748 matches
-
de adepți și devotați condiției lor de ființe inteligente. Au rămas și anumite constante ale apărării stau-quo-ului, necesare în Războiul Rece cu Estul. În prim-plan acționa un neoliberalism convergent/divergent conservatorismului omenesc nativ, sprijinit de un cult pentru tradițiile greco-romane și medievale extinse pe calea imperiilor până în Extremul Orient. Timp de circa patru secole de întuneric produs de "barbarii năvălitori" -, (scolastica medievalilor, dominantă în primele trei secole din al doilea mileniu la italo-franco-anglo-germani), până la inovațiile republicilor italiene, continuate de francezi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bine de 20 de ani. Fenomene ca cele amintite nu sunt doar "perturbatoare" și "trecătoare". Multele edituri apărute după 1989 documentează prin cărțile traduse și comentate, uneori, că decăderea, apoi dispariția multor civilizații și țări înfloritoare mai vechi (egipteană, mesopotamiană, greco-romană) sau mai noi (imperiile habsburgic, țarist și sovietic, parțial și Commonwealth-ul britanic, imperiul chinez din secolul al XIX-lea și cel japonez de la mijlocul secolului al XX-lea) tot cam așa s-a produs. Încetinirea răspândirii procesului s-ar putea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
anilor '90. Între secolele al III-lea și al VI-lea d.H, atât în Vest, cât și în Est goții, vandalii și alte populații în căutare de teritorii libere și bogate au devastat și dezorganizat, până la un punct, civilizația greco-romană. Peste Vestul Europei s-a lăsat pentru câteva secole întunericul prin slăbirea preocupărilor "iluministe", a celor filosofico-științifice îndeosebi. Comerțul s-a încetinit drastic, din cauza crizelor interne ale Imperiului, precum și ca urmare a atacurilor și amenințărilor triburilor germanice și ale hunilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pictură murală. De pildă, în jurnalul Libertatea din 5 mai 1913, Cecilia Cuțescu-Storck citează următoarea apreciere cu privire la compoziția sa decorativă, focalizând prezența enigmatică a femeilor în decorul luxuriant al junglei captive, de apartament: "Atitudinile și ritmul sufletesc al acestor femei greco-romane, grațios împletite cu plantele, ni se pare un rebus inaccesibil"595. Sau sesizarea misterului ca numitor comun al picturii murale, mister pe care-l pun în valoare de la medalioane în jos "o delicioasă serie de egloge, de un caracter vioi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proprii de geografie istorică și au tradus totodată în limba arabă o mare parte din lucrările cărturarilor antichității referitoare la spațiul arabo-mediteraneean, limba arabă devenind astfel în evul mediu un vehicul al transmiterii bagajului cultural și de cunoaștere al antichității greco-romane. Ahmed ibn Sahl al-Balkhi (850-934), geograf și matematician persan, a redactat lucrarea “Suwar alAqalim” (921), ce cuprinde cele mai vechi reprezentări cartografice ale Golfului Persic. Ibn Khurradădhbeh (sec. IX), considerat inițiator al geografiei arabe, a redactat în anul 846 lucrarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
o amenințare doar în măsura în care oamenii de astăzi apreciază că anumite reprezentări tradiționale despre univers și viață rămân esențiale pentru credința lor religioasă. V. EXPLICAȚIA EVOLUȚIONISTĂ CA EXPLICAȚIE ISTORICĂ. PROFILURI EPISTEMICE ÎN BIOLOGIE Conceptul tradițional al științei, larg adoptat în Antichitatea greco-romană, în epoca medievală și în Renaștere, a fost unul cuprinzător. Prin știință se înțelegea organizarea sistematică a cunoștințelor într-un sistem. Corelarea diverității datelor dintr-un anumit domeniu de cercetare se înfăptuia prin raportare la anumite idei generale, la principii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
adept al lui Epicur 70 și, în felul său, are dreptate, pentru că și la epicurei se întâlnește un sens religios al vieții (cf. Horațiu), în timp ce lui îi lipsește cu desăvârșire. El este, poate, convins că merge pe urmele religiei tradiționale greco-romane, de la ale cărei principii de bază este însă foarte departe. Cu alte cuvinte, în timp ce la Roma, din diverse motive, se cristaliza conceptul unui Dumnezeu unic, personal, care, în (absoluta) sa libertate interioară nu vrea răul și imoralitatea, Ovidiu, în schimb
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
causa fugae 74. Maxima causa a exilului ovidian consta, cum am sugerat până aici, în acest mod complex de a vedea viața (Weltanschauung), insuflat lui de Muze. La Ovidiu, care în mod aparent și formal se situa pe linia tradiției greco-romane, acest mod de a vedea viața era însă rupt de istoria trecutului și lipsit de posibilitatea de deschidere spre înalta lume spirituală care se anunța în istoria societății augustiene. Și totuși împotriva acestui cap de acuzare Ovidiu prezintă un număr
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
