1,487 matches
-
2D, etc.). Fie această varietate definită de o ecuație de forma "F"("x", "y", "z") = 0. am transformat astfel varietatea într-o mulțime de nivel. Pentru a găsi un vector normal, se calculează doar gradientul lui "F" în punctul dorit. Gradientul este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-o regiune simplu conexă este întotdeauna
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
y", "z") = 0. am transformat astfel varietatea într-o mulțime de nivel. Pentru a găsi un vector normal, se calculează doar gradientul lui "F" în punctul dorit. Gradientul este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-o regiune simplu conexă este întotdeauna gradientul unei funcții.
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
nivel. Pentru a găsi un vector normal, se calculează doar gradientul lui "F" în punctul dorit. Gradientul este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-o regiune simplu conexă este întotdeauna gradientul unei funcții.
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-o regiune simplu conexă este întotdeauna gradientul unei funcții.
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
lege a lui Newton) este valabilă, adică formulă 19 (forțele dintre două particule sunt opuse și egale). Deseori forțele pot fi obținute dintr-un potențial "V" care este numai funcție de distanță "r" dintre particulele "j" și "k". Din moment ce forță este minus gradientul energiei potențiale avem care este clar antisimetrica în "r", adică opusă lui formulă 21. Termenul din paranteză da doar direcția (de la "j" la "k" ) și este de modul 1. Prin urmare, termenul forțelor din derivată în timp a virialului este Astfel
Teorema virialului () [Corola-website/Science/317213_a_318542]
-
un câmp magnetic pe o direcție perpendiculară (axa 3) și puternic "neomogen" în această direcție. În aceste condiții, fiecare atom din fascicul era supus unei forțe orientate în direcție verticală, proporțională cu componenta momentului magnetic al atomului și cu componenta gradientului câmpului magnetic: formula 1, forță care îi devia traiectoria în direcția 3. Deviația atomilor din fascicul, după ce străbătuseră câmpul magnetic, era măsurată prin urma pe care o lăsau pe un ecran vertical. Dacă atomii ar fi fost obiecte clasice, având momente
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
două polarizatoare încrucișate; proba era apoi încălzită și răcită. Cum faza izotropă nu ar afecta în mod semnificativ polarizarea luminii, ea ar părea foarte întunecată, întrucât fazele cristalină și lichid-cristalină vor polariza lumina într-un mod uniform, ceea ce duce la gradiente de luminozitate și de culoare. Această metodă permite caracterizarea fazei particulare, întrucât diferitele faze sunt definite prin ordine specifică, care trebuie să fie observată. Cea de-a doua metodă, calorimetria diferențială, permite o determinare mai exactă a tranzițiilor de fază
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
cinetice. Dacă punctul material este plasat într-un câmp de forțe potențial, atunci există o funcție scalară formula 72, astfel încât câmpul de forțe ce acționează asupra punctului material se poate scrie sub forma formula 73, unde prin formula 74 este notat operatorul diferențial gradient. Funcția scalară formula 72 poartă numele de potențialul câmpului. În cazul în care formula 76, cu alte cuvinte dacă potențialul nu depinde explicit de timp, atunci câmpul de forțe se numește conservativ, iar funcția formula 77 se numește "energie potențială". Pentru punctul material
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
se definește așadar ca suma dintre energia cinetică și energia potențială. Definiția formula 96 a forței conservative nu determină în mod echivoc funcția scalară formula 97, pentru o funcție formula 98, unde formula 99 este o constantă arbitrară având dimensiunea energie, prin aplicarea operatorului gradient se obține aceeași forță; prin urmare, originea funcției potențiale formula 100 poate fi aleasă în mod arbitrar. O mulțime de puncte materiale bine individualizate (delimitate fizic de restul mediului) care se află în interacțiuni mutuale alcătuiește un "sistem de puncte materiale
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
masele de aer frecvente sunt de circulație vestică, ele transportând mase de aer oceanic, umede și reci. Iarna în depresiune se produc acumulări de aer rece, în timp ce pantele și zonele mai înalte de relief rămân acoperite de aer mai cald. Gradienții termici au valori mici. Se înregistrează diferențe mari de temperatură între anotimpurile iarnă-vară. Amplitudinea termică, ce oscilează în jur de 23 °C indică un climat continental moderat, cu caracter local, depresionar. Media multianuală este de 9,2° C, maxima înregistrată
