561 matches
-
ușile deschise în cale. Sub soarele de plumb, prin orașul pustiu, cei doi bărbați se îndreptau către casa judecătorului. Numai pașii lor răsunau în acea tăcere. Dar, deodată, se auzi o detunătură în strada vecină, și vulturii urubu cu gâtul golaș își luară zborul de pe toate casele, în mănunchiuri greoaie și buimace. Aproape în aceeași clipă, sute de pocnitori se auziră din toate părțile, ușile se deschiseră și oamenii începură să iasă de prin case, umplând străzile strâmte. Judecătorul își exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întorcînd privirea pe dunga dintre miazănoapte și apus a orizontului, puteai zări cum tremură în depărtări alți doi munți, unul vânăt, altul albicios. Cel dintâi era un munte mai mare, bogat în flori, pe celălalt, pipernicit, mai mult o stâncă golașă, Auta își aducea aminte că a văzut foarte mulți corbi. De aceea i se și spunea Muntele Corbilor. Erau încă doi munți, spre miazănoapte, care nu se vedeau decât din piscul Muntelui Vulturilor, numit Piscul Sfânt, dar până acolo Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Munții se vedeau frumoși peste zări, albaștri și scunzi. Cei mai depărtați păreau nori. Sclavul își scutură amorțeala și se duse la izvorul rece. Asinii rumegau. Soldatul încă dormea, aici nefiind trâmbiță. Auta privi muntele în sus, unde printre stâncile golașe se pierdeau cărări. Vârful muntelui nu se zărea de după nori. Apoi coborî ochii, simțindu-se privit de cineva. La câțiva pași se oprise un copil de păstor și se uita la omul negru, măsurîndu-l cu niște ochi măriți de curiozitate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
duhuri răuvoitoare care nu îngăduiau omul în preajma lor. Robii fie că nu aflaseră de această credință, fie că în fața deznădejdii nu mai aveau de ales. Astfel că ceata sutașului nu s-a dus decât până dincolo de păduri, unde începeau stâncile golașe și peșterile cu lilieci. Căzuse noaptea și oamenii erau istoviți de urcuș. Sutașul le porunci să facă popas. Nu-și luaseră corturi, nici asini. Din neprevedere nu și-au luat nici hrană destulă, și câtă le-a mai rămas au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
etc.), și nume ca Bălătruc, Iertăoiu, Clejia, Pleșița, Rătășelu, Stu pătura, Trăoașele, Zomanița etc. a căror proveniență din apelativele bălătruc, „bolovan mare“; iertăoi, „teren defrișat“; clejie „pămînt, proprietate a bisericii, pe care îl folosește preotul toată viața“, pleșiță < pleașă, „coastă golașă“ + -iță, rătășel < rît, „fîneț“ + -ășel; trăoaș, „fînaț îngrădit“; zomaniță, „groapă, alunecare de teren“, este recunoscută de specialiști în urma investigațiilor istorico geografice și lingvistice minuțioase. Raportînd numele proprii la substantivele corespondente, se observă că primele constituie un sistem de denominație suplimentară
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
său de a caracteriza în maniera idilico-sentimentală specifică sămănătorismului: Fata mamii Ilinchii era bălană, plăviță, cu părul galben-auriu ca spicul grâului copt, răscopt, tocmai cum e bun de secerat, cum e pâinea a bună de mâncat și-i place puiului golaș de pitpalac să-l ciugulească și să-l înghită pe nemestecate în gușa lui îmbrăcată în puf bogat, moale și dulce. Smărăndița mamii Ilinchii era tânără ca o dimineață de primăvară caldă, blândă, senină, mănoasă și încropită, când ciocârlia se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la doi, privind 67 din când în când propriul meu chip palid în ferestrele rotunde, lucios-întunecate, din peretele curb în care se încastrau marginile treptelor, perete vopsit în ulei vernil, cu dungă cafenie. O ciudată oblicitate a luminii din becurile golașe, pătate de muște, care spânzurau de două fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și apoi, pe o scăriță sucită și mai îngustă, până în podul de sub
