796 matches
-
agere gratias), după care vărsa conținutul potirului într‑un altul, mai mare, pronunțând formula următoare: „Fie ca cel ce este înainte de toate lucrurile, incomprehensibilul și inexprimabilul Har, să umple Omul din tine și să înmulțească în tine cunoașterea lui, semănând grăuntele de muștar în pământul cel bun!” (I, 13, 2). Minunea consta în faptul că vinul din cupa cea mică umplea cupa cea mare, vărsându‑se uneori, semn al abundenței harului. Spre marea ei surprindere, inițiata primea pe loc darul profețirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în 1962. De-a lungul timpului a colaborat la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „România literară”, „Ateneu” ș.a. Atât romanele lui S. - La marginea orașului, Presimțirea zăpezilor (1967), Anotimpul posibil (1970), Sângele unei vârste (1973), Grăuntele de grâu, când cade pe pământ (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Blocul de marmură (1975), Șansa (1977), Despărțirea (1981), Gemenii (1983), Orașul lunar (1985), Coridorul (1988) -, cât și volumul de povestiri Accident banal (1966) sunt construite pornind de la delimitări
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
și fiul său, dornic de afirmare prin intransigență excesivă, sugerează incompatibilitatea a două modalități de a judeca un accident de muncă (Șansa). Excepțiile, modeste, de la regula generală, tendențioasă, a viziunii schematice a lui S. sunt reprezentate de romanele Presimțirea zăpezilor, Grăuntele de grâu, când cade pe pământ și Despărțirea. Cu mai mult aplomb narativ, autorul se străduiește să nu mai literaturizeze tezist și se îndreaptă către alte arii de interes: în Presimțirea zăpezilor, într-un cadru doctrinar muncitoresc, are loc un
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
tradițional, incluzându-i pe hoțul de zestre (Ion Cătare - „tânăr, frumos, perseverent”), fata pe care acesta o iubea (Maria Dominte) și fiica lui Bartoș, „ slăbănoagă, sperioasă, cu nasul cam bont și clăpăugă”, a cărei avere urmărea să o dobândească; în Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, Maria Vișinescu, veche luptătoare ilegalistă, află că nici măcar iluziile politice nu pot opri evoluția vertiginoasă a unei boli incurabile, că „nemurirea” promisă de ideologi nu este decât o formă de vanitate; în Despărțirea, ilegalistul
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
Europa, să își regăsească fiica pierdută. Cu timiditate, S. încearcă să își salveze scrisul de intruziunea politicului. SCRIERI: La marginea orașului, București, 1962; Accident banal, București, 1966; Presimțirea zăpezilor, București, 1967; Anotimpul posibil, București, 1970; Sângele unei vârste, București, 1973; Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, București, 1974; Blocul de marmură, București, 1975; Șansa, București, 1977; ed.2, București, 1989; Despărțirea, București, 1981; Gemenii, București, 1983; Orașul lunar, București, 1985; Coridorul, București, 1988. Repere bibliografice: D. Micu, „La marginea orașului
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
avea doi feciori. Pe unul îl chema așa, și pe celălalt altfel. Și mai avea o fată...”) - văduvă cu siguranță, căci avea copii - să rămână grea (concepție miraculoasă: „[...] iaca întâmplare că baba mânca zamă din strachină, când dădu de un grăunte de piper”, pe care, până la urmă, l-a îngurgitat: „până când mătușa îl înghite nemestecat”) și să nască (o naștere la fel de neobișnuită, căci femeia - „o babă”, „mătușă” - era bătrână: „Azi așa, mâni tot așa, trece lună cu lună și, drept la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
L. Platov, Arhipelagul care dispare, București, 1951 (în colaborare cu Igor Gherlakov); A. N. Râbakov, Oameni la volan, București, 1951 (în colaborare cu Valentina Gaidoș); V. A. Zakrutkin, Stanița plutitoare, București, 1952 (în colaborare cu Ștefan Brătulescu); A. A. Bek, Grăuntele de oțel, București, 1952 (în colaborare cu Irina Burlenco); Antonin Zapotocky, Se ridică noi luptători, București, 1952 (în colaborare cu Petre Buga); I. I. Likstanov, Aventurile unui mic marinar, București, 1953 (în colaborare cu G. Antonescu); Boleslaw Prus, Păpușa, I-
