6,083 matches
-
pavilion special al sanatoriului, unde sînt internați cei furioși... deși nu cred că-s totdeauna furioși. L-am mai Întîlnit pe Poole o dată, Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Îmi amintesc de-o odăiță mizeră și de un tablou cu Golful Neapole care atîrna pe un perete. Nu știu de ce, dar cred că locuiam acolo, deși asemenea locuință nu e pe gustul meu... Îmi pare rău, văd că nu-mi amintesc decît emoții și stări sufletești, nu fapte! Nu face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima oară la un bombardament. Parcă o auzea pe doamna Purvis coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete și Magazinul de rarități pe policioară. Se Întorcea iarăși acasă, pe strada Guilford, care-l primea cu brațele deschise. „Ce va distruge bomba asta?“ se Întrebă el. Poate va nimeri În mica florărie de lîngă Marble Arch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
abuzive a monarhiștilor britanici. Carta corporatistă a fost un instrument instituțional al acelor abuzuri. Corporațiile statuate erau utilizate de Anglia pentru a menține controlul asupra economiilor coloniale. Pe lângă asemenea corporații binecunoscute, ca de exemplu, Compania Indiilor de Est și Compania Golfului Hudson, multe colonii americane erau ele însele înscrise în calitate de corporații. Corporațiile din acea vreme erau statuate de către rege și funcționau ca o extindere a puterii Coroanei. În general, acestor corporații li se acordau puteri monopoliste asupra teritoriilor și industriilor considerate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rog, milă! Vă implor! - Îngenunchează domne ca lumea, ce pula mea! urlai eu nerăbdător. Omul se conformă și eu îi zburai capul cu un voleu aproape perfect. Suedezul urmări scena cu un zâmbet delicat și un dezinteres prost mascat. - Jucați golf? mă întrebă. - Da. - Se vede. Ce lovitură! Superbă! Ne așezarăm în jurul coșului cu tartine, îl rugai să se servească și luă una cu dulceață de vișine. Nu mă deranja, mai aveam încă două. - Unde rămăseserăți? întrebai. - Patinoarul, zise, ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Țărilor în Curs de Dezvoltare, cu specială atenție la mișcările revoluționare înainte și după venirea la putere, asigurându-se premisele necesare construcției, indiferent de schimbările de regim“. În această calitate, prima lui misiune s-a desfășurat într-un sultanat din Golful Persic, unde trebuia să trateze construirea unui zgârie-nori. O întâmplare neașteptată, legată de munca lui de traducător, îi deschisese uși în mod normal închise europenilor... „Ultima soție a sultanului e o conațională a noastră, o femeie cu temperament sensibil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și le-au hărtănit pe alea mai mititele, de apă dulce. La demisol, unde nu s-a mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de artiști contemporani, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a Arhipelagului Galápagos, În Oceanul Pacific, la o mie de kilometri de coasta Ecuadorului, se Înalță o insulă mică și solitară, numită Hood sau „Insula Spaniolă”, care reprezintă locul preferat al albatroșilor uriași. Minusculul ei debarcader natural se numește În continuare „Golful lui Oberlus”, În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul albatros cu aripi fragile, ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu iguane, broaște-țestoase uriașe, ba pînă și cu o focă enormă, pe care a dus-o În cîrcă vreo trei kilometri de la golful adăpostit de vînt, dar chiar și așa, totul a fost zadarnic și singurul lucru pe care a reușit să-l facă a fost să Împută mai multe zile la rînd intrarea În cea mai mare dintre peșterile sale. De ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la capătul insulei. - Un vapor...! Negrul, În picioare alături de el, se uită În aceeași direcție și Își dezveli cu totul dantura albă: - Da, un vapor, admise el cu glas batjocoritor. María Alejandra... Iar pe căpitanul meu o să-l bucure nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apoi se tîrÎ cum putu, foarte Încet, mușcîndu-și buzele ca să nu urle de durere, și intră În mare, pentru ca apa să-i răcorească puțin nenumăratele răni, iar sarea să ajute la cicatrizarea lor. Trei zile și trei nopți stătu În golful care de atunci avea să-i poarte pentru totdeauna numele, incapabil să se Întoarcă la refugiul său, cu toate că la amiază milioane de muște care proliferau pe lîngă coloniile de foci veneau nerăbdătoare să se hrănească din bubele lui. Fură zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
formulă prin care să-i Înfrunte Într-o zi pe restul oamenilor. Timpul trecu. Văzu două vapoare, baleniere probabil, care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
orizont. În sfîrșit, nu avea să știe niciodată la cît timp după aceea - căci timpul era ceva care Încetase să mai existe pentru el -, observă cu bucurie cum o balenieră murdară de mare tonaj se Îndrepta direct spre centrul micuțului golf și Își arunca ancora. Luminile de poziție străluciră toată noaptea, și mai era doar o oră pînă la răsăritul soarelui cînd Oberlus se afla deja ciucit pe vine printre stînci, la mai puțin de douăzeci de metri de punctul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are ascunzători strașnice și golfuri foarte Închise, dar nu găsești nici o picătură de apă. O insulă ca un deșert - dădu din cap. Nu-mi place Bulois ăsta... Înainte de a se face pirat era popă, iar eu nu pot să-i sufăr pe cei care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă Își pierde viața - și le arătă apoi clopotul de pe Madeleine, pe care-l atîrnase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e de folos... Ei n-au decît să rămînă cu lumea lor, dar cel care va veni Într-a mea va trebui să accepte consecințele. - Ar trebui să-i avertizezi Înainte, Îi aminti francezul. Să pui măcar un afiș În golf și la debarcader, pentru ca toți care ajung acolo să știe la ce se expun.... Altfel, nici nu le trece prin minte că intră Într-o lume „diferită”. Oberlus medită din nou la răspuns, dedicîndu-i tot timpul de care avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar puii aflați pe pămînt Își deschideau neîncetat ciocurile ca să caute aer, cu ochii dilatați de spaimă, spre a-și Întoarce curînd gîturile și a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței sale, și soarele se pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
păstrîndu-și numai maceta lungă și ascuțită, aceeași care Îl decapitase pe francez, și alunecă În tăcere, intrînd În apele ansei liniștite silențios ca o iguană. Înotă Încet, fără să facă spumă, uitînd de rechini și de vizitele lor sporadice În golf, știind că acolo, În Galápagos, era atît de multă viață În apă, că nici un rechin nu s-ar fi obosit să dea atenție unei prăzi prea mari. Nu era un bun Înotător, dar nici distanța nu era mare, și ajungînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui care Își petrecuse cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nevoie de un vapor cu vîsle și velă pentru a ieși de pe Insula Hood, dar nu putea nici măcar să viseze la așa ceva, habar neavînd că propriul său călău, Iguana Oberlus, ascunsese barca de rezervă recuperată de pe María Alejandra Într-un golf mic și adăpostit de vînt. Sălbatică, stîncoasă și săracă În vegetație, insula nu oferea prea multe ascunzători pe lîngă mare, pricină pentru care Oberlus optase pentru simplul procedeu de a scufunda ambarcațiunea, burdușind-o cu pietre, Într-un loc adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe posibilii supraviețuitori de pe Ilusión, care plecase din portul Guayaquil pe o vreme cu vînt prielnic, mare liniștită și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]