1,058 matches
-
elaborate în epocile următoare. Actualul repertoriu include și compoziții create între secolele XVI și XVII, însă acestea sunt numite, pe drept cuvânt, pseudogregoriene, deoarece resimt prezența tonalismului iar desfășurarea melodică este departe de etosul caracteristic perioadei de aur a compoziției gregoriene. 3.1 Opera lui Grigore I Sub pontificatul acestuia (590-604), cântul liturgic roman a luat o formă tipică, s-a definit și conturat tot mai bine, de atunci numele său devenind o referință ideală pentru întreaga producție ulterioară. În secolul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și s-a dovedit a fi un om de acțiune în toate sectoarele vieții bisericești, dedicându-se, îndeosebi, reformei Sf. Liturghii. Toate aceste elemente însă, după cum vom vedea, nu ne permit să susținem că Papa Grigore I este compozitorul melodiilor „gregoriene” și nici măcar a câtorva dintre ele. 3.2 Influența greacă-orientală Este evident că multe dintre melodiile care au făcut apoi parte din repertoriul gregorian au fost compuse în perioade precedente (cântul roman vechi). Câteva au ajuns din Răsărit și au
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
însă, după cum vom vedea, nu ne permit să susținem că Papa Grigore I este compozitorul melodiilor „gregoriene” și nici măcar a câtorva dintre ele. 3.2 Influența greacă-orientală Este evident că multe dintre melodiile care au făcut apoi parte din repertoriul gregorian au fost compuse în perioade precedente (cântul roman vechi). Câteva au ajuns din Răsărit și au fost modificate la Roma; altele au fost compuse în Italia, la Roma, sau în alte biserici: era normal ca melodiilor romane să li se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lucru a avut loc, îndeosebi, în momentul culminant al controversei asupra cultului icoanelor, când mulți călugări au fugit din Orient pentru a se stabili în peninsula italiană. Evident, au venit cu tot cu repertoriu. Prezența limbii grecești în multe cântece din repertoriul gregorian, îndeosebi în cele care aparțin straturilor arhaice, este încă un indiciu care arată că, în primele secole, creștinii celebrau și, deci, cântau în limba greacă. Se știe, de fapt, că limba latină a fost introdusă oficial în cadrul bisericii latine de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin, a impus în întreg imperiul său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană au inaugurat o nouă epocă, ale cărei urmări s-au extins până în zilele noastre. Pentru a ne folosi de un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și nu lasă spațiu foarte larg inovațiilor; pentru a depăși obstacolul, a fost inventată atunci o legendă care a funcționat perfect, asemenea unei excelente strategii publicitare, conferind noului produs franco-roman o denumire ce nu a mai fost uitată niciodată: cântecul gregorian. Se povestea, deci, că Papa Grigore I ar fi dictat cântecele sale unui călugăr, însă cu pauze foarte lungi. Călugărul, curios, a dat la o parte perdeaua care îl separa de pontif, pentru a vedea ce face acesta în timpul tăcerii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
clar: ar fi fost însuși Duhul Sfânt (porumbelul) cel ce a „inventat” noul cânt, răspândindu-l prin intermediul veneratei persoane a Sfântului Papă Grigore. Care ființă umană ar fi putut, deci, să se opună acestuia? Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar aceasta este cheia de lectură a muzicii occidentale, în lumina recentelor studii istorico-muzicale critice. Studiile analitice și comparative asupra cântului gregorian, din ultima jumătate a secolului trecut
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar aceasta este cheia de lectură a muzicii occidentale, în lumina recentelor studii istorico-muzicale critice. Studiile analitice și comparative asupra cântului gregorian, din ultima jumătate a secolului trecut, arată, de fapt, că melodiile repertoriului roman nu au fost compuse într-o singură perioadă și sunt rezultatul unor procese evolutive și cumulative multiple care au avut loc de-a lungul mai multor secole
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vedere științifico-metodologic, ne pare corectă afirmația gregorianistului A. Turco: „Dacă Sf. Grigore ar putea fi autorul câtorva texte, referitor la melodie, nimic nu se poate afirma, fie pentru că în acel timp nu exista încă notația muzicală, fie pentru că nicio melodie gregoriană nu indică numele vreunui autor”. Dacă melodiile gregoriene sunt rezultatul fuziunii repertoriului galic cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile originale, decât numai verificând manuscrisele originale romane, respectiv galice. Or, primele manuscrise în notație muzicală pe care Occidentul le cunoaște
