2,506 matches
-
impusă producătorilor de medicamente. "Regimul Băsescu și al PDL au distrus tot sistemul de sănătate în ultimii ani și îmi amintesc că, în iarnă, românii au ieșit în stradă când Băsescu l-a umilit pe doctorul Arafat. Regimul i-a gonit din țară pe mulți medici și i-a transformat pe români în oameni care nu știu dacă pot să beneficieze de asistență medicală", a spus Ponta. Premierul a precizat că Guvernul va adopta proiectul noii legi a sănătății, act normativ
Ponta: Guvernul trebuie să îndrepte hoţiile regimului Băsescu-PDL din Sănătate () [Corola-journal/Journalistic/43650_a_44975]
-
mi-a venit să mă ridic de pe scaunul meu, să merg să-mi pun capul pe umărul lui înainte de a ne prăbuși... Seara, după ce-am ajuns, ne-am trezit în sfârșit alături, doi oameni încă străini, în taxiul ce gonea spre marele oraș. Luminile mașinilor care treceau pe lângă noi îi luminau când și când chipul, apoi i-l lăsau, ca pe o mască, în întuneric. Nu vorbeam. Îmi cuprinsese umerii cu brațul, iar eu, dominată de el, așteptam să mă
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
din fotografii - Când ai să mori tu? oferindu-ne sticle de vin și un râs stins, umbra părului ne anula trupurile înainte de căderea nopții, mama încercând să fugă cu lădița și tata împingând-o cu calul - Înăuntru ca și cum ar fi gonit un animal, singura femeie care ne rămăsese pentru că o tăcere de pustietate la bucătărie, paturile slujnicelor nefăcute, farfuriile și paharele în spălător fără o cârpă care să le șteargă și casa în mijlocul ruinelor lăsate de comuniști, oi și vaci pe
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
Covrig Roxana Un număr de 60 de țigani români au fost goniți din Parcul Lane din Londra, vineri. După doar trei zile, ei s-au întors în parc și... s-au făcut comozi. Cu muzica de acordeon pe fundal și cu lucrurile aruncate pe iarba din parc, țiganii români râd și petrec
Daily Mail: Țiganii români, marea întoarcere... după trei zile by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55693_a_57018]
-
muzica de acordeon pe fundal și cu lucrurile aruncate pe iarba din parc, țiganii români râd și petrec, scrie Daily Mail. Ziarul britanic scrie că 21 de rromi au acceptat să zboare gratis spre casă. Numărul celor care au fost goniți s-a ridicat la 60. O parte dintre ei s-au întors deja în centrul parcului. Unii turiști români spun că s-au dus la Londra să muncească, dar sunt blocați pentru că nu se pot angaja de vreme ce nu au o
Daily Mail: Țiganii români, marea întoarcere... după trei zile by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55693_a_57018]
-
Clipe de panică pentru mai mulți bucureșteni. Luni, în jurul orei 14.00, polițiștii au tras focuri de armă pentru a prinde un infractor extrem de periculos. În timp ce oamenii legii încercau să-l prindă, bărbatul gonea pe un bulevard, timp în care acesta din urmă a intrat cu mașina într-un magazin. Mai mult decât atât! A lovit o femeie, aflată în apropierea unui chioșc de vânzare a presei. La rândul său, vânzătorul de ziare a
Clipe de groază în Capitală. Un infractor a semănat panică () [Corola-journal/Journalistic/45123_a_46448]
-
votează categoric “împotriva”, pentru că electoratul sau se teme de o eventuală poluare a apelor locale. Și modelul se păstrează în funcție de nuanțe ideologice: un conservator clasic votează pentru mineri, nu pentru hipsteri, nu cred că ne putem permite luxul de a goni investori străini și a face elogiul etatismului economic; un social-liberal va vota împotriva, gândindu-se la utilizarea resurselor naționale de către statul român. Eu, unul, voi vota “pentru”, am anunțat-o încă de marți. Grupul Parlamentar conservator votează însă, în proporție
Ovidiu Raețchi, deputat PC, despre dosarul lui Voiculescu și candidatul-surpriză de la europarlamentare by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35319_a_36644]
-
voteze pro sau contra proiectului de lege privind Roșia Montană "în cunoștință de cauză" și că este foarte preocupat de modul în care se va transmite în străinătate mesajul legat de acest proiect. "Nu vreau să fim o țară care gonește pe toată lumea pentru simplul motiv că nu există în România resursele financiare pentru a ne dezvolta singuri", a mai spus prim-ministrul. "Eu le cer colegilor de la PSD să voteze în cunoștință de cauză. Până nu văd proiectul de lege
Ponta: Nu vreau să fim o țară care gonește pe toată lumea by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35387_a_36712]
-
în acest moment eu sunt foarte preocupat de modul în care se va transmite în străinătate mesajul legat de acest proiect și vreau totuși să prezint România ca o țară deschisă investițiilor străine. Nu vreau să fim o țară care gonește pe toată lumea pentru simplul motiv că nu există în România resursele financiare pentru a ne dezvolta singuri", a mai spus premierul.