online, prin intermediul mijloacelor informaționale, a devenit o alternativă la comunicarea clasică. Această variantă este definită, printre altele, și prin însușiri paraverbale, constituind-se într-o mutație comunicațională. Astfel de mutații sunt frecvente în istorie, începând cu mixtura limbilor în perioadele greco-romană și a invaziilor tribale de sorginte asiatică asupra teritoriilor europene și culminând, spre exemplu, cu "franțuzismele" din România secolului al XIX-lea. Aceste mixturi lingvistice sunt atât de frecvente încât le putem considera "naturale". Întrebarea subsecventă se referă la importanța
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în perioada Evului Mediu, operele de artă religioasă, realizate în deplină consonanță cu particularitățile gândirii creștine, aveau să ofere maselor de credincioși o adevărată învățătură prin imagini, sensibilizându-le prin valoarea înaltelor doctrine pe care le slujeau. Astfel descrisă, arta greco-romană a introdus o viziune artistică nouă, care s-a răsfrânt și asupra imageriei dedicate sacrului. Acestui context cultural-artistic i se datorează primele încercări de redare a unei perspective liniare ce sugerează ideea tridimensionalității, imaginile divinităților reflectând îndeaproape etalonul armoniei anatomice
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a răsfrânt și asupra imageriei dedicate sacrului. Acestui context cultural-artistic i se datorează primele încercări de redare a unei perspective liniare ce sugerează ideea tridimensionalității, imaginile divinităților reflectând îndeaproape etalonul armoniei anatomice. Apelând la frumusețea organică a formelor fizice, arta greco-romană înfățișează sacrul într-o deplină conformitate cu canoanele și proporțiile armonice ale trupului omenesc, ajungându-se la o asemănare formală între imaginile oamenilor de rând și cele ale zeilor în care aceștia credeau. Sintetizând principalele trăsături artistice ale acestor civilizații
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Tot cu privire la raporturile instituite între sublim și frumos în arta antică, mai putem deosebi și o anume alternanță a acestora 363. Astfel, dacă creațiile mesopotamiene și egiptene au fost dominate de atenția acordată sublimului în raport cu frumosul, în cele ale civilizației greco-romane, importanța frumosului, susținută de concepția estetică a kalokagathon-ului, prevalează în fața gustului pentru sublim, marcând schimbarea de viziune ce avea să deosebească în definitiv aceste culturi. Fig. 21. Taur androcefal înaripat Lamassu Nu în ultimul rând, o analiză generală asupra artei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
aceste culturi. Fig. 21. Taur androcefal înaripat Lamassu Nu în ultimul rând, o analiză generală asupra artei antice dezvăluie și o anumită evoluție a expresiei plastice în redarea mișcării și a detaliilor anatomice, de la căutările artei mesopotamiene, la siguranța reprezentărilor greco-romane. Comparativ cu arta egipteană, care caută să extragă esențialul formelor vizibile potrivit canoanelor consacrate, arta greco-romană parcurge un drum invers, urmărind să descrie, mai ales în portretistica romană, detaliile fizionomiei, surprinzând în mod realist inclusiv nuanțele psihologice ale modelului înfățișat
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artei antice dezvăluie și o anumită evoluție a expresiei plastice în redarea mișcării și a detaliilor anatomice, de la căutările artei mesopotamiene, la siguranța reprezentărilor greco-romane. Comparativ cu arta egipteană, care caută să extragă esențialul formelor vizibile potrivit canoanelor consacrate, arta greco-romană parcurge un drum invers, urmărind să descrie, mai ales în portretistica romană, detaliile fizionomiei, surprinzând în mod realist inclusiv nuanțele psihologice ale modelului înfățișat. La nivelul redării imagistice a sacrului, aceste amănunte accentuează aspectele specifice viziunilor artistice ale acestor civilizații
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Mieke Bal este membră a Academiei regale de arte și științe din Țările de Jos și predă critică și teorie culturală la Universitatea din Amsterdam. Are o o sferă foarte largă de preocupări culturale, de la Antichitatea biblică și cea clasică greco-romană la secolul al XVII-lea, la literatura modernă și arta contemporană, la problematica feministă și cultura populațiilor migratoare. Este autoarea unui număr impresionant de cărți dintre care le enumerăm pe cele care ni s-au părut cele mai importante: Complexitatea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atât de diferite de cele din epoca anterioară, încît suntem îndreptățiți să apreciem că ne aflăm în prezența unei entități morbide, semnalată în Europa abia acum 170 de ani. Într-adevăr, termenul holeră (cholera) se întîlnește în scrierile clasicilor medicinii greco-romane, începînd cu Hipocrate din Cos, pentru a desemna o boală diareică. De multă vreme, etimologia acestui termen este subiect de discuție: Celsus și alți autori antici sunt de părere că el derivă din chole, bila sau fierea, și reo, a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