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o culeg, petalele albe, mari, înconjură regulat capul pufos, galben, pe tulpina lungă, am păstrat acea margaretă, am presat-o într-o carte de rugăciuni, o am și acum, aș putea s-o arăt lui Theo, să, coada prea lungă, golașă, eu am mai tăiat din coadă ca să-mi încapă în carte, mai jos de mijloc frunzulițele, și Theo desface încet bumbii mărunți de la rochia albă a Anei, și-a dat jos pălăria, eu văd, cu margareta în mâna stângă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai bun în mine, tac iarăși așteptând cuvintele părintelui Ioan, tace și el dus pe gânduri, de parcă nici n-ar fi auzit ceea ce i-am spus, de parcă nici n-ar mai avea cunoștință de prezența mea acolo, un bec simplu, golaș arde în tavan, de dincolo de ușă se aud de afară greierii în noapte, părintele pe locul lui preferat, pe lavița de sub fereastră acoperită cu același pled vârstat, își ține mâinile îmbinate în poala sutanei negre și-și ridică fața suptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică, scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț, melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri și cu urechile mari, barba mică și rară, părul plăviț și cărunt și fălcile trase înlăuntru, pe acest Ioan Gură de Aur eu l-am transfigurat scuturându-l de toate epitetele inutile, Aș vrea să știu sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că e rândul lui să se dea în leagăn, ci ca să te tragă în țeapă. Îmi apăs brutal ochii cu mâinile, imaginea care îmi joacă în față e prea dură. Sunt tatăl tău, sexul tău pentru mine este cărnița aceea golașă care se umplea de nisip pe plajă. Dar sunt un bărbat. Și am fost un bărbat rău și barbar care a violat o femeie, o fetiță ușor îmbătrânită. Am făcut-o pentru că am iubit-o din prima clipă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Îi strângea gâtul Între genunchi. Până Începu să se sufoce. Fima mai notă În jurnal: „Așternutul de pat miroase deja. Azi trebuie să duc o legătură cu așternuturi la spălătorie. Totuși a fost ceva: a rămas aleanul după munții aceia golași și lumina ciudată, cenușie, dar mai ales după dangătul clopotului al cărui ecou răsuna În văi părăsite, cu pauze foarte lungi Între bătăi, care parcă ajungeau la mine de la o depărtare de neînchipuit“. 8 Un dezacord asupra Întrebării cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era plin de ezitări și Îndoieli. Tot ceea ce umplea viața lui Uri Gefen, Țvi, Teddy și a celorlalți, lucrurile care trezeau În ei dorințe și entuziasm i se păreau lui Fima jalnice ca frunzele moarte care putrezeau la rădăcina dudului golaș din curte. Există undeva o țară promisă uitată - nu o țară, nu promisă, nici măcar uitată -, Însă ceva care te cheamă la el. Pentru o clipă se Întrebă: I-ar păsa oare dacă ar muri astăzi? Întrebarea nu trezi nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și salată verde. La Începutul iernii Dimi hotărâse să elibereze broaștele țestoase, gândacii și melcii pe care Îi culeseseră Împreună din vadi. Și unde era zăpada de noaptea trecută? Parcă n-ar fi existat niciodată. Dispăruse fără urmă. Dar dealurile golașe din sudul Ierusalimului păreau purificate, ca spălate de râuri albastre, lăsând aproape să se vadă strălucirea argintie de pe partea de dedesubt a frunzelor măslinilor din depărtare, pe crestele de la Beit Jalla. Lumina era rece și tăioasă, limpede, transparentă cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
