sunt mai ușoare decît corpul cît bărcile de salvare intră în apele internaționale cît afli actul de moștenire într-o poezie scrisă cu foarte mulți ani în urmă nu voi aduce saltul în gol al sclavului oriental în această amiază să nu avem amintiri să auzim ecoul aici unde nu mai este nimeni cu masca pe chip din libertatea refuzată n-a mai rămas decît spaimele din copilărie ascunse într-o veche tiparniță. împărțirea
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei amputată, dezintegrată, dizarmonică. Gestul copilului este, nu întâmplător, acela de a reface legătura dintre elemente, de a suplini golurile din ființă, de a reda funcționalitatea viului unei ființe trecute în moarte. Vina provocată de cunoașterea contradicțiilor și convulsiilor existenței pretinde expierea; dezintegrarea viului cheamă după sine o reintegrare la nivel simbolic, reclamând totodată o iluzorie renaștere: " Iau c-o
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
la Izvorul Nou. Sicriul e depus la capelă. Iar după ceremonie, să ne însoțiți la masa de pomenire. Știți, el nu mai are pe nimeni în familie. Vor veni doar câteva cunoștințe... Puse receptorul jos și rămase cu ochii în gol. Nu spusese nici da, nici nu. Și, într-adevăr, nu știa dacă... Deschise pumnul în care ținuse "inimioara" și-o privi cu un sentiment nedefinit, un fel de duioșie amestecată cu silă. Acesta fusese bărbatul ei, cu el își împărțise
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
partid, trebuie să facă propagandă. Ceea ce presupune accesibilitate, reducere a câmpului de acțiune, personaje pozitive exemplare. în cultura română, dogmatismul a ruinat producția unor mari scriitori: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu. E uimitor și deprimant saltul în gol, de la Baltagul, Creanga de aur până la Mitrea Cocor e o distanță ca de la cer la pământ. La fel pentru Camil Petrescu între Patul lui Procust și Un om între oameni, la G. Călinescu între Enigma Otiliei și Scrinul negru. Imixtiunea
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
acum / înscrise". Chiar și oprirea inimii devine un prilej de lectură, lunară: "Într-o zi / inima se oprește // când e lună plină. / Ca să / dea de citit, se oprește"), Cuvânt și lume rămân, iată, mereu solidare, cu spusul și nerostitul lor, golul din peisaj e și un vid de cuvinte, nimicul poate fi și el ascultat, propria ființă e auzită de tăcerea lumii: "Sub stâncile / negre și pe landă, nimic, / nici / un cuvânt. // A spune ar însemna să consimți / la. // Să fii
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
deodată, a făcut o descoperire senzațională! ,Tata, bomboanele n-au ciot!" Formidabil, mi-am zis, așa e, bomboanele n-au ciot ca merele, perele, gutuiele! Cum de nu am știut pănă acum? Totuși nu am vrut să mă dau de gol și am ăntrebat-o sever: Asta vă ănvață pe voi acolo, la grădiniță?" * De ce, citind capitolul ,Gheran" din Clipa lui Titel, mi-a venit, la sfărșit, să plăng? ,Bătea un vănt cald, aducănd dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine lătrîndu-mă zgîrie poarta înaltă de fier capătul aleii se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă casele de piatră de partea dreaptă codrul secular și azi am primit același răspuns poate mîine! - pe aleea din margini de lume ceasurile s-au topit albăstrind în rigole
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
de cinema. Într-o după amiază mă întorceam de la spital. Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Cred că nu v-am spus pînă acum (sau
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
el... doamne, ce mesaj... tîrziu... dincolo de culoare l-am pătruns și eu... adunînd și silabisind, priviri și făpturi pe trotuarele obosite ale orașelor, cînd spaima și mila lor la vederea mea se preschimba în mine într-o disperată înțelegere a golului ce-i bîntuie... și era o duioșie hărțuită... o tandrețe crudă...ei continuînd somnambulic a-și cumpăni vina prin ahtiere... uitarea, prin neastîmpăr și năvală... toate dosite pînă la înnăbușire în cotloane abia bănuite... încît pupila părea vînătă de-o
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
după moartea lui și a mamei, unul din busturi, Lisa îl folosea să-și agațe colierele de perle și de pietre false pe gâtul lui. Îl păstra deasupra bufetului în care scosese la vedere vesela, paharele și tacâmurile familiei. În golul bustului ascunsese câteva duzini de bonuri de tezaur emise de guvernul țarului Nicolae II găsite într-o cutie căzută sau ascunsă după șifonier și, din când în când, se visa iarăși contesa Pavlovitch Komarovsky și se pierdea, ca altădată, în