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Turco: „Dacă Sf. Grigore ar putea fi autorul câtorva texte, referitor la melodie, nimic nu se poate afirma, fie pentru că în acel timp nu exista încă notația muzicală, fie pentru că nicio melodie gregoriană nu indică numele vreunui autor”. Dacă melodiile gregoriene sunt rezultatul fuziunii repertoriului galic cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile originale, decât numai verificând manuscrisele originale romane, respectiv galice. Or, primele manuscrise în notație muzicală pe care Occidentul le cunoaște sunt tocmai rezultatul fuziunii celor două repertorii. Așadar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile originale, decât numai verificând manuscrisele originale romane, respectiv galice. Or, primele manuscrise în notație muzicală pe care Occidentul le cunoaște sunt tocmai rezultatul fuziunii celor două repertorii. Așadar, versiunea oficială actuală a cântului gregorian nu este altceva decât codificarea melodiilor care a avut loc în secolul al IX-lea. Este evident că, în baza a ceea ce am spus mai sus, „legenda gregoriană” nu are niciun fundament istoric. Și totuși, aceasta nu a fost pusă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tocmai rezultatul fuziunii celor două repertorii. Așadar, versiunea oficială actuală a cântului gregorian nu este altceva decât codificarea melodiilor care a avut loc în secolul al IX-lea. Este evident că, în baza a ceea ce am spus mai sus, „legenda gregoriană” nu are niciun fundament istoric. Și totuși, aceasta nu a fost pusă în discuție, decât numai la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1890, atunci când muzicologul Gevaert a combătut în mod sever „legenda gregoriană” în opera sa
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mai sus, „legenda gregoriană” nu are niciun fundament istoric. Și totuși, aceasta nu a fost pusă în discuție, decât numai la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1890, atunci când muzicologul Gevaert a combătut în mod sever „legenda gregoriană” în opera sa „Les origines du chant liturgique de l’église latine”. 3.5 Clasificarea și codificarea repertoriului Așa cum textele Bibliei trebuiau să fie transmise cu o absolută fidelitate, tot așa trebuia să fie transmis generațiilor viitoare și cântul gregorian
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
gregoriană” în opera sa „Les origines du chant liturgique de l’église latine”. 3.5 Clasificarea și codificarea repertoriului Așa cum textele Bibliei trebuiau să fie transmise cu o absolută fidelitate, tot așa trebuia să fie transmis generațiilor viitoare și cântul gregorian, pentru a respecta voința Duhului Sfânt care le-a dictat. „Originea divină” a cântului gregorian a dus, așadar, la formarea conceptului modern de repertoriu: un corpus de melodii bine definite și fixate odată pentru totdeauna, așezat sub semnul imutabilității. De
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Clasificarea și codificarea repertoriului Așa cum textele Bibliei trebuiau să fie transmise cu o absolută fidelitate, tot așa trebuia să fie transmis generațiilor viitoare și cântul gregorian, pentru a respecta voința Duhului Sfânt care le-a dictat. „Originea divină” a cântului gregorian a dus, așadar, la formarea conceptului modern de repertoriu: un corpus de melodii bine definite și fixate odată pentru totdeauna, așezat sub semnul imutabilității. De atunci, a devenit tot mai importantă respectarea și fidelitatea față de un text muzical preexistent. Pentru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numită corda di recita sau repercussio, pe aceasta desfășurându-se, de exemplu, declamarea psalmilor), fie o notă finală (finalis) distinctă. În perioada carolingiană s-a formulat, deci, o grilă rigidă de opt moduri, în cadrul căreia au fost clasificate toate cântecele gregoriene: sau, mai exact, opt tipuri de scări muzicale, formate din diferite succesiuni de tonuri și semitonuri, și caracterizată fiecare de o proprie finalis și de o proprie repercussio. Însă, adaptarea întregului repertoriu liturgic la această clasificare nu a fost ușoară
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
neume”. Raportul dintre dezvoltarea cuvântului scris, de la sfârșitul secolului al VIII-lea, și nașterea notației muzicale, puțin mai târziu, se justifică prin faptul că primele manuscrise care folosesc neumele datează din secolul al IX-lea. Pentru a asigura supraviețuirea cântului gregorian, a împiedica devierile sau alterările și menținerea lui uniformă în întreg imperiul, din secolul al X-lea, au început să fie compilate manuscrise muzicale nu numai pentru uzul preoților, dar și pentru cântăreții profesioniști care alcătuiau schola cantorum. Codicele Einsiedeln
