387 matches
-
născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul. La 2 ani după mine a născut în casa făcută de tata în care trăesc eu azi, pe sora mea Marița. Marița era o copilă voinică și grăsuță și rotunda și eu îi ziceam Maranda popii. Cine era Maranda popii? Era sora bunicului tatii Ghiorghi a lui Popa Vasile Șarpe. Și era un băboi mare și umflat. Și când îi ziceam așa, ea țipa și mă spunea mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un Enescu de la Ambasadă la care să bat noaptea în ușă să-mi deschidă; m-am rugat să mi se dea măcar un Treplev, nu venea nimeni în compartimentul meu și atunci m-am decis: de cum trecu controlorul sovietic - mititel, grăsuț, vioi, cu ochii în patru - ca să verifice lumina veiozei mele, am desfăcut pachetul de la hotel, cu trei șnițele, pâine, plicuri de cafea, zahăr și sare - i-am oferit, tăcut, unul pe care omul îl luă cu delicatețe între degetele bondoace
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
spun doar că mi se părea de-a dreptul o halterofilă. Deși n-avea mai mult de 60 de kilograme, am văzut-o ducând în brațe saci de mălai, lăzi cu marmeladă, bidoane cu untură, butoaie cu țuică, un porc grăsuț, ba chiar proptind cu spatele șareta rămasă fără o roată. M-am întrebat mai târziu unde erau bărbații în lumea aia de furnicuțe împovărate. Cei mai mulți lucrau undeva de dimineața până spre seară, unii nu ieșiseră încă din pușcării, alții erau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și dulapurile metalice, răscolind dosare, alegînd hîrtii, ocolindu-se cu abilitate cînd ar trebui să se ciocnească. Unul e scund, cu părul negru și des, cu privirea ascunsă sub tufele sprîncenelor și cu maxilarele puternic reliefate. Celălalt e mai înalt, grăsuț, moale în gesturi și cu privirea calmă. Cu ce problemă? întreabă cel scund, oprindu-se o clipă în fața mea. Am fost propus de combinat pentru schimb de locuință, din Cartierul de Nord, la blocul-turn. Tabelul a plecat de la combinat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai bată de multe ori calea asta, că drumul este din ce în ce mai rău și mai mult își distruge mașina decât câștigă un ban. Mă concentrez pe peisajul schimbător și pitoresc: dealuri aride, acoperite de tufișuri țepoase, câmpii verzi presărate cu vaci grăsuțe și parcă zâmbărețe și, din loc în loc, coaste ale dealurilor care strălucesc feeric în lumina puternică a soarelui. Quartz, îmi explică taximetristul. Primele zile în Estancia trec rapid. Casa este tot timpul plină de argentinieni veniți să-și petreacă vacanța
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care se mai numește „șiac” în unele părți, acest șiac se bate și se împâslește cu lână, la piuă ca să devină mai gros, semănând cu postavul. Nevastă-sa, Marița, nu se potrivea cu el la statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de-a plimbarea (poate tocmai acest amănunt mi-a conservat anume acest „tablou”), o procesiune de liliputani, în care ritmul deloc convenabil unui tânăr de 19 ani - cât aveam eu în 1956 - îl impunea, desigur, tanti Aniuta, cea mică și grăsuță ca un butoiaș. În anii ’60 și ’70 părinții au fost de mai multe ori la ei în vizită. De atunci însă eu nu i-am mai văzut (am fost și sunt un om aproape fără rude). * La tanti Șura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ceasul soborului și l-am fi tânjălit să meargă ceva mai repede, gând prostesc și nefericit în situația unui ceas bisericesc. În fine, a venit ora și noi am bătut la ușa domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Țăpoi, secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Județean de Partid. S-a făcut liniște profundă. Ne vorbește tovarășul Țăpoi, fără a ne stârni prea mult interesul. Din cuvântul lui lipsesc însă obișnuitele glume. Era simpatic Țăpoi! Nu prea 107 înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ca într-un scenariu de groază: Cu-cu-veau, cu-cu-veau, cu-cu-veau! PRIMĂRIȚĂ Nici nu am apucat să mi beau cafeaua, când un Aro alb cu număr mic a oprit în fața primăriei. Din el au coborât doi bărbați. Unul nu prea înalt și grăsuț, cu părul sur, și altul înalt, cu o mapă sub braț. Erau îmbrăcați elegant și miroseau bine, semn că erau persoane importante, cu funcții înalte. Bună dimineața, a spus bărbatul cel scund, măsurându-mă din cap până în picioare. Ce mănânci