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
ale rudelor, ale prietenilor și profesorilor, toate venind parcă dintr-un tărâm peste care adie efluvii mitice. Descrierile se mențin totuși într-un registru dominat de exactitate, observațiile de natură socială și culturală nu lipsesc, după cum nu e absent un grăunte de umor datorită căruia, mereu, și cel care povestește, și cel care citește sunt readuși cu picioarele pe pământ. Alte amintiri și câteva însemnări de călătorie ale lui K. sunt incluse în volumele Jurnalul unei comitive (1937) și Făclii stinse
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
Eu am uitat cum crește grâul și am uitat să țin un plug, / privirile îmi sunt străine și chipurile fără chip. / De ce se miră ochii voștri la vorbăria ce-o îndrug / când eu mă simt străin și rece ca un grăunte de nisip? [...] // Acum, celulele mă cheamă spre contopirea de pământ, / acum, să nu mă lase pradă cuțitelor înstrăinării”. Asemenea lui G. Coșbuc, autorul Vânătorii de seară se simte „rupt din carnea voastră sfântă în care tace doina zării”. Simțul apartenenței
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
evidente mai ales În poeziile Spunea odată Heine și Nu, nicidodată. (Ă). Ați văzut vreodată cum cercetează agronomul spicul care a dat În pârg? L-ați văzut alături de el pe țăranul zilelor noastre stăpân al ogorului său? Dacă nu-i grăuntele plin și dacă spicul e atins de vreo boală, ați văzut cum chipul agronomului și al țăranului se Întunecă și se Încordează, În căutarea cauzelor care au dus la rele? (Ă). Așa e critica pe care partidul și poporul ne-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la Hollywood și este pe cale să confirme bănuiala lui Chandler, potrivit căreia era aproape imposibil să scrii un bun roman al Hollywoodului, deoarece locul însuși era un fel de roman (Hiney, 1997, p. 187). E greu să nu vezi un grăunte de masochism în acest demers: Hollywoodul era deja pentru Chandler o amintire, iar impresiile lăsate de industria cinematografică erau, în cel mai bun caz, detestabile. Și totuși, lumea cinematografiei nu e prezentată nici pe departe în culorile sumbre la care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin tortură și sinucigașii, masa de robotizați care executa ordinele (majoritatea), voluntarii (în jur de douăzeci, la care s-au adăugat cei care trebuiau compromiși, dar și cei cu firi slabe, ușor de modelat), cei care și-au păstrat un grăunte de conștiință și au încercat să supraviețuiască prin delațiune, ferindu-se să aplice bătaia, și cei care au acceptat compromisurile doar de formă. Referindu-se la vinovați, îi pomenește pe Ana Pauker, Iosif Chișinevschi, Teohari Georgescu, Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Pintilie
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
culmea grozăviei, Își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând trebuie să reamintim sensul, justificat filologic și teologic, al termenului paradidomi, impropriu tradus În românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a coapsei. În genu valgum, atenția este îndreptată spre creșterea forței la nivelul grupelor musculare: croitor, semitendinos, drept intern, semimembranos. Croitorul este tonificat prin flexie-rotație internă a gambei contra unei rezistențe manuale (Stroescu, 1979). GRANULOM (< fr. granulome, cf. lat. granulum - grăunte mic) - Formațiune patologică de talie mică produsă ca urmare a unui proces infecțios. Tipurile diverse de celule care se găsesc în ganglion, cât și dispunerea lor pot ajuta la determinarea etiologiei subiacente, fiind important în stabilirea diagnosticului. GREFĂ (< fr. greffe
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe măsură ce uraganul de sentimente devenea din ce în mai puternic. Mă atrăgea și mă amenința să mă copleșească, să mă pierd în el, să devină într-atât de puternic, încât propria mea ființă să fie nimic mai mult decât un grăunte de nisip în imensitatea oceanului. Încercam, pe măsură ce mă concentram la activitatea celor de afară, să mă sustrag puterii cu care vârtejul de emoții mă domina. Devenea din ce în mai puternic, din ce în mai aproape cu fiecare secundă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în cele mai neînsemnate treburi, în fapt n-aveau habar de politică. La capătul a peste șaizeci de ani de activitate misionară, iezuiții dobândiseră la Nagasaki biserici cu autonomie atât administrativă, cât și juridică, semănând astfel în mintea autorităților japoneze grăuntele îngrijorării și al îndoielii. „Dacă aș fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