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului, fără a altera, însă, cântul liturgic, de acum devenit „gregorian” și intangibil: nu era altceva decât o amplificare verticală a monodiei gregoriene. Dar reforma carolingiană nu a însemnat numai selectarea, unificarea și codificarea repertoriului. Între secolele IX și XII, va prinde viață și o reînnoită fervoare creativă, ceea ce va duce
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului, fără a altera, însă, cântul liturgic, de acum devenit „gregorian” și intangibil: nu era altceva decât o amplificare verticală a monodiei gregoriene. Dar reforma carolingiană nu a însemnat numai selectarea, unificarea și codificarea repertoriului. Între secolele IX și XII, va prinde viață și o reînnoită fervoare creativă, ceea ce va duce la reelaborarea și dezvoltarea melodiilor precedente și la crearea a noi forme
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
exigență de a lărgi repertoriul scholei și de a adapta liturgia la diferitele culturi locale. Tot în această perioadă iau naștere anumite sărbători și solemnități precum Corpus Domini sau Sf. Treime, care aveau nevoie, deci, de creații noi. Succesul cântului gregorian, considerat de biserica romană drept cântecul ei oficial și modelul autentic al oricărei alte melodii liturgice, se explică, dincolo de inegalabila valoare artistică a compozițiilor, prin faptul că acest repertoriu a luat naștere în cadrul unui rit, cu funcția de a ajuta
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
diferite gesturi rituale și de a acoperi exigențele întregului an liturgic, în diferitele sărbători și solemnități. În sfârșit, reușita lui își găsește rațiunea și în faptul că aceste cântece „se nasc din cuvânt”, formând cu acesta o mirabilă simbioză. Cântul gregorian „va fi cântat timp de secole, va fi integrat în compozițiile polifonice, citat și parafrazat, fragmente din el vor fi folosite drept cantus firmus. Aproape 2000 de ani, coralul gregorian rămâne temelia stilistică a cântărilor liturgice (de rit catolic), dar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nasc din cuvânt”, formând cu acesta o mirabilă simbioză. Cântul gregorian „va fi cântat timp de secole, va fi integrat în compozițiile polifonice, citat și parafrazat, fragmente din el vor fi folosite drept cantus firmus. Aproape 2000 de ani, coralul gregorian rămâne temelia stilistică a cântărilor liturgice (de rit catolic), dar și sursa pentru toată muzica europeană „cultă”, laicizată de-a lungul secolelor următoare [...] Există, desigur, și o altă tradiție muzicală sacră, a Orientului European, cea aparținând bisericii ortodoxe [...] Nu va
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cultă” sau „clasică” - și nici nu va genera ramuri secularizate, care să pătrundă în sala de concert. Va rămâne timp de secole în biserică, influențând desigur uneori și creația „cultă”, schimbându-și doar în mică măsură fizionomia”. 4. DECĂDEREA CÂNTULUI GREGORIAN ȘI DEZVOLTAREA FORMELOR POLIFONICE În perioada Evului Mediu târziu și începuturile Renașterii, viața liturgică a cunoscut o puternică decădere. Creștinismul, care până atunci a fost însuflețit de entuziasmul extinderii sale, acum, când era răspândit aproape în întreaga Europă, s-a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
descoperirea posibilităților polifonice și dorința aprigă de a le experimenta. Or, experimentele, cel puțin la început, au avut loc doar în humusul muzicii ecleziastice sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce zilnic era în mâinile muzicienilor, adică melodia gregoriană. Noile posibilități tehnico-expresive au fost încredințate mai întâi profesioniștilor din schola și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului pontif la Avignon (1305-1377) și se vor răspândi în întreaga Europă, atingând maxima dezvoltare între secolele XV
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului pontif la Avignon (1305-1377) și se vor răspândi în întreaga Europă, atingând maxima dezvoltare între secolele XV și XVI. În fața acestor inovații, din punct de vedere interpretativ, cântecul gregorian a trebuit să sufere inevitabile urmări. Monodia a fost pusă în discuție și s-a creat o confuzie de voci ce i se alăturau în mod haotic, lipsind-o de spațiu și de oxigen. Aceste modalități executive se identificau practic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]