1,935 matches
-
să fie prieten bun cu capii mafiei ucrainene). Tehnici narative de care se face uz și abuz (enumerări nesfârșite de nume proprii, prinse ca într-un insectar și care vorbesc singure despre "calitățile" celor care le posedă). Explicații trunchiate și greoaie tocmai atunci când interesul de lectură devine maxim (miraculosul calculator al lui Camil Petrescu pare o găselniță pe care nici acum, în mileniul trei, nu o pricepem, cum a fost posibil atunci cu 70 de ani în urmă, cum funcționează, cum
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
roșcat, se îngusta spre capătul blocat vederii de ușa dinspre dormitorul de oaspeți, a cărui mobilă masivă din lemn de trandafir, marca Lengel, ultimul “l” terminându-se cu o înfloritură, o impresionase la început, pentru ca apoi să i se pară greoaie și nefuncțională. “Cinci bej, cinci maro, plus alte două de pe margine, total douăsprezece - în lățime, patruzeci bej, patruzeci maro, plus marginile - în lungime, fă și tu socoteala câte sunt, ca să ai o idee de combinatiile pe care puteam să le
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Vasilescu nu prea s-au schimbat... O fi doar din cauza acestui fundal teoretic? Memorii Dacă m-ai întreba, dragul meu, ce anume rămîne din cîte le-am povestit și din altele, încă nepovestite, ți-aș răspunde că drojdia se lasă greoaie la fund, iar vinul cu esențele, cu buchetul aromitor și cu limpezimea lui cristalină se urcă la suprafață. Cu trecerea anilor, memoria devine din ce în ce mai selectivă, din multele întîmplări ale existenței reținîndu-le mai ales pe acelea care încorporează un sîmbure de
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
nări mirosul adâncindu-l în el ca într-o altă lume, o lume tihnită și blândă, cuprinsă într-o pieliță vie, inervată, încetă să se scălâmbăie și chiar înțepeni, pentru că Luciia nu era ca alte slujnice, nu era îngâmfată și greoaie și nici nu râdea niciodată, ci doar plutea, aluneca la un deget înălțime de pământ, prin aer, cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât butoaiele, puse la fiert pe
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
de Diossippe. Se îndreptă cu pași hotărâți spre Camera Răscrucilor, pași care lăsau un ecou surd pe pardoseala din piatră. Razele soarelui cerșeau, parcă, să se joace cu pânzele albe ce cădeau, în valuri, din rochia ei. Telestri deschise ușa greoaie și intră în camera pe care, încă de mică, o vizita de trei, patru ori pe săptămână. Se apropie de piedestalul de lemn din mijlocul încăperii, și, luând cartea groasă, ce trona pe el, o strânse tare la piept. Se
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
forței de muncă între România și statele membre ale Uniunii Europene este restricționată prin diverse metode: stabilirea de contingente pentru cetățenii noncomunitari (inclusiv români) care doresc să muncească în străinătate (pe teritoriul unor state membre ale U.E. ,), necesitatea și procedura greoaie de obținere a unei vize speciale de muncă, de echivalări de diplome și studii, de calificări etc. IOAN BÎTEA Consilier în proprietate industrială l Examen în luna noiembrie 2005 Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci ( O.S.I.M. ) organizează în
Agenda2005-34-05-bursa muncii () [Corola-journal/Journalistic/284089_a_285418]
-
profesoara. Nu era o persoană sobră, pretențioasă și neîndurătore, ci o tânără doamnă cu zâmbetul pe buze care și-a făcut imediat loc în sufletul meu. Bine, dar toate acestea nu însemnau că nu avea să ne predea o lecție greoaie, plictisitoare, care nu avea deloc de-a face cu ceea ce ne preocupa pe noi. O părere total greșită, după cum aveam să constat, deoarece lecția a fost într-adevăr captivantă, iar timpul a trecut pe nesimțite. Cu toate că a trecut mult timp
Agenda2005-26-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283873_a_285202]
-
nunții apostolici, semnată de Papă înaintea agravării stării de sănătate. Starea Suveranului Pontif se agravează în continuare, iar „parametrii biologici sunt compromiși“, anunță purtătorul de cuvânt al Vaticanului. „S-a înregistrat o agravare a hipotensiunii arteriale, în timp ce respirația a devenit greoaie“, precizează comunicatul oficial. „S-a instalat un tablou clinic caracterizat de insuficiență cardiovasculară și renală(...) Sfântul Părinte - cu o participare vizibilă - se alătură rugăciunilor permanente ale celor care îl înconjoară“, adaugă textul. Vineri seara, surse medicale informate declară că nu
