2,871 matches
-
stiva de cărămizi în timpul lucrului, căci socoteau că nici o clipă nu trebuia risipită aiurea. Dumnezeu i-a pedepsit, întâi prin orbire și prin amestecarea limbilor, apoi prin transformarea lor în dobitoace. Al treilea cer, de mijloc, „ascunde” tainele cele mai grozave. Chiar Baruh, ațâțat la maximum de cele văzute până aici, exclamă către înger: „și acum, rogu-te, arată-mi toate lucrurile!” După trecerea porții, era a treia câmpie, unde stătea încolăcit un șarpe de dimensiuni enorme (drakon). Aflăm că șarpele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lămurească lucrurile Toader. ― Și i-ai găsit? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Să știți cî Îi mai greu să alegi pe cii mai buni, dacă toți Îs de soi. Da’ i-am găsit. Și chiar i-am nimerit pi cei mai grozavi - a precizat Toader. ― Ne-am pregătit cum pregătește mama copilul, când Îl trimite la școală. „Ți-ai pus plăcuța În trăistuță? Da’ plumbul? Ai legat bine opincile, să nu intre omătul? Da’ mănușile le-ai luat?”... Știți care Îi grija
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ceva supranatural și mitologic și era greu de crezut, dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tip dat dracului!... Vede matematică și cu ochii închiși! Păi de ce n-am avea și noi aici un tip ca ăsta? Numai alții să se laude că au?... Ba uite că nu!... Și, până la urmă, nu există nici un cap mai grozav decât un cap de matematician!... Asta fără nici o discuție! Acest bun renume, dobândit de-a lungul anilor de studiu, avea să se confirme și la sesiunile de examene, unde Victor obținu zece pe linie. Ba mai mult, în cursul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lecția de anatomie a lui A, însușită cu voluptate de ucenicul Z... Nebunule, izbucni Liz, că aproape acoperi huruitul tramvaielor, viermuiala străzii, cum crezi tu că o să fac sex cu tine?... Ei bine, chestia asta cu sexul mi se părea grozavă. Tocmai începusem să-l răsfoiesc pe Freud și puteam face acum și un pic de psihanaliză, luând ca material didactic spiritul lui Liz. E drept că spiritul ei nu era la fel de ispititor precum trupul, dar merita cercetat. Pentru mine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Când mă gândesc numai la tine e ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu. Nimic nou, vei zice. Filosofic, este vorba despre singurătatea în doi, despre hrana eternă a poeților, acea sintagmă grozavă pentru cei care trăiesc din autopsierea dramelor altora. Abordând pragmatic fenomenul, atunci când singurătatea în doi este și singurătatea mea, nu-i mai pot face autopsia cu zorzoane romantice, nu-mi mai pot relaxa spiritul pe aripele reveriei poetice. Uneori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unor slujbe, dar asta nu mai prezintă importanță. Ce vină aveam eu, dacă niște evaluatori, limitați axiologic, nu erau în stare să interpreteze corect răspunsurile? Când eram la școală, în prima pruncie mai ales, îmi erau dezvăluite, printr-o intuiție grozavă, toate misterele existenței și-i uimeam pe toți cu răspunsurile mele. Într-un rând, a venit la noi în clasă un domn pe care doamna îl numea tovarăș și ne-a întrebat care dintre noi mergem la biserică. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
recunoscut-o, după voce, fără niciun dubiu. Am emoții. Oare ce animal periculos o fi și ea? Cade cerul pe mine. O aud pe Nineta: "Scorpion". Doamne, Nineta e scorpion! Ce dihanie o mai fi și asta? Neîndoielnic, una mai grozavă și decât leul. Olimbiada o tratează ca pe o regină. Reușesc să-mi fac rost de câmp vizual. O ia pe gazdă de mână, se așază în genunchi, se apleacă mai mult, alege o piatră, o ridică spre ochii Ninetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că nemții au un simț special, din această perspectivă... Te-am văzut pe YouTube, zilele trecute. Îți imaginezi că nu te căutam pe tine, dar am rămas ceva timp în preajma ta. În primul rând, mi-am amintit de