precum Spania, Portugalia, Anglia sau Olanda. Privind oceanul învolburat, samuraiul se gândea că domeniul Stăpânului unde trăise el până atunci era nespus de mic pe lângă această lume. Iar de pe domeniul Stăpânului, și valea, și pământurile de la Kurokawa semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mic pe lângă această lume. Iar de pe domeniul Stăpânului, și valea, și pământurile de la Kurokawa semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor. — Dar și în Japonia se găsesc creștini, ce e drept, puțini. Sunt creștini care în vreme de prigoană își lasă casele, își lasă avutul și se ascund în mine și în creierii munților ca să-și apere credința până la ultimul grăunte. În timp ce-i răspundeam, mi-am adus aminte de chipul de cerșetor al omului care a venit odinioară șovăitor la mine să-l spovedesc pe șantierul din Ogatsu. Nu știam dacă mai trăiește sau dacă a murit. Dar de dragul oamenilor trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i ciută, iar tu o ții de coarne! Susțin neadevărul fiindcă nu le placi Sau pentru că ei nu pot face ce tu faci? Cu sufletele mici de spumă-înveninate Ades- ajung stăpâni pe vorbe-ți și pe fapte! Cu mintea un grăunte și fără de rușine Tupeul îl orbește și strigă dur la tine! Ei nu știu că te doare și că ai merge-n munți Decât să îi rănești de-ai vrea ca să-i înfrunți! Ei nu pot înțelege că nu ești
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
morților ce nu le-am trăit. mă simt iubită foarte iubită! ești sângele meu fărâmă prin timp amprentă renăscută. unesc palmele într-o rugăciune de iertare și de multumire. te iubesc, să nu uiți! Îmbrățișare la reflux Port în inimă grăunte din clepsidra ce-a unit o dulce îmbrățișare perla iubirii îmi crește la reflux simt dorul disperarea dorința ecoul valurilor chemările din asfințit mă logodesc cu orizontul din privirea ta fără hotar în zori surâs pe țărm Crina ALBU <biography
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am petrecut noaptea întreagă culegându-l. * * * La șase luni după acest banchet, am primit vizita unui ofițer din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și de rolul meu de mijlocitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aplica postmodernismul ca la carte, cu obstinație, însă un anumit ingredient al textului său îl distingea de restul celor prezenți în volum: pregnanța dimensiunii umane a scriiturii. Naratorul său, chiar dacă evolua în sfera conceptului aplicat de odstranenie, păstra întotdeauna un grăunte familiar, părea că vorbește de undeva de foarte aproape. Și, totuși, era un narator plin de o rectitudine supraumană (încă nu mi-am dat seama cum reușea să transmită această senzație). E un paradox ce îl însoțește pe Ioan Lăcustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
disecam nunțile și niciodată nu ezitam să pufnim În chicoteli răutăcioase În timp ce citeam printre rânduri În mod creativ. De ce naiba ți-ai dori să intri Într-o relație pe viață, al cărei unic scop ar fi să-ți Înăbușe fiecare grăunte de individualitate din tine? continuă Will. Vreau să zic, uită-te la mine. Am șaizeci și șase de ani, nu m-am căsătorit niciodată și sunt foarte fericit. —Tu ești gay, Will. Și, În plus, porți o verighetă de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În evidență. Am auzit câteva râsete apreciative În fundal. În momentul acela am observat că arăta ca scoasă dintr-un episod eșuat din Vreau o față celebră.1 Ce am spus? Ce am făcut? Absolut nimic. În loc să ne păstrăm un grăunte, o fărâmă minusculă de demnitate, am oferit fiecare mâna stângă pentru ștampila obligatorie și am trecut târâș, rușinate, de cordonul de catifea, care fusese În sfârșit ridicat. Insulta supremă veni tocmai când ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]