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
denumit generic «Expozodiac», prin inițiativa și, la urma urmei, curajul directorului de la Expovest, Ionel Pop, care ne-a facut propunerea să colaborăm la realizarea acestui proiect. La prima ediție, poate că lucrurile, contactele, înțelegerea, colaborarea și organizarea au fost mai greoaie, dar este bine ca așteptările să fie mai mari decât realizările, pentru a avea permanent un sens, o învățătură de minte și o serie de elemente care pot fi corectate. Alternativele și conexiunile spirituale în totalitatea lor încearcă să facă
Agenda2005-22-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283754_a_285083]
-
o prezentare ca de reclamă pentru o agenție de turism, unde ar fi dat foarte bine, precis atrăgând mulți clienți, funcție bineînțeles și de prețul sejurului sau al șederii în hotel. Negocierea prețului contractului nu a fost una atât de greoaie, patronul fiind încântat la rândul său de cum va arăta locația sa, dacă va respecta toate detaliile de finisaj și de mobilare. În preț au negociat să fie cuprinsă și proiectarea spațiului exterior. Urma să termine de proiectat parterul și în
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
și morale, ascuțimea inteligenței, dexteritate, etc. . Fără a ne dori să știm aflăm și rămânem uimiți cum în vechime erau vase ce mergeau pe mări învolburate pentru că aveau “motor uman”, unde capacitatea energetică acumulată disloca apele ca să alunece acele vase greoaie de lemn, este greu de închipuit. Azi, luând spre exemplu săritura în lungime, chiar Wikipedia indică performanța de până la 9 m, iar asta cu avânt prelung însoțită de ‘triplete (care rol al lor iată pare controversat comparativ cu antichitatea), pe când
SOCIETĂŢILE MATRIARHALE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384589_a_385918]
-
Ghiocel și garda sa, se repeziră ca turbații, atacară prin surprindere, încât bieții flăcăi și luptătorii lui Sabie de Raze nici nu se dezmeticiră când fură azvârliți din șa, copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți de gheață. - Ce făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
sudoare și cu tălpi sângerânde cutreeram câmpia toropită ca o dropie adormită pe cuib. Treceam visători spre coline și umbra venea din ce în ce mai ușoara din urmă, se evapora ca apa la fiecare adiere de vânt. Spicele se aplecau in fața noastră greoaie, făceau mătănii până la talpa pământului unde frânghii negre de furnici amețite sunau din surle și trambițe vestind că peste câmpie se va năpusti în curând dezlănțuită furtuna. Și totuși ne era dor de drumuri. Taina asta n-o pot ști
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
dinții spice de iarbă ascultând vuietul așezării din vale, inima pământului pulsând spre adâncurile stâncoase și copacii sălbatici răsăriți unde le plăcuse locul. Și într-o după-amiază se întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei și fugi pe cărăruia greoaie oricărui pas obișnuit dar nu și sprintelor ei picioare și se așeză cu spatele în iarba moale cu arome de vară îndulcită și adormi. În vis, un flăcău o duse prin păduri și pajiști nemaivăzute și nemaiauzite... Trezită, putea să
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
îi alungă către zare și aduc lumină zorii risipind-o-n lumea mare harnic soarele-și ridică voinicia-n ziua nouă raza lui fiebinte strică lăcrămioarele de rouă s-au pornit din mușuroaie lungi șiraguri de furnici câte una mai greoaie o înghite un arici în înalturi ciocârlia stă de veghe peste toate risipindu-și melodia peste câmpuri cu bucate sus pe munți ca o năframă curcubeul desenează un tablou ce se destramă sub căldura de amiază către seară se strâng
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383626_a_384955]
-
pline de farmec. Simple, scurte, fraze fluente, enunțuri esențiale și pe înțelesul copiilor. Ce era important spunea cu vorbe accentuate, silabisite și repetate de câteva ori, încât era imposibil să nu le reții. În rest, nu se încurca în amănunte greoaie și câlțoase. Era o plăcere să asculți lecțiile de istorie. Câteva date și caracteristici despre epoca respectivă, iar despre domnitor, ce a lăsat bun sau rău pentru țara sa în anii de domnie. De la dânsul țin minte, de exemplu, ce
