676 matches
-
are. Și poate nici nu-i pasă. Mulțumesc publicațiilor care au găzduit paginile strânse în acest volum. Dincolo de recunoștință, mă încearcă o strângere de inimă văzând că dl Silviu Lupescu e gata să mai piardă niște bani. Un plus de gratitudine se îndreaptă spre dna Marina Constantinoiu și dl Marius Tucă, nu atât pentru libertatea totală pe care mi-o asigură Jurnalul Național de a bate câmpii după cum mă taie capul (spre durerea lor de cap), cât pentru răbdarea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
regale. Sub acest aspect a fost descrisă în ochii lui Luis al III-lea de către miniștrii săi demnul și loialul răspuns al lui Hincmar; și în timp ce în tînărul prinț ar fi trebuit să-și sporească venerația pentru înțeleptul prelat și gratitudinea, nu a făcut altceva decît să îl mortifice pe generosul bătrîn cu următorul răspuns: "Dacă Domnia Voastră nu este de acord cu alegerea lui Odoacru, eu am atunci certitudinea că nu îmi acordați respectul datorat 171, nici nu îmi respectați drepturile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
est si nos carnalia vestra metamus?281; aceste prime și firești relații erau înlocuite cu cele reci și odioase dintre debitor și creditor; care, pe de o parte, îndepărtau meritul și plăcerea de a dărui și, pe de altă parte, gratitudinea celui care primește; iar Clerul, sigur pe traiul său, nu mai putea să experimenteze creșterea sau micșorarea donațiilor în funcție de osteneala pe care și-o dădea. 141. Iar o altă măsură a servituții mai funestă decît cea prin care se confundau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și hrana spirituală; Biserica se ocupa în mod special de acea masă de nevoiași care considera că îi aparține și cu care ținea permanent legătura, și simplul fapt că o păștea în acel chip era o realizare, un stimul față de gratitudinea care îi făcea pe oameni să cunoască, să venereze și să iubească Biserica, fiindcă aceasta era de două ori maică pentru ei. Apoi s-a produs secularizarea, să spunem așa, a operelor de caritate. Căci defectului Clerului i s-au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
s-ar putea să fie adevărat că succesorul lui Leon al X-lea, Adrian al VI-lea, i-a cedat lui Carol al V-lea și regilor Spaniei ce îi vor urma, numirea Episcopilor din acel regat, ca dovadă a gratitudinii sale, ca și cum un Pontif i-ar fi fost îndatorat în vreun fel unui monarh care era ucenicul său? Este posibil ca libertatea Bisericii să fie atît de grav vătămată încît să devină ca un ban cu care se plătește pentru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
altele, dumneata ai și un motiv personal s-o faci. — Ce motiv personal? — Dumneata ești un scriitor care a fost premiat de Fun da țiile Regale și de ce nu i-ai răspunde regelui, după atâția ani, cu un semn de gratitudine? — Domnule, știi că ai dreptate, mi-a zis, la asta nu mă gândisem, dar crezi c-o să se bucure? — Sunt sigur, i-am răspuns, și asta și credeam. Din nefericire, poetului nu i s-a mai dat prilejul să se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întors, plantele erau foarte frumos udate și îngrijite. Ca să-i mulțumesc, am luat un teanc de traduceri de-ale mele - cărți bune, atrac tive, care nu se adresau unui intelectual elevat - și i le-am dus cadou ca semn de gratitudine pentru că-mi îngrijise plantele. Omul s-a uitat la mine și mi-a spus: „Doamnă, să știți că doar pe vremea dumneavoastră se citea. (Foarte galant, n-am ce zice.) Astăzi nu mai citește nimeni. Ăsta i un obicei de pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu a trecut însă, astfel încât sentimentele ei, ca și însăși existența ei, mi-au rămas necunoscute. Până de curând, când - pe căi atât de ocolite, încât îmi este imposibil să mi se pară întâmplătoare - iau cunoștință de ele cu profundă gratitudine. Să mă văd, acum, cu ea, nu mă încumet. Dar pe fetița aceea de pe Pietroasa, care, mergând în urma mea pe stradă, la o anumită distanță, își scălâmbăia mersul, nu ca să râdă de mine (de defectele mele), ci dintr-o spontană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
După aceea, când am mers în cimitir ziua, am putut să constat că mormântul se afla, într-adevăr, destul de aproape de gardul dincolo de care am încercat în acea noapte, într-un interval de câteva minute, uimire îngrozită mai întâi, apoi admirativă gratitudine. În primăvara lui 1964, trecuseră aproape trei ani de la moartea tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
