14,023 matches
-
Curentul pro-gay decadent transformă știința în ideologie gen „teoria chibritului” Argumentele A.P.A. prin care justifică normalitatea homosexualității duc lipsa unuia esențial: demonstrația cauzalității - care în cercetare este obligatorie. Făcînd caz de stigmatele puse pe acești oameni (pe bună dreptate greșite), A.P.A. și tot curentul modern pro-gay decadent transformă știința în ideologie extrem de dăunătoare umanității. Convingerea ca homosexualitatea este normală este o simplă părere nu o constatare. Argumentele A.P.A. pentru normalitatea homosexualității pot fi folosite foarte bine și pentru
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
trăiesc intens într-un timp sacru. Ceata, formata din 9-11 membri și organizată ierarhic, este condusă de un vătaf, căruia toți ise supun. Un alt personaj important al cetei este „mutul” : mascat, în timpul dansurilor, el îi penalizează pe cei care greșesc și execută tot felul de gesturi comice, unele obscene. În perioada Rusaliilor, Călușarii poartă un costum specific, cu zurgălăi la picioare, iar în mână țin o bâtă. Ceremonialul cuprinde practici și formule magice, dansuri și acte rituale, executate de ceata
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
a gazetarului de azi, pândit de atâtea pericole, este aceea de a nu fi un fricos. Un mare ziarist al tuturor timpurilor, Walter Lippman, sfătuitor pentru patru președinți americani, spunea: Și tot el preciza: „Ca om, și gazetarul poate să greșească. Dar să n-o facă niciodată intenționat, cu bună-știință!”. Ce-i mai trebuie, în zilele noastre, unui ziarist? Pe lângă talent, acel har cu care l-a înzestrat Dumnezeu, să dovedească o vastă cultură. Să fie bine informat și să cunoască
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
mulți, mobili, pretutindeni. Fără structuri complicate, bugete și prime de crăciun! Fără departamente și direcții, moguli și șantaje. Dar nu și fără organizare! Primim și transmitem mesaje cu minimum de investiție. Filmăm, traducem, pozam, sharuim, comentam, dăm ”like” sau ”unfriend”. Greșim sau avem dreptate, credem sau ne răzgândim, ne certăm între noi, învățăm să ne cunoaștem... dar suntem aici, dincolo de ceea ce pot sau vor să perceapă sculele voastre ”profesioniste”! Platformele de socializare ne-au învățat, printre altele, opțiunea ”block” și ”ignore
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
tot: cultură, civilizație, umanism. Tot ceea ce omul își durase. Se dărîmă. Un sentiment de-o infinită melancolie, o suferință grea, apăsătoare. O milă sfîșiată pentru munca zadarnică a omului, de secole. Nimic nu va mai fi: desigur pentru că a fost greșit întemeiat totul; dar totul era ursit să nu fie întemeiat altfel decît greșit. O părere de rău profundă ca pentru propria mea moarte. (Eu însumi cît voi mai trăi?). Clipe din ce-a fost: curtea lui Ludovic XIV; cruciadele; Beethoven
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
o anumita respirație. Organizarea românului n-ar trebui să fie, ea însăși, decît organizare după un ritm firesc de respirație umană. Multe din jurnalele intime scrise pîn-acum n-au fost realizate pentru că au fost scrise de mediocri ori au fost greșit concepute. Nimeni nu împiedică pe nimeni să-l scrii altfel. Fiind însăși respirația omului, jurnalul e în legătură strînsă și directă cu valoarea însăși a omului; e însuși omul. Jurnalul poate depăși planul de mărturisiri semi-confidențiale și poate deveni, ca
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
gratuite. Timpul va putea eventual să le estompeze, dar nicidecum să le dezmintă. Oricît de mult m-aș întoarce cu gîndul, pînă în anii liceului sau chiar ai școlii primare, nu descopăr nici un caz în care sentimentul colectiv să fi greșit, iar un dascăl să fi primit altceva decît echivalentul a ceea ce oferise. Filele, cum spuneam, sînt îngălbenite și cerneala decolorată. Dar unele fraze, după aproape cincizeci de ani, păstrează încă un sunet proaspăt. Se simte că au fost rostite cu
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
se dovedea un umoral, un personaj cu toane, capabil să treacă fără tranziție de la o dispoziție la alta, pradă capriciului. Peste puțină vreme - când a împlinit 60 de ani și a fost sărbătorit pe scena Teatrului Național (dacă nu cumva greșesc și evenimentul a decurs la Ateneu) - aveam să pricep că mimica și mișcările fără tranziție, tehnica exprimării prin contrast, caracterizau jocul lui de actor în timp ce își recita poeziile. Era un actor desăvârșit, cabotin în sensul cel mai pur al cuvântului
