1,645 matches
-
casă mai arătoasă iese o gospodină simandicoasă : -Ține, micuțule, un covrig! Sar eu contrariat : -Eu vreau bolindete! -Uiote, mă la el! se înciudează gospodina. Îmi face comandă specială! Covrigul e mai bun, prostule! Bosumflat, iau covrigul și dau să plec. Gospodina strigă după mine : -Stai, mă! Tu nu știi să spui : „mulțumesc” când îți dă omul ceva? Ia spune : „mulțumesc!” Mormăi supărat : -Mulțumesc! -Așa să spui, prostule, că mă-ta nu te-a învățat! Îmi venea s-o înjur, dar avea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Încăpățânarea din mine răbufni iar : -Ce, crede el că am să mă las? Și, fără să ascult sfatul înțelept al tâlharului cumsecade, pornii hotărât pe șosea, urlând din poartă în poartă, invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele nu prea mai ieșeau cu bolindeți la poartă. Fără să mai țin seama pe unde sunt, alergam în neștire din uliță-n uliță, urlând cu înverșunare binecunoscutul „unu! unu!” O gospodină care a ieșit cu un bolindete, se miră : -Singur
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele nu prea mai ieșeau cu bolindeți la poartă. Fără să mai țin seama pe unde sunt, alergam în neștire din uliță-n uliță, urlând cu înverșunare binecunoscutul „unu! unu!” O gospodină care a ieșit cu un bolindete, se miră : -Singur, mă, țicușor, la ora asta? Du-te acasă, puiule, că plânge mă-ta după tine! -Da’ de unde știi tu că plânge? întrebai eu obraznic. -Știu eu, mă! Știu eu! Insistă biata
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
spus că are o carte de poezii. Ne-a ... XIX. NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015. Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare. Alergă într-un suflet la casa învățătorului său din clasele primare. -Bună ziua la Ajun! -Tu ești, măi Tudorele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... Citește mai mult Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare. Alergă într-un suflet la casa învățătorului său din clasele primare.-Bună ziua la Ajun!-Tu ești, măi Tudorele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă străvezie dădea un aer șic fotoliilor somnoroase ce-o înconjurau. Lângă sobă, pe perete, era un păretar de pânză înfățișând cu măiestrie o gospodină surprinsă cu lingura în oală. Pe păretar scria: „Curat și bine aranjat faci din colibă un palat”. Deasupra patului era atârnat un tablou prezentând veridic „Răpirea din serai”. în sfârșit, un alt tablou având în centru o lubeniță proaspăt despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prealabilă spălare pe ochi, imaginea reconfortantă a unei dimineți de octombrie în care șiruri-șiruri de personaje se duc la muncă, să-și ocupe posturile de lucru în textul nostru. A răsărit și soarele, un soare arzând vesel, arătându-și dinții. Gospodinele au început să-și bată tapetele, făcând să cadă cuvintele, virgulele inutile, copiii merg voioși spre Școala de literatură, printre blocuri au oprit câțiva editori strigând „Texti cumpar! Texti goali!”, la ușă sună politicos un controlor, ca să factureze consumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre sfârșit. în gondolele legate în fața porților se urcară zgribulind de frig și grăbindu-se spre treburile lor, indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice. La ferestre, gospodine matinale, cu un vag surâs de satisfacție pe chip ori văduve cu fețe nemulțumite scuturau perne și cearceafuri. Pe scara interioară a stabilimentului Metodiu și Iovănuț, care-și făceau rugăciunea de dimineață în camera lor, auziră tropotind pași. — „... Aștept învierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Stambul, la Casa Veteranilor. — De ce tocmai pe ele? - întrebă Metodiu. — Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar poloneza, bre, altfel frumoasă de pici, băga întruna fitile printre celelalte, le tulbura, nu-i stătea gura o clipă și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