redactorului-șef, probabil). Cu o smerenie bătrânească, vorbind aproape în șoaptă, Lucian Raicu s-a oferit să-i arate drumul și, luându-l de braț pe Nichita, care cu smerenie bătrânească și vorbind de asemenea în șoaptă își tot exprima gratitudinea, au făcut împreună câțiva pași. Până ce ghidul benevol s-a asigurat că oaspetele redacției noastre nu mai putea să se rătăcească. După care, cei doi s-au despărțit din nou. Poate pentru totdeauna. * La Snagov, într-o vacanță, Raicu, referindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care urma să primească partea ei din puținii bani obținuți cu greu de la stat ca despăgubire pentru casa demolată a unei rude comune, „tanti Malvina”. Așa îi spunea soția mea când i se întâmpla s-o evoce, cu simpatie și gratitudine, căci în toamna lui 1956, până să se aranjeze la internat, la „Zoia”, unde începuse clasa VI-a, stătuse în gazdă la ea, în Foișor, vreo trei săptămâni. Strada - astăzi inexistentă - se afla în zona Poștei Vitan, de unde Doina lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
purtat pe unde providențiale de lebăda mistică a lui Lohengrin, cavalerul În armură albă de argint din poemul wagnerian - nici una Însă din aceste frumoase ale mele de odinioară nu m-au răsplătit, precum Elsa de Brabant, cu acele priviri de gratitudine și recunoștință de care au fost În stare numai femeile oropsite de Dumnezeu și de oameni: fetele bă trâne, femeile prea urâte sau cele trecute de vârsta canonică, dar Încă neînrăite, pe care Încercam să le salvez cu un cuvânt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un pseudonim potrivit: „Pandora“ sau „pe cale“, cum i se spunea Căii Victoriei, unde un reporter fotograf al Timpului a prins-o În obiecti vul lui pur tând cu eleganță un mantou de agneau rasé, pe atunci o noutate, expresie a gratitudinilor mele generoase, dar nu prea ruinătoare; sau În Balcicul Însorit, pe bordul cutterului cu siluetă de pasăre marină al vechiului meu prieten și colaborator de la Noua Revistă Română Nae Ionescu, filozof și lup de mare cu ape tulburi, pricopsit - te
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
patimi rele, sau Înspre vinovatul ușor de identificat printre decoruri și În roluri noi. „Nu e bine să fii prea entuziast: strică sănătății“, spunea Richard Wagner unei frumoase Între frumoase a timpului său, Judith Gautier. DAR SĂ ADUCI TOTUȘI PRINOSUL GRATITUDINILOR TALE preaplecate către divinitățile Amorului dacă cumva ai fost, măcar o dată și pentru mai multă vreme, blagoslovit cu dragostea dez in teresată a femeilor. Ea este, cu adevărat, aceea ce s-a numit un dar al zeilor. Dar mai există
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sufletele tautologice nu sunt în stare să iubească și sunt funciar incapabile de fericire, care nu poate exista decât împreună cu. Numai cuplul e o realitate umană, aptă de fericire (și de tot ce intră în alchimia fericirii : suferință, sacrificiu, bucurie, gratitudine). Aptă, nu „îndreptățită”. Aș putea zice că fericirea nu numai că nu e un „drept”, ci o îndatorire, cea de a aprehenda miracolul vieții, întocmai cum îl înțelege N. Steinhardt în Jurnalul fericirii. Nu e vorba de „tout est pour
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea Între Împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și Împietrirea inimii poporului lui Israel În timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „Și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o altă căsătorie). Această apocrifă care urcă, cel puțin fragmentar, până În secolul al II-lea, ne oferă singura mărturie scrisă despre nașterea miraculoasă a Mariei dintr-o mamă sterilă și despre aducerea ei la Templul din Ierusalim ca gest de gratitudine și umilință. O altă versiune, cu elemente inedite, va deveni celebră În Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor, are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei În registru iconografic. De obicei Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Autorul mulțumește domnului inginer Vasile Mihalachi, vicepreședintele Consiliului Județean Vaslui, pentru sprijinul financiar integral pe care i l-a acordat. Aceeași gratitudine și directorului-editor al cotidianului Obiectiv de Vaslui, Clara Bișoc. Întreaga responsabilitate asupra celor scrise În această lucrare cade exclusiv În sarcina autorului, oricine altcineva fiind exonerat CAPITOLUL I HUȘUL ȘI RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ Printr-un fericit concurs de Împrejurări, dintre
