1,250 matches
-
Însă că putem fi Înscriși simultan În toate cele trei referințe prin complexitatea problemelor cărora trebuie să le facem față. Suntem astfel obligați să coordonăm aceste multiple Înscrieri conform principiului pe care Luc Boltanski și Laurent Thévenot Îl numesc „economia grandorii”. Înscrierea noastră Într-o pluralitate de lumi (numite și „Cetăți”) ne conduce la situația următoare. Conform acestor autori, „Într-o societate diferențiată, fiecare persoană trebuie să Înfrunte zilnic situații care țin de lumi distincte, să știe să le recunoască și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
normalitate pierdută! Sănt miezuri grele, „despre viață și despre pîine”, ce-și spun cei doi prieteni care scriu unul pentru altul, încercănd să pătrundă esențialul cu ascuțimea rănită care le este, amîndurora, din pricini diferite, stil literar. Imagini răsfățate, îmbinănd grandoarea cu tandrețea, adie în preajma lor: „aerul care venea din munți, matur și copt,/ ca un romancier, ca Liviu Rebreanu”. Numele acesta, al unui scriitor care-l apărase pe Bogza de acuzațiile aduse Jurnal-ului de sex este, probabil, sinecdoca unui
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
debutat cu niște "uverturi" macrosistemice sinistre dacă oamenii politici nu vor găsi repede înțelepciunea de a opri metamorfoza spontană a sonatelor în manele. Cât timp ne va trebui să pricepem că ceea ce lipsește în prezent umanității nu sunt idealurile, ci grandoarea, generozitatea și sinceritatea acestor idealuri: că este preferabilă o idee grandioasă (dar nu chiar utopică!) unui grup social încadrat într-o certitudine comodă și egoistă? Kant îi condamna și pe sceptici și pe dogmatici, dar și - mai ales - pe nepăsători
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
tînără și oricine putea să Îi recunoască magia. Marea problema a lumii de azi este că e prozaică, Îi lipsește legătura cu magicul, e lipsită de imaginație, de respectul pe care i-l datorează. Chiar și războiul și-a pierdut grandoarea, armele sînt impersonale, oamenii Îi folosesc numele mai ales ca Înjurătură, rareori mai recunosc natura lui divină. Diavolul Își permite un moment de autocompătimire, apoi se umflă iar În pene. La urma urmei, el, și nu Dumnezeu, este originea Artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
personajului și analizei lui. Multe personaje din teatrul său au o psihologie mai bogată, mai suplă, spre deosebire 57 de predecesorii săi. Dramatismul, pateticul pe care îl creează eroii săi (așadar și Electraă este mai omenesc, fără ca ei să piardă grandoarea pe care trebuie s-o aibă eroul tragic: sunt oameni, dar de esență superioară. Lui Euripide mulți dintre contemporani i-au reproșat că prin modul în care îi prezintă pe zei, tragedia sa a pierdut grandoarea pe care Eschil și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
fără ca ei să piardă grandoarea pe care trebuie s-o aibă eroul tragic: sunt oameni, dar de esență superioară. Lui Euripide mulți dintre contemporani i-au reproșat că prin modul în care îi prezintă pe zei, tragedia sa a pierdut grandoarea pe care Eschil și Sofocle o dăduseră pieselor lor. Fondul tragic pe care grecii îl vedeau doar în raporturile dintre om și destin, Euripide îl vede în om și problemele lui. Omul este factorul esențial în tragedie și pe autor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și tremură în jurul meu se asociază tainic cu numele Yon, pentru că el nu seamănă cu niciunul din miile de ioni, simbolizậnd evenimentele excepționale, trăirile unice și eterne. Voisem întotdeauna să ajung nemuritoare creậnd oameni. Îi căutam pretutindeni cu înfrigurare, cu grandoare, dar nu-i găseam nicăieri. Credeam că am trăit zadarnic, trecậnd nepăsătoare prin nisipul clepsidrei și iată că acum îl găsisem. În el se ascundea o întreagă lume. Uneori istoria unui suflet omenesc poate fi mai interesantă și mai folositoare
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
țărănești din cătunul Hameau, înființând și exploatații agricole miniaturale. Aceasta este categorisită ca ultima creație regală de la Trianon, despre care nu se poate spune cu toată inima că a oferit întotdeauna expresia umană și familială a Versailles-ului. Desigur, nici grandoarea acestuia. Oamenii fac, oamenii desfac, oamenii refac în perioada revoluției franceze din anul 1848, Versailles-ul a oferit Europei un altfel de spectacol. După iluminația somptuoasă care dădea întregului perimetru o strălucire celestă, au venit zilele de zguduire socială. în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