busturile sobre ale pensionarilor reuniți într-o pașnică ședință de bloc. Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele să se debaraseze, economisind timp, de sticlele și borcanele goale prisosind prin debarale. Din bucătăria naratorilor vine un indescriptibil miros de cartofi prăjiți cu salam de primăvară. Secolul al XVII-lea e departe, secolul al XXI-lea e aproape. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
amîndouă. Și dacă scormonești și mai adînc, ai să descoperi că Întotdeauna de-a lungul existenței tale, Într-un colț de bucătărie, a existat o doamnă Oprișan, grasă, bătrînă, vulgară, bîrfitoare, o femeie care seamănă cu toate mătușile, cu toate gospodinele, fără de care viața ar fi Îngrozitor de sterilă. „să exiști În oglinzi paralele, șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - toată ziua m-a urmărit acest vers. L-am găsit azi dimineață pe masa la care scrie Nino noaptea, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-meu după niște cumpărături și nu știu pe unde a pierdut vremea. Abia s-a întors și uite că tu ai venit acasă și masa nu-i încă gata. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat niciodată de când sunt eu gospodină. Mai rabdă și tu o jumătate de oră că până atunci e gata. Deoarece Cristian trebuise să meargă la serviciu, îl trimisese pe Pop în piață. Acesta se conformase și, deși nu cunoștea orașul, se descurcase destul de bine dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
meu. Vai de mine, domnule inspector, nu se poate! Să știți că Ileana e fată bună și serioasă. E frumoasă și a fost la facultate. Nu e din alea... N-a mai umblat cu nimeni până acuma, e cuminte și gospodină. Da tu de unde știi toate astea? Știți, aici la noi, orașul e mic. Toată lumea cunoaște pe toată lumea și dacă e ceva, se află. Să știți că ați făcut o alegere bună! Dar, ce spun eu? Sigur că știți, că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
este cea aflată la familia Borcea Dumitru și Iacobeanu Floarea. De asemenea, o parte din lucrurile făcute în casă, de decorat casa, masa, patul, se așezau la capătul patului din „casa cea mare” unele peste altele, până în pod. Era mândria gospodinei, a fetelor de măritat, după care erau apreciate în sat. Tot în ladă se țineau hainele de sărbătoare, cele cusute cu motive populare, cu migală și pricepere, care se îmbrăcau la zile deosebite, dar și la horă și la nuntă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
serbărilor școlare de pe vremea învățătorului Gheorghe Postoi, învățătorii se întreceau în pregătirea și prezentarea unor programe artistice diversificate: coruri, recitări, teatru și, evident, dansuri populare. În procesul de culturalizare a satelor, învățătorii organizau cu tinerii din sat șezători, cercuri de gospodine - se învățau rețete culinare, dar și meșteșugul și arta de a „picta” pe îmbrăcăminte și pe lenjerie modele diversificate, cu acul, inclusiv elemente de broderie. Pentru băieți se organizau ateliere pentru învățarea meseriilor, apoi erau instruiți la premilitari, nu numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mică înzestrare pentru pictură. — Bineînțeles că asta e doar o scuză, spuse dna MacAndrew. Dna Strickland medită profund o vreme. Era limpede că nu izbutea să înțeleagă nimic din anunțul meu. Între timp își aranjase puțin salonașul (instinctele ei de gospodină învinseseră năuceala și dezorientarea, și încăperea nu mai avea aerul acela părăsit, ca de casă mobilată oferită de mult spre închiriere, pe care-l observasem la prima mea vizită după declanșarea catastrofei). Dar acum, după ce-l văzusem pe Strickland la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cenușii foarte potoliți. Îi lipsea ceva ca să fie de-a dreptul frumoasă și asta o făcea să nu fie nici măcar drăgălașă. Dar când Stroeve vorbea de Chardin avea dreptate, căci, într-adevăr, în mod ciudat, îmi amintea de acea drăguță gospodină cu basma și șorț imortalizată de marele pictor. Mi-o puteam închipui trebăluind foarte serios printre cratițe și tigăi, îndeplinindu-și îndatoririle domestice ca pe un ritual, așa încât totul căpăta o semnificație morală. Mi-e greu să presupun că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să lupți mereu până ajungi la