396 matches
-
minciună? De ce nu-i spulberi cu glasul tău de tunet? Lovește-i, Mântuitorule, Intru slavă Ta! Sau măcar dă-ne nouă un semn! Vestește-ne! Poate nu se cuvine, Doamne, dar dă-ne nouă, românilor, o putere să ne adunăm grămăjoara Împotriva Hidrei comuniste. Adună-ne la un loc așa cum s-a adunat toată evreimea Împotriva Hidrei naziste. Nu suntem, Doamne, nici masonii nici socialiști francezi, nici rockefelleri, nici regele Cioaba, dar ajută-ne. Ajută-ne, Doamne, să pricepem dincolo de zâmbetele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
respectul În care defilează lumea răsună În urechi frumoasele cuvinte spuse despre el de John Marshall: „Washington a fost primul În război, primul În pace, primul În inimile noastre”. Mergem la mormântul lui, nu departe de fosta sa locuintă. O grămăjoară de pământ, câteva flori și un prea modest grilaj de fier, acesta-i monumentul pe care și l-a dorit Washington. Îi lipsește inscripția care i s-ar potrivi: „Hic cineres - ubique nomen” Rămășițele lui sunt aici numele lui pretutindeni
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu cred că e o idee bună. - Ce rost au reticențele astea? am întrebat iritat. De unde vii - din orășelul ăla complexat din Connecticut de unde-ai evadat? Mi-am făcut de lucru cu gramul de coca și mi-am presărat o grămăjoară pe polița de lângă chiuvetă. Nu fac decât să-ți ofer o linie. De ce-i o decizie atât de dificilă? Apoi, cu o voce de mascul feroce: Cine e prietena ta focoasă? Mi-a ignorat tactica. - Nu e vorba de linie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-un paner frumos pe care femeile de aici le poartă în spate cu niște curele trecute pe după umeri. Panere frumos lucrate din mlajă, în forma unor piramide trunchiate cu baza în sus. Cotoarele mai groase le așeza într-o grămăjoară deosebită, pe care avea s-o lege cu alte curele, ca s-o poarte într-adaos. Lucra încet și metodic cu fierăstrăiașul. Părea că face operația mai mult din distracție. Nu părea să facă lucrul, în orice caz, din sărăcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fatală greșeală“. Așa zice. Pif e cu capsa pusă și mi-e să nu se ia de el. Să nu i se pună pata. - Aoleu, cât mai e până dimineață, se smiorcăie din când în când și lovește masa cu grămăjoare de scrum și bălți de rachiu care saltă, sar. Sau ceva de genul ăsta. E așa de supărat, că nu poate nici să se îmbete. Ce mai vreți să știți despre el? Odată a lins 17 beri. Recordul lui. Altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de drum“. Până la cinci-șase ani, toți suntem la fel. Apoi intervine ceva care ne separă. Prudență, neîncredere. Ne jucam în nisipul umed, așezat pe o folie murdară de ciment, și deodată ființa de lângă mine a adunat în căușul palmelor o grămăjoară de nisip și mi l-a aruncat în ochi. Fără motiv, așa, absolut aiurea. Inexplicabil. Țin minte buzele strânse cu dușmănie, așa, hain, subțiate. Ochii încordați așteptând o reacție a mea care trebuia să vină și să-i dea satisfacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în bobi. N-am înțeles niciodată cum îi rotea, amesteca, asocia, cred că glăsuia ceva anume, cert este faptul că dacă un singur bob rămânea „zăbavă”, dorința s-ar fi împlinit cu întârziere de o zi. Bobii trebuiau asociați în grămăjoare diferite, de 1, 2, 3, 4, ... și atunci exista si această posibilitate de a-ți rămâne unul sau de a i combina pe toți, dorința fiind în final împlinită. Tot de pe imaș aduceam pepenii. Între rândurile de vie, bunicul făcuse
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ce face cu bordurile. Cu toate acestea - și, s-ar putea spune, contra oricărei așteptări -, bordurile au fost furate de cinci ori la rând. Seara, strada e plină cu piramide de borduri, pe când dimineața, dacă mai vezi ici-colo câte o grămăjoară. Numai până la ora nouă însă. La a cincea dispariție, s-au sesizat toate organele și strada s-a umplut de polițiști, ziariști și obișnuiții amatori de borduri la mâna a doua. Au scotocit prin case, dar bordurile s-au evaporat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