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
rotile”, “balerină ridicolă și fără dinți” - replică trist-parodică a Leonorei romantice, și a acelei “donna angelicata / a profesorului călinescu”. Dacă “(a) auzit ficțiunea lătrând pe băncile goale / și labele ei păroase frământând noaptea”, aceste e un semnal al spaimei de golul existențial și nu o programată anulare a realului, expresia dramatică a sentimentului deteriorării ființei ce nu mai poate găsi decât o contrapondere fragilă în nevinovatele... “jucării / puse la dispoziția criticilor literari” și se expune ca “o umbrelă reparată” unei “ploi
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se poate minți din lipsă de întâmplări”), succedaneu ficțional al trăirii, ieșire din banalitate spre “deșteptăciunea” jucătorului liber să-și aleagă “culoarea pieselor cu care vrei să joci” și realizare a unei “posesii imediate
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Ici și colo, cîteva ferestre își păstraseră geamurile intacte. Am putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte unui bec slab, oamenii se strîngeau tăcuți în jurul mesei sau stăteau, retrași în sine, în camere sărăcăcios mobilate, privind în gol. Copii îmbrăcați sumar scînceau pe podele goale. Perdelele fuseseră folosite pentru a face din ele îmbrăcăminte sau fuseseră vîndute pentru o rație zilnică de hrană, așa cum se întîmplase cu majoritatea mobilierului, ca și a altor obiecte, valoroase sau nu. Toate
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
cărți tipărite în principalele țări europene. Constată amar, Ioana Pârvulescu: „Suprapunînd harta culturală a Bucureștiului de odinioară peste cea de acum, începînd cu chioșcurile unde se vindeau reviste culturale și încheind, să spunem, cu sălile de teatru și de cinema, golurile sînt, contrar așteptărilor, în cea de astăzi" ( p. 244). Dincolo de informațiile și comparațiile foarte interesante pe care le conține, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este o carte de suflet. Fără cusur, stilistic vorbind, scrisul Ioanei Pârvulescu are certe valențe simpatetice. Așa
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
fedeleș de mâini și de picioare. Putea expune doar foile puricate în prealabil de cerberii cabinetelor oculte. Numai ceea ce avea stampilă oficială pe margine îi îngăduia contactul cu auditoriul. Întreg ritualul retoric care-l făcuse celebru, se derula acum în gol, un simulacru de continuitate. Apariția în public, cu mare pompă nu erau altceva la urma urmei decât o umilire a marelui om, forțat să se supună unui canon venit de sus. Nimic nu simbolzia mai trist situația de dependență decât
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
și dorită, a dat numai pentru mine delicata reprezentație intimă a spălării cosiței solare în undele sărate, apoi a împrumutat inconștient cele mai statuare poziții iscate de dalta lui Canova pentru a și-o zvânta. Deși cu stomacul țiuind a gol și protestatar, nu ne mai venea să plecăm. Spre seară târziu, răzbită, colega ei ne-a lăsat singuri-singurei pe plaja de-acum pustie, să privim în ochiul ciclopic, sângeriu, al soarelui apunând peste o zi glorioasă. Ne simțeam prea plini
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
dar și de mătase, ochii și inima zeița mea să i le roada pînă la oase. Faunul În după-amieze cu smochini lovind în fereastră, hălăduind printre cactușii cătarăți lîngă mare, zăritu-l-am pe dulful Korin stînd singur pe țărm, gol, mirosind a rom, ca un marinar din Pireu. Dar cînd să-l ating și să-i cînt la ureche, văzut-am copitele nepotcovite și coada-nfoiată și coapsele-i țepene de faun. Cine să fie, oare, bărbatul acesta pe jumătate tap
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
cotidian este alienat. Excesul uzează, iar din disperare nu mai rămâne decât spectacolul ei, deși un anume glisaj emoțional face sesizabilă o pendulare pe diverse paliere ale intensității. Însuși discursul poetic este unul cumva detașat, relatând frecvent din mijlocul unui gol de semnificații: "sunt un bărbat singur. nu-i nici o mândrie în asta. doar sunt / hoarde de nefericiți care umblă și caută / alți nefericiți - numai că între nefericiți și nefericiți / sunt mari praguri de nefericire" (12 octombrie 1992) Aici viața se
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]