întinsese din Franța până în Ungaria, din sudul Germaniei până în Tessin, și mă opinteam în cizmele de cauciuc mult prea mari în spatele lui Armin, sus pe poteca din pădure, până la creastă. Ne lăsaserăm bicicletele mult în urmă și mergeam pe cărarea golașă și calcaroasă care se înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare pas ne purta mai adânc într-un sălaș de existență străină, de mult trecută, chiar în mijlocul prezentului: fagii și puținii jnepeni care se agățau cu ghearele rădăcinilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încă despuiată la început, își însușiră nuanțele de culoare calde și moi din lumea mamei, emanau o noblețe discretă care ocupa pe lista priorităților ei intime cel mai înalt rang și acum tolera și ce era prezent, modern. Grădina încă golașă se transformă într-o opulență de verdeață și, deși datorită poziționării casei ea nu prea mai era un loc generos în care să te așezi, partea situată pe o latură a clădirii a fost transformată de mama, cu o dăruire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Elena Marin Alexe S-a stins și ultima rază de soare Timide brațe strigă spre cer Golaș și trist e văzduhul ce moare Retras tacit prin suflet stingher Plâng pe fereastra opacă din mine Un dor ascuns la timpul trecut Poate iubirea pe-o rază revine Să-mi aprindă un nou început Cu ochii de suflet prin
Decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83260_a_84585]
-
nou în ploaie și vânt, care păreau să-și fi dublat intensitatea. Nu se vedea nimic în întunericul din jur în afară de drumul aspru, pietros din față, mărginit de ambele părți de o fâșie îngustă de mlaștină, alternând mereu turba neagră golașă, cu iarba-neagră încâlcită și cu grămezile de pietre cu forme ciudate; și nu în ultimul rând, după ce Michael mersese mai mult de zece minute, deveni conștient că drumul începuse să urmeze linia unui lac artificial, luminat la un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crescut ca un cucui inflamat în frunte (fruntea care încă mă doare de la lovitura de aseară) și iar să mă bată la cap cu mersul la doctor! Mă și văd așteptând plină de nervi printre mulți copii, ca un cocostârc golaș și trist aplecându-și stânjenit gâtul subțire și ochii nedumeriți printre pui de găină, pe holuri cu pereți albi și cu tablouri infantile, în culori grețos de pastelate, intrând în cabinetul doctoriței care este o prietenă a mamei și care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nemișcat și privește marea pânditor, așteptându se parcă la un asalt din partea ei. Marea stă însă la fel de nemișcată în fața lui, pândindu l parcă, la rândul ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot mai sus. Te prefaci supusă și vrei să mă duci cu preșul, știu eu! murmură Eduard, încrâncenat. Marea începe să murmure și ea, încrețindu-și valurile înspu mate într-o încruntare severă. Eduard se înnegurează. Acum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe Întinderile pârloagelor bătute de vânturi, desfășoară aici o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe năpădite de mușchi, care sporesc impresia de mișcare pietrificată și de fertilitate interioară uluitoare, Întrucât par să vopsească văzduhul cu verdele lor intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
se vede o bancă așezată acolo pentru tihna siestei în după amiezile călduroase ale verii. Dincolo, iarba crudă a peluzei coboară lin către micul lac artificial ale cărui unde molatice strălucesc auriu în lumina soarelui. Pe mal, copaci cu crengile golașe ocrotesc o fântână arteziană în formă de cerc, din mijlocul căreia se ridică grațios o nimfă de bronz cu un ulcior pe umăr. Majordomul apare tăcut lângă ei, purtând pe tava cu încrustații orientale cafelele pregătite din timp. Mai doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
domnului căpitan Apostol. Sunt sigur că o să vă înțelegeți foarte bine. Domnilor, sunteți liberi. Afară, cei trei trec prin punctul de control coborând spre străzile înguste, transformate, ca cea mai mare parte a orașului, în ruine. Pe creanga unui copac golaș, o cucuvea stă nemișcată, parcă amorțită de gerul puternic al nopții. Deranjată de apariția lor bruscă, își desface aripile mari si negre, în timp ce aruncă un strigăt spre ei. Huhuhuu! buhuhuuu! Semn rău! spune Iorgu. Își face cruce cu limba în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]