decât o cutie de chibrituri? Cum reușește să se facă atât de mică, pe deasupra mai lăsând de jur-împrejur și o margine goală pentru iarbă? Fiul bunicii, sfârtecat în război de o mină, seamănă, întins pe batista din iarbă, cu o grămăjoară de frunze putrezite adunate de vânt. Cum de cutează o fotografie de pe front, trimisă ca veste de moarte, să confunde între ele lințoliul cu batista, omul cu o mână de frunziș? Nimeni n-a putut lua de pe umerii bunicii povara
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În ce condiții trăiam? Cum dormeam? N-aveam nici perne, nici cearșaf, nici pături. Nimic. Culcați unul lângă altul pe iarba adusă de tata puseserăm în loc de căpătâi o grămăjoară mai mare de buruieni. Cu capetele așezate la nivelul solului, inspiram din plin mirosul de urină fermentată și de bălegar putrezit, ceea ce trebuie să recunoaștem nu erau miresmele cele mai încântătoare pentru alveolele pulmonare ale unor copii. Mirosul specific de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mă săracule!". Apoi râde în hohote, mulțumit. Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există o mare concurență între țigănușii care spală parbrize. În timp ce unul număra banii adunați grămăjoară pe jos, celălalt scuipă în mijlocul monedelor asudate. Două chipuri ale orașului București. Nedumerire, după recitirea notiței de mai sus: dacă prostia este universală, de ce mitocănia este caracteristică națională? "Bogații rămân bogați chiar și după ce nu mai au bani." Afirmație făcută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înaltă decât „tovarășa Elena“. Aveam parte de un panopticum de femei acre și urâte: tovarășa Ana, tovarășa Liuba, tovarășa Lina Ciobanu, tovarășa Suzana Gâdea, tovarășa Aneta Spornic. Moda instaurată de ele era un coc împletit în creștetul capului, ca o grămăjoară de baligă. Și un zâmbet de superioritate disprețuitoare când se vorbea despre imperialiști sau despre Occident. R.P. Ați pomenit de fondul secret și de expedierea anumitor scriitori „la secret“. Ce însemna de fapt o asemenea izolare? Cine mai putea să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag să vadă ce fac „împelițații de copchii”. Ce se întâmplase? Viitorul inginer dăduse foc la o grămăjoară de buruieni uscate, adunate pentru hrana de iarnă a oilor, ca să organizeze un concurs de sărit peste și printre flăcări. Deși nu prea mare, focul se putea extinde și la anexele apropiate, precum și la stogul cu fân. Când bătrânul a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
unui oculist, se ivesc din nou În fața mea literele din cartea de gramatică. Camera de Învățătură era scăldată de razele soarelui. Într-un borcan de sticlă care transpiră, mai multe omizi țepoase se hrăneau cu frunze de urzici (secretând interesante grămăjoare de excremente de culoare oliv, cu formă de butoiașe). Mușamaua de pe masa rotundă mirosea a clei. Miss Clayton mirosea a Miss Clayton. Alcoolul sângeriu din termometrul exterior se ridicase În mod miraculos, victorios, până la 24o Réaumur (86o Fahrenheit) la umbră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au putut vedea - cu ce satisfacție, nu mai e nevoie să o spun - la lucru pe gospodarul ce le stârnise antipatia, trebăluind plin de năduf în jurul lacătului de la intrarea în pivniță, încercând - cu ajutorul unui ceainic cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu lecții de pian pentru un nedăruit ca mine! Nu mai sunt în apartamentul ticsit cu lucruri vechi și scumpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