Ponta: Nu vreau să fim o țară care gonește pe toată lumea by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35387_a_36712]
-
roagă să merg cu dânsul la redacția ŤRomâniei noiť, Ťunde avem de lucruť dar nu-mi spune ce. La redacție găsim un tipograf chemat de Ghibu, care ne spune: ŤVă aducem cea mai frumoasă, cea mai așteptată veste de noi, goniți de la vetrele noastre, Germania a capitulat. Noi am venit aci ca să scoatem o ediție specială a ziarului, prin care să dăm de știre lumii capitularea Puterilor Centrale. Știrea rămâne deocamdată secretă. La ora 12 noaptea o putem aduce la cunoștință
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
ridică mâna s-o lovească: - Hai, șterge-o de aici! Zinaida își strânse pleoapele și se opri. Își simți picioarele ca paralizate, coapsele și pulpele o ardeau. - Pleacă, hai, pleacă, n-ai ce căuta aici, ne ajung ai noștri! o goni o bătrână micuță, cu o cușmă de blană roasă. Zinaida era bucuroasă să fugă, dar n-o țineau picioarele - i se înmuiaseră - și se așeză în mijlocul drumului ca o găină mare zbârlită, acoperindu-și capul cu mâinile albe, grăsulii. Și
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
patru ruble. Sprijinită de balustradă, nu încetă s-o caute cu ochii pe Katia Roșcata, dar n-o văzu. Când banii se isprăviră, se duse din nou și din nou strânse destui, dar nu dădu de Katia. Bătrânele n-o goniră, una dintre ele chiar se arătă amabilă, se dădu mai încolo și-i zise alteia: - Dă-te mai încolo să se așeze „Elefanta“ alături, dă-te mai în stânga. Așa se întoarse Zinaida la vechea ei poreclă - „Elefanta“. Era într-adevăr
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
ridicat destul de sus într-o parte. Katia o văzu pe Zinaida, îi făcu semn cu capul și intră în biserică. „Probabil că stă în pridvor“, se gândi Zinaida. Și ea voia să stea sub acoperiș, dar se temea că o gonește iar bătrâna cu negul. Așa rămase locului nehotărâtă aproape o oră. La început simți cum îi furnică picioarele, pe urmă nu le mai simți. Îi dădură puțini bani, mai puțini decât celorlalți. Observase asta și înainte și ajunsese la concluzia
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
ca o binecuvântare, ca o mângâiere... Nu-și dădu seama că stă demult pe banca lată, confortabilă, alături de alții, dar nu-și aminti cine a adus-o și a așezat-o. Aici, pe bancă, o găsi Katia. - Nu te mai gonesc?, întrebă Katia aplecându-se spre ea. - Nu, nu mă gonesc, se lumină la față Zinaida. - În regulă. Katia făcu o mișcare îndărăt ca să plece, apoi se opri și întrebă: - Ai strâns ceva? Plecăm, nu? Plecară împreună, Zinaida legă- nându-se în
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
că stă demult pe banca lată, confortabilă, alături de alții, dar nu-și aminti cine a adus-o și a așezat-o. Aici, pe bancă, o găsi Katia. - Nu te mai gonesc?, întrebă Katia aplecându-se spre ea. - Nu, nu mă gonesc, se lumină la față Zinaida. - În regulă. Katia făcu o mișcare îndărăt ca să plece, apoi se opri și întrebă: - Ai strâns ceva? Plecăm, nu? Plecară împreună, Zinaida legă- nându-se în mers și Katia măruntă, ca un copac uscat, strâmb. - Mergem
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
intelectuali fără rădăcini”. Când antisemitismul din Polonia a devenit violent, în anii ‘30, părinții și bunicii mei au văzut, cu tristețe, o soluție în părăsirea Europei, și au plecat la Ierusalim. N-au ales Ierusalimul fiindcă au vrut să-i gonească pe arabi, ci fiindcă nu aveau unde altundeva se duce. În anii ‘30, orice țară de pe glob își închidea granițele pentru evrei. Canada a zis: și unul e prea mult. Elveția a zis: deloc e prea mult. Graffiti-urile de pe
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
au ținut la mantinelă marile nume din toate universitățile românești. Dar Profesorii aceștia au fost rezistența noastră. A tuturor. Chiar dacă am fost sau nu conștienți atunci. Erau dublați și de un soi de smerenie, de modestie adevărată. Parcă nici unul nu gonea după glorie, după recunoaștere cu orice preț, după recompense, după artificii care să-i împăuneze, care să creeze altfel de ierarhii decît acelea construite de propria competență, de desfăș urarea cursurilor într-o atmosferă de înaltă spiritualitate. Intimitatea seminariilor era