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în instituții. Alma Mater este viciată chiar de noi și de neputințele noastre de a accepta analiza lucidă, de a ne bucura de critica deschisă și pertinentă, de a fi mândri de reușitele internaționale sau interne ale colegilor, de a avea gratitudine față de cei care au contribuit la formarea noastră. Cadrul normativ pentru toate acestea există: ordonanța cu privire la asigurarea calității, concursurile pentru statutul de expert, criteriile pentru titlurile de conferențiar și profesor, proiecte de finanțare în funcție de rezultate, nu doar de număr de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
patologice, oriunde se manifestă. Dorința celor „noi” ca să ne evaluăm după competitivitatea internațională este pe deplin legitimă. Altfel rămânem un trib retardat, îngăimând ceva de interes etno-antropologic despre „barză, brazdă, viezure”. Dorința celor „vechi” în sensul unei minime recunoașteri și gratitudini din partea celor care îi urmează este la fel de legitimă. Datul anarhist cu parul în tot ce există și nu ne seamănă, la fel ca și ținutul cu dinții de scaun, cu orice preț, inclusiv cu cel al amanetării viitorului sunt la fel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
că l-ai cunoscut, că Îi ești coleg și pe care, sigur, nu o mai uiți niciodată.” Dinescu Emilia (București, În prezent șefă de lucrări la Anatomie Patologică) “Niciodată În câteva cuvinte scrise nu se poate cuprinde Complexitatea sentimentelor de gratitudine.” 12 mai 1995, dr. Begnescu Romulus (În prezent pensionar) “În amintirea zilelor deosebit de frumoase și fructuoase petrecute În Laboratorul de Morfopatologie din Iași. Vă doresc multă sănătate și fericire.” Coman Marian ( În prezent prof. dr., titularul disciplinei de Anatomie Patologică
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
studente m-au Îmbrăcat În roba protocolului și prof. dr. Cosoroabă I. mi-a dat cuvântul de răspuns, pe care Îl reproduc În continuare. “Stimate D-le Decan, Onorată Comisie, Vă rog să mi permiteți să vă exprim Întreaga mea gratitudine pentru Înaltul titlu științific pe care mi l-ați acordat și pentru deosebitul Laudatio pe care mi l-ați Întocmit. Ca dascăl morfopatolog n-am făcut decât ceea ce Înaintașii mei m-au Învățat: acumulările din viață, dacă nu sunt date
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Cu acest spirit a părăsit Capitala și Împreună cu un mănunchi de colegi entuziaști au dat viață facultății arădene, pe care Într-o perioadă foarte scurtă de timp au ridicat-o la cel mai Înalt nivel. Colegii bănățeni i-au arătat gratitudinea În monumentalul volum pe care i l-au dedicat și pentru care merită toate laudele și felicitările. Figura profesorului V. Ciurea răzbate plină de lumină din paginile dedicate acestei nobile dar, din păcate efemeră instituție medical veterinară. Cum În tot
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
prodigios, Ionel Maftei mărturisește: „La realizarea acestei „galerii” de portrete am primit un prețios sprijin din partea multor ieșeni. Pentru bunăvoința cu care m-au ajutat, pentru materialele biografice și etnografice puse la dispoziție, le aduc pe această cale respectuoasa mea gratitudine”. Opera sa o continuă succesorul său Ioan Timofte, care a contribuit la apatiția prezentului volum cu un număr de date biografice. Acad.prof. Constantin Ciopraga caracterizează astfel episodul literar: „la Iași, fenomen semnificativ, memorialistica a avut întotdeauna zelatori pasionați, emulația a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
în serviciul unui scop personal sau străin de interesele cauzei. Cu o mândră și statornică convingere, învingând dificultăți pe care le bănuiam, a stat neclintit la datorie. Asociațiile din întreaga țară îi datoresc neprecupețită recunoștință și Cercul din Craiova, cu gratitudine, îi trimite prin mine calde urări de prosperitate, dorindu-i pe curând bucuria izbândei depline, pentru care a lucrat atâta și care ni se pare acum mai apropiată, a deplinei egalități civile și politice a româncelor. Dar când zici ziar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]