frumusețea lor simplă, echilibrată, plină de grație, dacă, mai ales, prin noutatea și prin vioiciunea lor tinerească, ca și prin tot ce ele încântă ochiul și sufletul nostru, toate bisericile aceste, care nu mai au nici strălucirea bizantină și nici grandoarea gotică, nu ne apar ca produsul unei arte originale și nu formează astfel "stilul" epocei și al mediului, din elanul cărora s-au înălțat spre lumină. * Una din cele mai vechi influențe străine e fără îndoială cea pe care cultura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cine știe, poate și decât credeam eu. Tramvaiul și-a urmat traseul cimentat între linii, urcând și coborând câteva coline micuțe, pe care casele se odihneau ca niște machete de polistiren. Treceam prin cartiere nobile, ferite de furia turcilor și grandoarea dementă a Imperiului: vilele păreau bogate, dar decente, cu un singur etaj și acoperiș de țiglă, ca-n Dorobanți. Fațadele străluceau proaspăt, cu tencuiala sobră, bej sau gri deschis, și brâurile de cărămidă aparentă modificând discret monotonia culorii. În grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de acel mormânt, care aparținea mai mult legendei decât adevărului, se afla monumentul funerar al lui Amir Temur, supranumit „regele nemuritor”, cel care dăduse orașului nu doar victorii În campaniile militare, ci și o salbă de construcții religioase de o grandoare renumită În Întregul Islam. Urmându-l pe Nogodar, Ștefănel și Amir intrară pe o alee secundară, mărginită de monumente mai vechi, unele cu piatra Înnegrită de ploi și de timp. Bătrânul se opri În fața unui mausoleu ceva mai Înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Da', nu fi supărat, ne-om plimba cu barca și-a fi bine. Momentul acesta ridică foarte mult filmul: vom supraviețui. Această idee, Mirel Ilieșu o aflase din discuțiile inițiale și a folosit-o în acest fel. A arătat astfel grandoarea suferinței, dar și a trecerii peste suferință și a rezistenței. Dacă ar mai fi adăugat ceva, nu ar mai fi fost același lucru. Există în zona sunetului a muzicii, a dialogului o filigranare, un tip de broderie, care se așterne
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
stăpâni insula Oesel și o mare parte din Letonia. Impune apoi, în 1661, un tratat și Rusiei, obligând-o să accepte granițele ruso-suedeze din 1617 și stăpânirea suedeză asupra orașelor estoniene și livoniene. Ultima etapă a încercărilor de expansiune și grandoare a Suediei o constituie anii domniei celui mai mare rege războinic, Carol al XII-lea (1697-1718). Fire tumultoasă și romantică, visător și ambițios, primind de la o vârstă fragedă o instrucție și educație aleasă, spre a deveni un brav conducător fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a emoției estetice care menține neștirbită valoarea unei creații. Spun locuri comune, firește, dar și cazul lui Eminescu, poetul național, reprezentativ prin excelență, receptarea la nivelul maselor este departe de a face loc unei imagini cât de cât pe măsura grandorii lui. Marea majoritate a publicului rostindu-i încă numele cu respect și emoție, reține doar versurile atât de muzicale ale tristei iubiri pierdute. Căci superba eufonie eminesciană s-a transformat la acest nivel, din păcate, într-o cantabilitate romanțioasă, accesibilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poeziei sale. Asemeni lui Urmuz, descoperitorul antiprozei, a antiromanului, a schemelor mentale care, umplute cu fraze, cuvinte și punctuație alcătuiesc piramida prozei universale, Bacovia inventează, am putea spune, antipoezia, antiversul, antifigurile de stil, repetițiile și rimele obsesive, antimuzica versului. De la grandoarea tragică a volumului Plumb, la măreția destructurantă, expresionistă, absurdă, a celorlalte cărți în "versuri" și "proză", George Bacovia, "autist" asemeni lui Albert Einstein, descoperă calea demontării până la golire a poeziei. Întreaga sa operă este de fapt un unic tragic poem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai degrabă, un copac rămuros și flexibil, dezvoltat armonios pe un vast teritoriu, dimensionat de rădăcini, de puterea lor de a se prinde în pământ, dar și de a trimite miraculoasele seve spre mugurii cei mai îndepărtați din coroana înaltă. Grandoarea proiectului d-lui Mihail Diaconescu fenomenologia epică a spiritualității române a părut unora covârșitoare, chiar depășind slabele puteri ale unui singur condei, dar iată că impresionantul program se concretizează, cu tenacitate și consecvență, cu fiecare nouă apariție editorială a unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se uită la voi cu uimire, consternată și ultragiată". (Elie Wiesel, declarație publică