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din oficiu. Timp de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „În grădina mea trăiesc două păpuși surori: Luna- Betiluna și Dora-Minodora. Ele chiar sunt la fel, numai că Luna-Betiluna are părul roșu, în schimb Dora-Minodora e mai grăsuță. Anul trecut, Regina-rea-Ciulina avea nevoie de o pernuță de ace. Sfătuindu-se cu Nebuna-Mătrăguna, au hotărât s-o fure pe Dora-Minodora. Și când, după prânz, Dora-Minodora dormea la umbra tihnită a Daliei-Rozaliei, înconjurată de somnoroasele ei prietene, Reginele nopții, Nebuna-
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
ar fi o ușurare să improvizez În voie. Răspunsesem degajat la Întrebare, deși nu eram deloc relaxat. Înainte de a urca la tribună, fusesem acostat, cu un surâs afectuos și cu brațele larg deschise, de atașatul cultural al României, un domn grăsuț, afabil și elegant, venit de la Roma Împreună cu un Însoțitor, pe care Îl știam vag de la București și care lucra, acum, la Casa di Romania. „În ce limbă veți vorbi?”, mă Întrebase prompt diplomatul. I-am Împărtășit, tot prompt, bucuria de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
navale. Ne deschidea, pe rând, ușile vechi ale vechilor sinagogi, ne ghida grijuliu pe scările vechi și, explicându-ne ceea ce vedeam și ceea ce nu mai putea fi văzut, ne livra istoria sincopată a migrațiilor, persecuțiilor, supraviețuirii. Un bărbat jovial și grăsuț, născut la... Suceava! Vorbea, din când când, cu noi, nu doar În engleză, ci și, cu anume ezitare, românește, bucurându-se de orice expresie mai puțin obișnuită pe care izbutise s-o intercaleze În conversație sau s-o recunoască În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Tu nu ai Învățat pe de rost poeții români importanți?” Ba da, fusesem În liceu În fruntea unui soi de concurs neoficial de memorizare a poeziilor lui Eminescu și nu numai. „Și tu, Saul, ce părere ai?”, Întrebase, alintându-se, grăsuța redactoare, În iulie 2001, la cina de la restaurantul Petit Chef din Vermont. Despre cultura Americii de azi, adică. Bellow a privit-o lung și a răspuns scurt și simplu: „Când mi-am decis calea În viață, știam că societatea este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se ajungă la o prăpastie în care să curgă un râu. Și încă în plin Tokyo! Cu cât mă gândeam mai mult la cele întâmplate, cu atât mă durea capul mai tare. Mai întâi liftul cel sinistru. Apoi domnișoara cea grăsuță care vorbea fără să i se audă vocea. Și acum altă dandana! Poate ar fi fost mai bine să fi refuzat slujba și să-mi fi văzut de drum. Mă pășteau prea multe primejdii și mă abăteam tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunetele complet. — Dispar sunetele? — Da, zise ea apăsat. A început bruiajul adineauri. Am impresia că s-a întâmplat ceva cu bunicul. Mă auzi? — Da, foarte bine chiar. Era nepoata ciudatului bătrân care îmi făcuse cadou craniul de unicorn. Domnișoara cea grăsuță, îmbrăcată în roz. — Bunicul n-a mai venit deloc, a început și bruiajul... Sigur a pățit ceva. I-am telefonat la laborator, dar nu răspunde. Cred că au pus Întunegrii mâna pe el. Mi-e teamă să nu i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de sus se agăța cu toată puterea de ceva ca să nu o lase pe cea de jos să cadă în abis. M-am prins cu și mai multă disperare de funia de nailon. Am deschis ochii din pricina luminii. Fata cea grăsuță îmi lumina fața cu lanterna. M-am apucat cu forță de funie și am încercat din răsputeri să-mi salt partea de jos a corpului pe lespede. — Mișcă repede! Dacă nu, murim amândoi aici, zise ea. Încercam să-mi urc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar degeaba. Oricum, de când am coborât în subteran n-am mai făcut pipi. Dar înainte? Înainte de a coborî am condus mașina, am mâncat un hamburger, am văzut cuplul din Skyline. Și mai