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Nu te, este rostită cu totul altfel : nu mai avem într-un plan ușor îndepărtat pe insul scriptor, perceput ca un Tu-Eu, ci un un discurs autoritar al unui daimon lăuntric - adresat unui Tu-Eu susceptibil să se "grăbească" (deci să greșească) folosind metafore rare; avertismentele nu privesc doar actul poetic, ci însăși existența poetului din afara scrisului, totul culminând cu o punere la punct derutant-apodictică: Nu te grăbi să folosești metafora rară / tenebroasă ca o femeie-n ciuda pielii sale albe / nu
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
derivă valabilitatea din vitalitate, iar vitalitatea și-o verifică în radicalism". Cioran opinează despre devenirea istorică: trecerea unui popor dintr-o treaptă în alta "se articulează pe fondul de fanatism și pe frenezia instinctelor pe care le activează". Dar e greșit să credem că în numele vitalității și al instinctelor, despre importanța cărora vorbește în mai multe rînduri, Cioran ar fi fost atras numai de acele popoare care se dovedesc în culmea gloriei, dimpotrivă: "în istorie sînt importante numai perioadele de declin
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
visarea leneșă, reveria contemplativă: "în edificii vechi de cărămidă/ Pe canapele moi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi// Ce bat la tălpi bezmetice fecioare/ Și uneori la sâni. Căci au greșit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioși, le umplu rănile cu chit// Și-nlăcrimați le iau din nou la pieptul/ Lor plin de pene și-n aripi le strâng./ în timp ce ele cu delicatețe/ Le trag pe frunte nimburile-adânc!". Prin intermediul reveriei
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
cu celebre orchestre și duce o viață aristocratică departe de microbii din "zonele schito-sarmatice" și de prieteni și dușmani de care nu uită totuși. Referitor la creația sa literară, Caragiale credea a fi scris la Berlin cele mai reprezentative opere. Greșea oare? Pe linia dramaturgică, da! Scriitorul își propusese să reia într-o nouă comedie, în trei acte, personajele din O noapte furtunoasă și din O scrisoare pierdută urmărindu-le ascensiunea socială și politică după douăzeci și cinci de ani. "Calul său de
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
o cămașă de forță. Iar gluma a prins. Mustind de realitate, avînd "cîrlig la realitate", după cum a spus Tudorel Urian, textele "Bazar"-ului par că se apropie de forma unor reportaje. Și mă gîndesc acum la reportajele lui F. Brunea-Fox. Greșesc? Chiar dacă ai greși, nu ți-aș spune-o. Poate că saltul înapoi în timp de la mine la Brunea-Fox e nițeluș riscat, dar în principiu asocierea are merite. Tudorel Urian mă știe dintr-un roman, Balul fantomelor, în care cuplarea la
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
forță. Iar gluma a prins. Mustind de realitate, avînd "cîrlig la realitate", după cum a spus Tudorel Urian, textele "Bazar"-ului par că se apropie de forma unor reportaje. Și mă gîndesc acum la reportajele lui F. Brunea-Fox. Greșesc? Chiar dacă ai greși, nu ți-aș spune-o. Poate că saltul înapoi în timp de la mine la Brunea-Fox e nițeluș riscat, dar în principiu asocierea are merite. Tudorel Urian mă știe dintr-un roman, Balul fantomelor, în care cuplarea la realitate era cel
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
terță, cvartă este pronunțat după ce adversarul a bătut prima carte, el va fi nul în spiritul conținut în motto, adică te-ai ars, gură cască!... J "arręte. Musai să iei levata de jos asupra căreia te-ai oprit. Dacă ai greșit calculul, pierzi partida întreagă, ca să te înveți minte să nu mai faci pe nebunul... Iar companionul de joc trebuie să realizeze și el la rând punctele declarate cu atâta trufie... Contre, sur-contre... Ai dreptul să te dai mare dublând jocul
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
cronici de ediție, pe de o parte, și ale volumelor de istorie literară, pe de alta, însă el se structurează în jurul unor mari autori, încât putem vorbi de adevărate „rubrici”, ca să nu le spun capitole, pe care nu cred că greșesc numindu-le: Eminesciana, Hasdeiana, Caragialiana, Argheziana, Călinesciana, Istratiana, Lucian Blaga, Mircea Eliade. Teodor Vârgolici se plimbă degajat în întreaga literatură română de la folclor (Sărbătorile la români de Simion Florea Marian, ediție îngrijită de Iordan Datcu) și de la cronicari (Letopisețul Țării
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