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
el vreodată altfel decât sub imperiul spaimei? Tăcere, urmează sfaturile medicului, să te scufunzi în ascunzișul timpuriu al nopții. Căci s-a făcut noapte, o noapte goală, pustie ca o cameră părăsită, pe care-o străbate șuieratul strident al trenului gonind pe șine la doar trei sute de metri de-acolo. André ciulește urechile, tresare, dar nu, telefonul sună la vecin, agentul de asigurări insomniac. Ultima dată, Clara îi dăduse un telefon. Două, trei cuvinte, cu un glas înecat de plâns : „Mă
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
cît un munte... Timpul cît un munte a crescut La fereastra zilei de apoi, Așteptînd cuvîntul de-nceput, Freamătul fanfarelor de ploi, Ce-ar spăla de lacrimi ochii plini, Mîzga de pe buza ăstui limb, Inecînd și ghuelfi și ghibelini, Ar goni infernul din Olimp. ... Cel pe care am suit, cîndva, Stăpînit de un eretic dor, Ferm convins, în lăcomia mea, Că l-am prins pe Zeus de picior. Cățărat pe un himeric vis, M-am trezit în cel mai cert abis
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
unor găuri negre și am stat acolo, până când ceva m-a supt ca o ventuză, până când ceva... Înger gonit Te-ai întâlnit cu oboseala sacră. Minuni, se zice, se-ntâmplă la tot pasul, dar nu le vede nimeni. Cum să gonești un înger care îți dă târcoale de-atâta vreme? Doar poate prin puterea de-a ți-l închipui. Un albatros Sunt zile când împing valurile cu aripile-mi obosite, ca să freamăte marea, sătul de-atâta zare necuprinsă. ... Și mă gândesc
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
îi corespunde câinele comunitar. Ce-i de mirare în asta? Mutați în mari blocuri de locuințe otova, lipsite de suflet, am devenit aidoma acestor uriașe mașini de locuit în care fratele nostru mai mic n-are ce căuta. Deci îl gonim, îl izgonim, îl prigonim, dar ne supărăm amarnic dacă el, din iubitor și devotat până la moarte cum a fost pe când îi eram stăpâni adevărați, devine la rându-i nesupus, amenințător, agresiv. Să ne fie clar, el este acum modelat după
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Leonida, fiul unchiului Paul, a emis o ipoteză surprinzătoare: dar dacă bietul câine e tot acolo, așteptând-o neabătut pe mama? Greu de crezut, într-adevăr, fiindcă ninsese fără contenire și mai bătuse și-un vânt înghețat care ar fi gonit orice ființă la adăpost. Dar dacă, totuși? Neîncrezător, Proful și-a tras galoșii, s-a înfofolit bine și a plecat spre capătul tramvaiului 5. Ajuns acolo s-a uitat cu luare-aminte în jur, dar nu l-a zărit; era gata
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
un obraz oval cu nas scurt de care se sprijineau niște ochelari cu ramă neagră, groasă, a scuturat la stînga și la dreapta o pereche de codițe bățoase, apoi a plecat alergînd în josul străzii de unde s-a întors aproape imediat gonind din urmă un caniș negru pe care l-a băgat pe poartă, cu gesticulații indignate, a ridicat din umeri cu aerul unei persoane depășite de evenimente, după care a făcut un semn de complicitate misterioasă ferestrei cu perdele de filet
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
ca doi nebuni. Restul lumii nu mai există pentru ei... A rămas undeva în urmă și-i privește cu gura căscată... Cele două mașini se urmăresc nebunește, schimbând benzile rapid... Muzica îl face pe Abrașa să țipe ca un descreierat, gonind nebunește pe lângă mașini care așteaptă la semafoare, pe lângă pietoni care îl privesc speriați, pe lângă câini... Cei doi traversează orașul în viteză. Sunt pe un bulevard lat. Deodată, Abrașa trage de volan, cu o smucitură magistrală și reușește să-și zăpăcească
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
e de constatat în reluarea cuvîntului luni: Ťși mereu a fost ziua întîia/ și mereu luni și mereu luni și mereu luniť. Obsedanta propagandă era sistematic contrazisă de realitate, viitorul fericit necontenit promis se îndepărta o dată cu linia orizontului. (ŤStăpînul ne gonește cu biciu'n paradisť, scria mai tînărul Dan Laurențiu.)" Fără să fi trecut prin temnițele comuniste, dl Ilie Constantin s-a manifestat la rîndu-i ca un adversar al regimului comunist pe care l-a sfidat exilîndu-se în Franța unde a
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]