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
nou drăcia aia, frate! zise unul din cei doi bărbați aflați Înăuntru, ridicându-se anevoie de la pământ și dând fuga să iscodească, prin deschidere, la proporțiile dezastrului. Zidul nu va mai ține multă vreme. Celălalt rezistase zguduirii apucându-se de greoaia masă de stejar pe care se pregătise să scrie ceva. În mod mecanic, Își scutură de pe haine fragmentele de var, În timp ce privirea Îi alerga către spărtura deschisă În perete. Fusese, Însă, doar o distragere de o clipită. De Îndată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și infiltrându-se Într-o crăpătură din pardoseală, unde se făcu nevăzut. — Coboară. Coboară cu necesitate, zise cu voce tare. I se păru că, În fața lui, o umbră Încuviința din cap. Afară, ceva curmă tăcerea deplină a nopții. Niște pași greoi, din ce În ce mai aproape, Însoțiți de un zgomot metalic. Ca și când cineva ar fi agitat niște table. Sau ar fi vânturat niște spade. Mâna Îi alergă la daga pe care o purta mereu asupra sa, Într-un buzunar ascuns În interiorul hainei. Oameni Înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care... probabil că reclamă prezența autorității Comunei, bâigui el. — Cine a fost ucis? În loc de răspuns, Bargello Își deznodă anevoie legăturile din piele de la coif. În cele din urmă, izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ, de sub care se ivi jilav de sudoare. — Nu știm Încă. Dar e mai bine să vezi cu ochii dumitale. Vii? — Povestește-mi ce s-a petrecut. — Păi, e ceva... ceva straniu, ceva nefiresc... Dante Începea să Își piardă răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tale, Începând cu cel ce se află imediat la dreapta. Spițerul arătă spre un bărbat Înalt și bine legat, care depășea cu mai bine de o palmă capetele tuturor celorlalți. Ochii blânzi ai câinelui Îi luceau pe chip, pe sub pleoapele greoaie. — Augustino di Menico, filosof natural, cunoscător al celor mai ascunse taine ale Creației. Abia s-a Întors după o ședere de câțiva ani În Îndepărtata și necredincioasa cetate Tripoli, unde s-a aplecat asupra scrierilor păgânilor, pentru a le reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl zări pe cel ce părea să fie șeful năvălitorilor, păru să se liniștească. Un bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din ochi, părea să Îl caute chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi te trimite aici, Bargello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
centaur uriaș dădea năvală peste dânsul. Corso Donati ajunsese În momentul acela la colțul rampei și Își cabrase armăsarul strunindu-l violent din zăbală. Garda lui personală dădea fuga. Pericolul cel mai imediat Îl reprezentau trei bărbați Înarmați cu platoșe greoaie, care alergau cu brațele Întinse ca să pună mâna pe el. Recunoscu plin de mânie tunicile gărzii mercenare a lui Acquasparta. Era și omul care Îl insultase pe treptele legației pontificale. Bastarzii aceia Începuseră deja să Îi ajute pe Negri, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
treaptă, era sigur că ducea la malul râului. Alergă Într-acolo, evitând cu puțin o ghioagă țintuită care Îi trecu pe lângă tâmplă, În timp ce o mână Încerca să Îl Înșface de braț. Izbuti să se sustragă din prinsoarea străjerului Împiedicat de greoaiele zale din fier, avântându-se pe primele trepte ale scării, pe când celălalt, sub imboldul propriului său elan, se Împleticea printre picioarele tovarășilor săi, care se opriseră la marginea rampei Întunecate, prăvălindu-i la pământ. Cei trei urmăritori se prăbușiră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea peste creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la deznodământ. Sări ca ars În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acum în stoluri. Sângele se îngroșa în vene ca magma care se ridică bolborosind în craterul unui vulcan, dar care, pe măsură ce se scurge pe pantă la vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri mari de lichid, care după câteva zile devin întinderi enorme de rocă. De-acum nu mai asudau. Nici măcar nu mai asudau. Retrasă într-un ungher al jaimei celei mari, Laila închise ochii și-și reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]