osemintele părinților săi, la 16 și respectiv 14 ani de la moartea lor. Din oameni ca toți oamenii, din carne și oase, de care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
moartea lor. Din oameni ca toți oamenii, din carne și oase, de care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și a pregătit un culcuș cald pentru aceea făptură înfricoșată. El s-a întins să doarmă pe niște scânduri de lemn ude. «Mâine o să avem grijă să-ți regăsești familia. Acum dormi liniștit!». Văzându-l ghemuit sub pături părea o grămăjoară de oase nemișcate: «Bietul copil! Ai avea atâta nevoie să fii îmbrățișat și încălzit la pieptul unei mame. Și în schimb, mizeria și răutatea celor mari te-au transformat în marfă de câștig». În dimineața următoare, l-a revăzut treaz
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
am să muncesc. După, Providența va avea grijă“». E un sărac? « La poarta mânăstirii se prezintă un bărbat îmbrăcat sărăcăcios. Fratele deschide sertărașul pomenii și era pe punctul să-i dăruiască ceva. Dar celălalt îl oprește și îi depune o grămăjoară de bani, rodul economiilor sale, „ca să puteți cumpăra pâine pentru băieți“. Și pleacă bucuros». Cum se numește? Un bătrânel aduce o ofertă de trei mii de lire. Superiorul îi cere numele ca să-i poată spune și lui don Calabria. „Nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
noi să-l credităm astfel. Altminteri, e o activitate care, de obicei, îi răsplătește pe cei corecți și-i amendează pe șmecheri sau pe cei care vor să bage imediat banii în buzunar, ca precupețele care au vîndut repede trei grămăjoare de pătrunjel și îndeasă banii în șorț, grăbite să nu piardă rata. octombrie 2006 Miorița și-a dat autogol Am căzut pradă fatalității, deși nu era cazul. O întîmplare nefericită ne-a făcut să ne socotim iarăși bătuți de soartă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
odihnindu-se. Alteori se urcă pe acoperișul garajului și se uită de acolo să vadă cine ce face. Toată lumea îl cunoaște de RADAR și, când nu e de față, toți îi spun RADAR. Pentru aceste servicii primește inginerul Stoica o grămăjoară mare de bani aduși din sudoarea șoferilor. Tot cam pentru aceste servicii primesc bani șefii de ateliere, șefii de coloană, șefii de garaj, maiștrii de atelier și mulți alții. Șefii de autobaze, toți deopotrivă, țipă la șefii de atelier, aceștia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
deschis apoi ușa dulapului din perete, m-a luat de mână și m-a împins înăuntru. A aprins lumina și a tras ușa după ea. Interiorul arăta ca un dulap de haine, dar nu erau haine acolo. Doar umerașe și grămăjoare de naftalină. Imediat mi-am imaginat că era de fapt un culoar secret care ducea cine știe unde. Altfel ce sens ar fi avut să mă echipeze în halul în care mă aflam și să mă vâre acolo? Tânăra a rotit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce dorești. Nu ai nici o restricție. Ai înțeles? — Am înțeles. Și până când o să mă îndeletnicesc cu așa ceva? Nu știu până când, zise Paznicul. Până sosește momentul potrivit să te lași de treaba asta. Luă apoi o altă bucată de lemn din grămăjoară și se apucă de cioplit. — Orașul e sărac. Lumea nu-și permite să trândăvească. Toți lucrează. Treaba ta este să citești vise la bibliotecă. Doar n-ai venit aici ca să te distrezi, nu? — Nu mă deranjează munca. Mai bine muncesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost scris, spuse bătrânul. E rândul tău. N-ai cum să câștigi dacă nu-mi iei Nebunul. După ce-a nins neîntrerupt trei zile, cerul s-a înseninat brusc. Razele soarelui își trimiteau lumina sclipitoare peste orașul înghețat. Se auzeau grămăjoare de zăpadă căzând de pe crengile copacilor. Ca să evit lumina aceea puternică, am tras perdelele și m-am închis în casă. Se pare că nu aveam însă nici o scăpare. Orașul înghețat se reflecta ca o bijuterie cu multe fațete, sculptată fin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]