un rezultat. Chiar și felul în care‑ți calci pe inimă iese în poză, Gretl. Printre altele, unui artist i se vede în ochi talentul, care arde în adâncul lor. Deci la treabă: o gospodină surprinsă de un străin în bucătărie, în timp ce‑și făcea toaleta, încearcă să se acopere, dar nu are la îndemână decât un obiect insuficient pentru acest scop, de exemplu o cârpă de vase. Aceasta nu acoperă, slavă Domnului, nici măcar strictul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să se acopere, dar nu are la îndemână decât un obiect insuficient pentru acest scop, de exemplu o cârpă de vase. Aceasta nu acoperă, slavă Domnului, nici măcar strictul necesar. Iar pe mine tocmai acest strict necesar mă interesează. Și cum gospodina mai e și neîndemânatică, ascunde ce nu trebuie în loc de ce trebuie. Hai, fă‑o, Gretl, fă‑o! Dar acum ai pus în umbră partea cea mai importantă, vaco, și anume pizda. Doar fac ce‑am făcut și data trecută! Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mama nu există cruțare și nici vreun petic protector, e tracasată și călcată în picioare întruna. În plus, nu reușește deloc să răspândească acea atmosferă caldă și plăcută pe care se cuvine s‑o emane orice cămin unde există o gospodină. Și tocmai ea ar trebui s‑o facă, fiindcă fostul ofițer nu e omul care să răspândească o atmosferă caldă și plăcută. El distruge tihna oriunde o întâlnește. În cercul de cunoștințe, care e destul de restrâns, tata trece drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stomac, i-am spus lui Becker să oprească mașina la un magazin cu carne gătită de pe Friedrichstrasse și am cumpărat pentru amândoi o farfurie de supă de linte. Stând în picioare la una dintre micile tejghele, le-am privit pe gospodinele berlineze stând la coadă să-și cumpere cârnați, care erau încolăciți pe tejgheaua lungă de marmură precum arcurile ruginite ale unei mașini enorme, sau agățați, în mănunchiuri mari, de pereții îmbrăcați în faianță, ca niște banane prea coapte. O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el era tot Nicolae, botezat așa, pentru că se născuse chiar de ziua Sfântului Mare Ierarh. Masa lor era plină de bucatele de post, căci era Postul Crăciunului, respectat cu mare strictețe la el în casă. Soția sa, o foarte bună gospodină, făcea plăcinte cu mere și plăcințele cu dovleac - favoritele fiului cel mare. Pe masa gătită cu un acoperământ brodat fin, îi așteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de porțelan. „Ei, ce vremuri! De s-ar mai întoarce, măcar
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
toți membrii familiei să se simtă bine la „casa de vacanță” în orice anotimp. Aveau tot ce trebuie, iar pivnița era foarte bine aprovizionată. Când au plecat la București, au angajat o femeie de prin partea locului, cinstită și bună gospodină, să aibă grijă de casă. Mișu, băiatul lor, era mulțumit de întreaga așezare și de tot ce-i oferea strânsura de o viață a bunicilor și, de câțiva ani de zile, a părinților săi. Singura nemulțumire era cântatul cocoșilor de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
sunt fruntaș la locul meu de muncă? Sau nu-ți mai place cum gătesc și cauți motive pentru o strâmbă? Adică ce, dacă tu poți să fii soția mea și încă una model, eu de ce n-aș putea să fiu gospodina ta și încă una model? Sau mă consideri și tu un fel de... parazit? Fac alergie ori de câte ori aud cuvântul ăsta. Parazit social. DOAMNA CUCU: Cuculeț, nu mai suferi dragule, că la urma urmei sunt și paraziți absolut necesari și de
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
timpul s-a micit și zilele noastre de naștere sunt tot mai rare urmărind pauzele dintre cuvinte (unele sunt prinse din loc în loc cu cârlige de rufe) cât de posesiv să fii când totul este deja pe net?! (până și gospodinele știu asta) ce nu este pe net nici nu există din anumite puncte de vedere șoptește alene o carte subliniată toată abandonată pe raft și pauza dintre rafturi începe din nou să fie standardizată după modelul Arhivelor Securității veți găsi
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]