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
iar 0 este vectorul nul. În cazul modelului "fluidelor reale" (fluide la care nu se poate neglija efectul forțelor de frecare ce apar între particulele de fluid în mișcare) și în ipoteza proporționalității tensiunilor tangențiale ale particulelor de fluid cu gradientul vitezei (modelul de „fluid newtonian”), legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată prin ecuațiile Navier-Stokes. Fluidele newtoniene au tensiunile tangențiale dintre două straturi vecine proporționale cu viteza de deformație, coeficientul de proporționalitate μ fiind numit coeficient de
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
f reprezintă forțele exterioare (raportate la unitatea de volum) care acționează asupra fluidului. Câmpul vectorial f (forțele exterioare raportate la unitatea de volum) este reprezintat în mod obișnuit de forța de gravitație. Aceasta, la rândul ei, poate fi reprezentată drept gradientul funcției U = -gz, z fiind coordonata verticală. Ecuațiile Navier-Stokes sunt ecuații cu derivate parțiale de ordinul II, neliniare. Neliniaritatea acestor ecuații face ca rezolvarea lor să fie dificilă, sau chiar imposibilă, prin metodele clasice ale analizei matematice; în unele cazuri
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
mai multe sisteme în același timp (ABS, Controlul Tracțiunii, controlul climei, etc.). Semnalele de intrare sunt transmise prin intermediul circuitului de intrare către un controler digital. Starea în care se dorește poziționarea autovehiculului este determinată pe baza unghiului de virare, a gradientului său și a vitezei. Simultan, senzorul pentru unghiul de virare calculează starea actuală. Controlerul calculează forțele de frânare și accelerare necesare pentru fiecare roată individual și transmite comanda necesară valvelor modulatorului hidraulic. Printr-o interfață CAN unitatea electronică de control
Control de stabilitate electronic (autovehicule) () [Corola-website/Science/317807_a_319136]
-
relativității restrânse. Poziția unui eveniment în spațiu-timp este dată de un cuadrivector contravariant ale cărui componente sunt: Adică, formula 84, formula 85, formula 86 și formula 87. La exponent sunt indicii contravarianți și nu puteri. La indice sunt indicii covarianți, de la zero la trei. Gradientul în spațiu-timp al unui câmp φ este: După ce a fost identificată natura tetradimensională a spațiu-timpului, se folosește metrica Minkowski, η, dată pe componente (valide în orice sistem de referință inerțial) ca: Inversa ei este: Transformările de coordonate între sisteme de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
a doua jumătate a secolului al XXI-lea va crește numărul de furtuni în zonele temperată și arctică din emisfera nordică și în zona antarctică, însă mecanismul furtunilor nu este limpede. Furtunile care nu sunt de origine tropicală depind de gradientul termic, care scade în emisfera nordică, deoarece regiunile polare se încălzesc mai mult decât restul emisferei. Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare. În figura alăturată se vede (în momentul opririi) cu cât au fost ghețurile
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
imagistică prin rezonanță magnetică nucleară (RMN), este o tehnică non-invazivă de imagistică medicală utilizată pentru a investiga anatomia și procesele fiziologice ale corpului uman, în ambele cazuri de sănătate sau boală. Scanerele IRM utilizează câmpuri magnetice puternice, unde radio și gradienți de câmp pentru a forma imagini ale corpului. Un câmp magnetic puternic (BO) pentru prima data aliniază spinii fiecărui atom ai corpului uman (hidrogenul este utilizat în IRM-clinica) precesie într-o frecvență centrală care este dependentă de intensitatea câmpului magnetic
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
specific pentru hidrogen, este aplicat de către mașina de IRM către partea corpului ce trebuie examinat. Acest puls face ca protonii neegalați să se rotească într-o direcție diferită la o frecvență specifică ([frecvența Larmor]). Totodată, o serie de magneți de gradient pedalează on și off, creind un gradient magnetic, care schimbă principalul câmp magnetic la un nivel specific, permițând imaginilor transversale să fie achiziționate. Atunci când pulsul FR încetează, ionii de hidrogen se întorc la starea lor nativă și eliberează energia absorbită
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
de IRM către partea corpului ce trebuie examinat. Acest puls face ca protonii neegalați să se rotească într-o direcție diferită la o frecvență specifică ([frecvența Larmor]). Totodată, o serie de magneți de gradient pedalează on și off, creind un gradient magnetic, care schimbă principalul câmp magnetic la un nivel specific, permițând imaginilor transversale să fie achiziționate. Atunci când pulsul FR încetează, ionii de hidrogen se întorc la starea lor nativă și eliberează energia absorbită de la impulsuri. Această emisie cu putere redusă