și spune: „Știu că ai să tragi, fiară mică și frumoasă!” „A înțepat viespea! Țintește drept în cap...!”, adaugă după prima detunătură. Dunia încă nu-și dă seama cine e Sv. Acesta vrea s-o lămurească: „Nu-i nimic, ați greșit ținta! Trageți din nou, aștept...” Și vine, demonstrativ, la trei pași de ea! „Dunicika trase; glonțul nu porni!” Altă farsă! Tot nu a înțeles? „Ați încărcat neglijent. Nu-i nimic! Mai aveți o capsulă. Îndreptați-o, am să aștept.” Și
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
împreună la cantină), că-și pierde vremea în sat după muieri de speță joasă și multe altele, „ce naiba fac cu nebunatica?” mi se plângea Tinel în desele plimbări de seară prin crângul din spatele atelierului de lăcătușerie, „în cazul că dacă greșesc cu ea e în stare să mă dea legat Securității”. Dacă ar fi să mă păstrez în spațiul amintirilor inconfortabile, nu pot să nu vorbesc despre ședințele de învățământ politic ce se țineau lunar, duminicile, la Târgoviște, în week-end cum
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
pușcă, de îți tăia respirația numai când o vedeai. Nu, nu de-asta m-am făcut eu blondă, te rog nu mă întrerupe. Așa, o blondă fabuloasă, și Andrew se opri paralizat. „Mă scuzi, frumușico, zise el, probabil că am greșit adresa.” Adevărul era că palatul sau cabana, cum vrei s-o iei, avea multe dormitoare, oferite oaspeților care veniseră, unii tocmai de la Londra, să mai scape de ședințe, ministere, neveste și-alte stresuri caracteristice vieții de curte, fie cu partenerele
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
fie cu partenerele aduse chiar de ei din pepiniera partidului, fie puse la dispoziție de organizatori pe plan local, dar toate numai una și una. Așa că Andrew dădu să iasă, dar o voce dogită, binecunoscută, îl opri. “He-he, n-ai greșit nici o adresă! Vino-ncoace!” Andrew se întoarse ca ars. Era vocea babei care vorbea cu gura blondei, o gură foarte senzuală de altfel. „Vino-ncoace când îți spun!” Andrew se execută, ca în transă. „Uite ce e, zise vocea cotoroanței
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii cenușii ai soldaților din garnizoana pe care o adăpostea și vizita fortuită la far, atunci cînd șoferul care ne ducea în port, a greșit drumul. Nu mai era timp să vizităm Muzeul Farului și abia acum realizez că am căutat mai ales vestigiile antichității, multe și covîrșitoare. Atît de vechi și de impresionante, încît epoca Ptolemeilor ni se părea mult prea aproape de noi, pentru
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
zgomotos, noi doi, fără supărare, suntem încă adevărați fumători! Ultimii poate din această venerabilă instituție. Toți s-au dedat la americane, ce dezolare! Mă întreb și vă întreb: o fi deosebit cancerul american de plămâni de cancerul nostru? Ilarie nu greșea când își punea întrebări tulburătoare despre doamnele și domnii cercetători, deși nu îndrăznea încă să le rostească pe cele cu adevărat supărătoare: îmbătrâniserăm și ne îngrășaserăm sub privirea lui somnolentă profitând senini și orgolioși de generozitățile sistemului comunist, făcând pe
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
secol, un mileniu... Toate Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate. La fel, vopseaua. Dar Mecanismul stupid Va merge înainte, același, în eternitate: Iubire, milă, ură, crimă, suicid... "Dar, înainte să mă nasc, eu am plătit Pentru o altă destinație!" Am greșit-o? Poate. Sau totul n-a fost decît Reclamă, pentru cei Care se plictisesc în Puritate și Lumină: "Lume unde se-amestecă Lucruri și Idei, În care toți poartă o armură ciudată, Din carne, oase, sînge, piele, gelatină. Aventuri! Exotism
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
Cantoanelor și care, citită pe scenă la Festivalul Zilele Literaturii de la Solothurn, a smuls ovații celor câteva sute de spectatori -, e o dovadă sigură. Din păcate (inclusiv pentru poeții în cauză), proliferează la noi această formulă a edițiilor bilingve. Poate greșesc, dar nu pot pricepe cu nici un chip rostul și eficacitatea acestora. Indiferent de cine va fi cumpărată, de un cititor englez sau de unul român, fiecare va rămâne cu senzația că a plătit un preț întreg pentru o jumătate de
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
picioarele acelea albe Te iubesc și te mângâi ca pe-o broască țestoasă Ca pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu că-s pur și gol de păcate, Tu du-te Un Dumnezeu fă-mi-te, Mi-e rușine, de tine mi-e milă, Sunt un ticălos Doamnă, iartă-mă Tu n-ai tăcere
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]