toate acestea, notează același Samuelson, «chiar și cei care au criticat punct cu punct tezele lui Weber au fost, în ultimă analiză, dispuși să le găsească, mai mult sau mai puțin, raționale». 3. Eugen von Böhm-Bawerk: condamnarea „cămătăriei” în Antichitatea greco-romană și în Părinții Bisericii Papa Clement al V-lea în 1311, la Conciliul din Vienne a amenințat cu excomunicarea autoritățile laice care au emis legi favorabile cămătăriei sau care nu ar fi abolit într-un timp de trei luni pe
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
interpretarea semnelor divine (forme indirecte de manifestare a divinității pe baza deprinderii formate și perpetuate prin observație și experiență, care duseseră la constituirea unei arte divinatorii, oionistiké (téchne)"55. Împărțirea divinației în două categorii (deductivă și intuitivă) este de origine greco-romană și a făcut carieră în timp, fiind invocată de numeroși antropologi, etnologi și specialiști ai fenomenului religios. Clasificarea platoniciană a fost apoi preluată și a rezistat până în zilele noastre. Cele mai importante lucrări 56 care au promovat-o rămân în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dinastia Bourbon; aici se află, mai presus de toate, papirusuri descoperite la Herculaneum. Din afara Italiei, sînt importante pentru colecțiile de manuscrise Biblioteca Națională de la Paris; Biblio teca Națională din Leiden (o colecție mai prețioasă pentru zona orientală decît pentru cea greco-romană); Biblioteca Regală din Madrid (Matritensis) deține manuscrise vechi, care, fără a fi numeroase, sînt de bună calitate. În Anglia există trei colecții distincte de codice latinești și grecești: În primul rînd, cea a universității din Oxford (Oxonium: codex Oxoniensis), care
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și practică, individuale și/sau colective, iar ipoteza de la care pleacă în cercetarea sa e că filosofia greacă, începând cu Heraclit, stă sub semnul polemicii. Studiul său diacronic este centrat pe avatarurile "discordiei", așa cum a fost ea gândită din Antichitatea greco-romană spre timpurile moderne. Fie că este conceptualizată ca "instanță cosmologică" (Polemos la Heraclit, Neikos la Empedocle), fie că este intim asociată viziunii socratice prin care "dialogul nu e niciodată o diatribă, nici victoria unui protagonist, ci a adevărului"17, fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu milenii. Fiecare ciclu spune totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându-l de la elenistul Vernant: "De la prezentificarea invizibilului la imitarea aparenței". Anterior ciclului greco-roman, idolul de lemn este zeița, înainte să capete, într-un fel, un corp propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se transformă în operă. Clasicismul grec al secolului al V-lea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
peștii ei. Dar câmpurile pur ornamentale din vilele pompeiene rămân ilustrări ale unor teme mitologice, ideal încastrate în operele lor de referință. Ovidiu și Vergiliu permit înfățișarea, dar ceea ce spun ei fixează limitele și conținuturile a ceea ce se vede. Peisajul greco-roman rămâne, în cel mai bun caz, un comentariu de text. Și mai uimitoare este absența peisajului în primul mileniu creștin. Paradoxal, fiindcă lumea feudală și seniorială (care deține controlul asupra formelor) este eminamente rustică. Viața unui mecena se împarte între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai puțin flagrant în viața formelor decât în cea a societăților. Îndelungata "decădere a analfabetismului" provoacă în compensație întoarcerea primitivității refulate, cum am văzut în ultima vreme în pictură prin colaj, frecare, zgîriere; automatism, dripping, body-art; graffitti, mâzgâleli, ejaculări. "Arta" greco-romană face trecerea de la indice la icoană. Arta modernă, de la icoană la simbol. În era "vizualului", bucla artei contemporane se inversează și se întoarce, de la simbolicul total, la o căutare disperată a indicelui. Materii noroioase, gudron, nisip, cretă, cărbune. După Kandinsky
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pr. Prof. Ioan Rămureanu, „Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol,(381)”, în Studii Teologice, Nr. 3-5, 1959, p. 373. footnote>.Străduindu-se să înlăture orice idee sau formulă străină de spiritul adevăratei credințe creștine, ca cele din filosofia profană greco-romană, Părinții Sinodului au exprimat pregnant dumnezeirea, egalitatea, deoființimea și unitatea persoanelor Sfintei Treimi, Tatăl,Fiul și Sfântul Duh.Dumnezeu Cel Unul în ființă este arătat ca Tatăl, Creatorul atoate, în primul articol, apoi în șase articole se vorbește despre Dum
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
und Gregor von Nyssa”, in Platon in de abendländischen Geistesgeschichte, editori T. Kobusch și B. Mojsisch (Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1997), pp. 48-59. A se compara cu J. Dillon, “The knowledge of God in Origen”, in Knowledge of God in the Greco-Roman word, editori R. Van den Broek, T. Baarda și J. Mansfield (Leiden: Brill, 1988), pp. 219-28. Pentru o prezentare generală a dificultății/imposibilității cunoașterii de Dumnezeu în platonismul mijlociu, a se vedea J. Dillon, The Middle Platonists (Londra: Duckworth, 1977
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]