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
forțe de altă natură, în funcție de proprietățile magnetice ale componentelor. În sfera științelor biologice singurele celule ce prezintă magnetism intrinsec sunt eritrocitele, magnetism datorat atomilor de fier conținuți în hemoglobină. Eritrocitele se pot separa din plasma sangvină prin tehnica separării în gradient înalt de câmp magnetic (HGMS). Metoda constă din realizarea unei geometrii adecvate a structurii de câmp magnetic (piese polare sau matrice magnetice) care generează neuniformități locale ale câmpului magnetic și prin aceasta forțe magnetice foarte intense. Procedeul discontinuu de separare
SEPARAREA ERITROCITELOR PRIN PROCEDEE MAGNETICE by DANIELA REDINCIUC () [Corola-journal/Science/84110_a_85435]
-
a procedeului continuu utilizează un tub subțire și lung, de secțiune rectangulară, în apropierea căruia este plasat un fir magnetic. Ansamblul tub-fir magnetic formează un solenoid cu mai multe spire și este plasat într-un câmp magnetostatic de intensitate mare. Gradientul câmpului magnetic generat de firul feromagnetic conduce în final la obținerea unui concentrat eritrocitar la ieșirea din apropierea firului și a unui concentrat leucocitar la cealaltă ieșire. Separarea pe cale magnetică a eritrocitelor este o metodă nedistructivă, ea prezentând un interes deosebit
SEPARAREA ERITROCITELOR PRIN PROCEDEE MAGNETICE by DANIELA REDINCIUC () [Corola-journal/Science/84110_a_85435]
-
de "x" (sau "q"). În ecuațiile de mai sus, derivata în funcție de timp a impulsului "p" egalează "forța Newtoniană", deci, din prima ecuație rezultă că forța particulei egalează rata cu care pierde energie potențială prin schimbarea coordonatei "x", adică, forța egalează gradientul negativ al potențialului energetic. Derivata în timp a lui "q" înseamnă viteză, deci: A doua ecuație a lui Hamilton înseamnă că viteza particulei egalează derivata energiei cinetice prin schimbarea impulsului. Prin derivare în funcție de "p" a formulei "p/2m" se obține
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
cu 5 și 2 cu 6. Mutația F508del (notata uneori cu ΔF508) este cea mai frecventă mutație. Frecvență ei este variabilă în funcție de populație, variind între ~90% la pacienții din populațiile Europei de nord și 50% în sudul Europei. Existența acestui gradient sud-est → nord-vest a fost explicată prin avantajul selectiv al heterozigoților față de deshidratarea produsă de diareea provocată de enterotoxine bacteriene. Diagnosticul molecular poate fi realizat prin căutarea țintită a mutațiilor frecvente în populația de origine a pacientului sau prin secvențializarea completă
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
spatiu și timp, adică, "V(r,t)". S-a păstrat totuși notația clasică datorită simplități ei. Operatorul T corespunde energiei cinetice și este construit prin analogie cu formula clasică: Schrödinger a construit operatorul moment folosind substituția: unde formula 4 este operatorul gradient, "i" unitatea imaginară, iar formula 5 este constanta lui Planck redusă. Combinând toate acestea cu termenul potențial, obținem: care ne permite să aplicăm Hamiltonianul sistemelor descrise de funcția de undă formula 7. Aceasta este aproximația uzuală folosită în introducerea din mecanica cuantică
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
expresie se simplifică la Multiplicatorul Lagrange care introduce restricția este, prin construcție, o constantă; totuși, derivata funcțională este, în mod formal, o funcție. Prin urmare, când densitatea minimizează energia electronică, potențialul chimic are aceeași valoare la fiecare punct în spațiu. Gradientul potențialului chimic este un câmp electric efectiv. Un câmp electric descrie forța pe unitate de sarcină ca o funcție a spațiului. Prin urmare, atunci când densitatea este densitatea de stare normală, densitatea electronică este staționară, deoarece gradientul potențialului chimic (care este
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
fiecare punct în spațiu. Gradientul potențialului chimic este un câmp electric efectiv. Un câmp electric descrie forța pe unitate de sarcină ca o funcție a spațiului. Prin urmare, atunci când densitatea este densitatea de stare normală, densitatea electronică este staționară, deoarece gradientul potențialului chimic (care este invariant cu poziția) este zero peste tot, adică, toate forțele sunt echilibrate. Pe măsură ce densitatea suferă o schimbare de la o densitate în stare nefundamentală la densitatea în stare fundamentală, se spune că suferă un proces de "egalizare
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]