datată 1991. Cf. Theodor Codreanu, A doua schimbare la față, Princeps, Iași, 2008, p. 318). Cărțile lui Theodor Codreanu se ridică una câte una, cu gravitate și grandoare de redută și de monumentum. Se pare că așa dictează vremurile în/prin/sub care trăim ori trecem. De aceea autorul s-a decis să rostească adevărul în chip cronicăresc, urmărindu-l aprig și nesmintit până în pânzele albe, cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de rușine (urina daco-romano-slavă). Aici, "oriunde te uiți vezi fețe patibulare, cu ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată și bolovănoasă (...) Un neam flecar și lipsit de Dumnezeu, nerâvnitor în sfințenie și agramat în grandoare, ahtiat de măriri calpe și înjosit de vanități pe care, sclavi și servili, nu le-am putut legitima decât prin atentat, ultraj și minciună. Un astfel de popor urgisit nu prin soartă, ci prin mediocritatea sa, ce semn mai poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pătrundere Theodor Codreanu. Aș vrea doar să mai adaug că această impresie de unitate de ansamblu este sugerată puternic și de situarea gândirii poetului într-un timp fără timp, un timp arhetipal, în perspectiva căruia gândul, plin de mister și grandoare, are mereu ceva halucinant, ceva de curgere, de "ieșire din ascundere" pe muchie, de iluminări vizionare și căderi în "goluri alogice". Poezia, astfel, seamănă cu monumentul lui Pitagora dintr-un vis al poetului: "Aseară am visat monumentul lui Pitagora adunându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
curând, femeia mea cu păr de foc de lemn/ Cu gânduri de fulgere de căldură/ Cu talie de clepsidră/ Femeia mea cu talie de castor între dinții tigrului/ Femeia mea cu gura de cocardă și buchet de stele de ultimă grandoare/ Cu dinți de șoareci albi pe pământ alb/ Cu limbă de ambră și sticlă frecate/ Femeia mea cu limbă de anafură înjunghiată...) (tr.a.) Pe curând, femeia mea pe care o iubesc! Ție, ca întotdeauna și pentru totdeauna, René. Miercuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vadă șanțul despărțitor. „Tu ține-te deoparte. Dacă te întreabă ceva, uită-te la Augie în felul ăsta.“ Și îi demonstra cum trebuie să se întoarcă spre mine, foarte exact, adică asta dacă ar fi reușit să se dezbare de grandoarea ei obișnuită. „Nu le spune nimic. Răspunde numai la întrebările lor,“ îmi spunea mie. Mama era foarte dornică să mă vadă purtându-mă cum trebuie și loial. Simon și cu mine eram ori minuni, ori accidente; Georgie era singurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
eminentă listă. Pe el l-am cunoscut și prin el i-am înțeles pe ei. Doar dacă nu vreți să spuneți că noi suntem la capătul cel mai neînsemnat al tuturor timpurilor, niște bieți copii a căror singură legătură cu grandoarea se aseamănă cu accesul imaginar al unui copil la regii din povești, la ființele de alt soi din timpuri mai bune și mai trainice decât ale noastre. Dar dacă comparăm un om cu altul, nu un om cu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ai văzut o Londră din timpul iernii deschizându-și gura tunătoare în ultimele minute ale râului de lumină sau te-ai întors cu țiuitul rece al Alpilor în Torino în aburul alb de decembrie, atunci ai cunoscut genul ăsta de grandoare pe care o are un loc. Treizeci de mile în aglomerație pe un drum acoperit de pete de benzină, unde vulcani ca niște furnale, cu gaz, mecanici, coceau elementele fundamentale ale lui Empedocle, transformându-le în fontă, traverse, șine; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se putea vedea de la lumina filtrată prin perdelele ce dezvăluiau sosirea înceată a zorilor duminicali, albi înspre răsărit însă cenușii când se proiectau pe zidurile drepte. Era o priveliște extraordinară, căci bătrânele ziduri ale negrilor din acele străzi aveau o grandoare stranie, poate chiar înspăimântătoare, fiindcă ofereau o dovadă exterioară a masei imense de umanitate ce sta ascunsă ochilor. Semănau cu Băile lui Caracalla. Vasta populație dormea în taină, în dimineața de duminică. Fetița care îmi plăcea dormea cu nasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în Palatul Burbonilor din Madrid și am văzut și acolo toate aceste decorațiuni care simbolizează puterea. Dar luxul este diferit de putere - acel lux care nu are nici un scop anume. Asta dacă nu ținem cont că această dorință adâncă de grandoare reprezintă un mister și un scop în sine. Și cum te atinge oare genul acesta de putere? Știu că într-un loc străvechi, ca de pildă în Veneția sau în Roma, trecând pe lângă acele ziduri maiestuoase unde s-au sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]