înainte? Am dormit. Apoi a venit fata asta grăsuță să mă trezească. Oi fi apucat să fac pipi atunci? Nu cred. M-a pus să-mi fac bagajele și-am plecat imediat. N-am apucat nici să merg la toaletă. Dar înainte de asta? Am făcut eu ceva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mine acasă, așa că mi-a luat ceva timp până mi l-am amintit. Nu răspundea nimeni. Am lăsat să sune de cincisprezece ori, am închis și am format iar numărul. Rezultatul a fost același. Nimeni. O fi plecat fata cea grăsuță să-și ia bunicul din subteran? Sau i-au făcut Simbolatorii sau cei din Sistem o vizită de curtoazie. Nu eram îngrijorat, pentru că eram convins că se descurcă. Era uluitoare de-a dreptul. N-avea decât jumătate din anii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
victimă, un personaj cehovian transpus În Occidentul anilor 1960-90. și dacă ratații lui Cehov mor, se sinucid sau Înnebunesc, ei bine, Bruno se masturbează. Masturbarea, alături de confesiuni lubrice (unul și același lucru, la limită) sunt activitățile principale ale unui bărbat grăsuț, slab dotat sexual, dar care rezistă sinuciderii prin satisfacrea prin orice mijloace a libidoului. Cităm, fără să traducem, un fragment desprins parcă dintr-o fișă clinică: “Parfois, quand la fille décroisait les jambes au moment ou il sortait sa bite
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
una cînd se lasă la vale. Asta numai omu’. La București, cît e pîinea?" Am vrut să-i răspund că depinde. N-am apucat. Aici distanțele sînt înșelătoare ca și vîrsta oamenilor. Ca și discursul lor. A apărut nevasta celuilat, grăsuț și pulbere. Zvîrlugă femeia Aleargă din deal în vale și invers în gumari și la iuțeală o pierzi din ochi. Strînge vitele cu un pai în colțul gurii. Privește la noi într-o parte. Fața toată îi rîde, arsă de
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
un minut printre hanoracele lor dimpreună cu chiștoace, cutii de bere și șervețele, înjurîndu-se și scuipîndu-se, maimuțărindu-se. Cînd se opriră să-și tragă sufletul, văzură că cineva se uita la ei cu niște ochi înlăcrimați de timiditate. Un omuleț grăsuț, cu plete cărunte, linse pe creștet și adunate la spate într-o codiță, cu un smoc simpatic de barbișon și îmbrăcat într-o cămașă largă înflorată. Ce vroia ăsta de la ei. Păi să meargă cu el, copii, am niște mobilă
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
dar în Albania sunt de culoare albă. Găurile care apar în pământ peste mormânt au fost luate drept că un semn de vampirism. Cadavre bănuite că ar fi vampiri au fost, în general, descrise ca având un aspect mai sănătos, grăsuț, ce nu prezintă semne de descompunere. În unele cazuri, atunci când mormintele suspecte au fost deschise, sătenii au descris cadavrele având sânge proaspăt de la o victimă pe toată fața acestuia. Usturoiul sau apă sfântă sunt obișnuite în folclor. Elementele variază de la
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
neobosit, Traité de la volonté dovedește preocupările copilului, una dintre laturile firii sale. Relevantă pentru acea perioadă a vieții scriitorului este o scrisoare prin care directorul colegiului răspundea întrebărilor, în ceea ce privește aspectul și caracterul lui Honoré, unui editor în 1855: „Un copil grăsuț, dolofan și cu fața rumenă. Iarna plin de degerături la mâini și picioare. Din cauza acestui neajuns a trebuit să fie cruțat adesea de bătaia cu vergi, care pe atunci se mai folosea întrucâtva, iar pedeapsa îi era schimbată în ținere
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
prea tare de multele romane cavelerești ale timpului pe care le citise, crede că este el însuși un cavaler grozav care trebuie să meargă în lume și să exerciteze acte nobile. Ca însoțitor îl are pe Sancho Panza, mic și grăsuț, care este la fel de realist pe cum este Don Quijote idealist. Ceea ce face lucrarea să fie bună, este că ambii sunt mai mult decât niște simple caricaturi, autorul dându-le ambilor omenire și personalitate, iar chiar dacă au și cusururi, Cervantes scrie ceva
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]