o fază grozavă, din primii ani ai căsniciei noastre, când ai lipit pe frigider inscripția aceea nostimă: "Mănânci ca un bou, domnule Z!" Era, neîndoielnic, un fel de rețetă pentru cura de slăbire la care jinduiai. Partea frumoasă a venit ceva mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de rasă, cum zicea diriginta noastră. Conta pentru un om care făcea parte din rasa albă că fiul său era puțin diferit? Diferiți, dar egali, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doar post-mortem, mi-am luat niște măsuri de siguranță. În perioadele mai lungi de ședere pe insulă, lucrez cel puțin o zi pe săptămână, pe plantația de cocotieri a unei familii prietene, cot la cot cu băștinașii. E o satisfacție grozavă. Firesc, nu vreau bani. Îmi reîncarc însă bateriile și, pentru orice eventualitate, am și un cap de pod asigurat... Fac progrese și în literatura... de apartament; literatură care are circuit închis, de uz personal. Nu se știe dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care un crai de poveste-i cânta doar numai ei: "Dona, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Apoi, brusc, Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins un plic îngălbenit de vreme: "E cadoul meu; cel mai grozav cadou pe care l-am oferit cuiva vreodată. Nu-l deschizi? Hmm... N-ai bani acolo, pentru că nu am așa ceva. Ai două flori magice: iarba fiarelor și busuiocul. Le țin de-o veșnicie. Le-am purtat cu mine prin câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
orice încuietoare, orice lanț? Pentru asta vrei să-l pregătim pe acest copil? Pentru lumea bandiților? Și mai ai și curajul să spui aici, în casa mea, tu, care-ai ținut tovărășia tuturor pușcăriilor, tuturor tâlharilor, că este cel mai grozav cadou?"... Grătărel mi-a luat plicul din mână, s-a ridicat ușor, zâmbind trist, ca și cum sora sa vitregă l-ar fi sărutat de despărțire... Of, Doamne, Dumnezeul meu! Trei flori m-au ținut în viață, împreună cu femeile, recunosc, păcătosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
naivul, papă-lapte al școlii... Îhî... Dar e frumos să-mi mănânci atâția bani, să-mi umpli sufletul cu otravă, pentru un țânc abia sărit din al doilea rând de pelinci, Z?... Explic, tot prin tăceri așa găseam eu cele mai grozave argumente că meseria de detectiv e dată dracului, că niciodată nu vezi totul în alb sau negru, lucrurile sunt amestecate, te poți trezi oricând cu mari surprize și, de aceea, un pic de precauție nu strică... Pe când trebuia să ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ne mai așezăm puțin că te trec toate apele. — Nici la săpatul în grădină n-am transpirat ca acum. Cine te-a pus să te urci în vârful cireșului, măi Natalițo? — Ceasul rău, domnule doctor. —Ai vrut să faci pe grozava. M-am mai urcat de-atâtea ori, nu era prima dată. —Știi vorba bătrânească? — O știu. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Treci tu și peste asta. să mai încercăm să mergem. Se continua antrenamentul după pauze și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și de a-și lua mai repede grija de pe cap 62 Rareș Tiron și apăsarea grea din suflet. Despre ezitare, nici măcar nu putea fi vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă, asupra descrierii grozavului omor, nu trebuie. Imaginile care zdruncină prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
repaos în întregime pentru mâna cu pricina și alte câteva feluri de medicamente - niște fleacuri. Totuși, acesta, stând acasă și respectând întocmai ceea ce i se prescrisese, tocmai din dorința de a scăpa cât mai repede cu putință de acest necaz grozav, de la o zi la alta vedea cum lucrurile nu stau deloc așa. Chiar dacă mâna stângă și extremitățile picioarelor erau aproape scăpate de orice fel de amenințare, mâna dreaptă nu numai că nu i se vindecase, dar parcă vedea cum lucrurile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înăcrit - adică la ghișeul ei de la Poștă -, pe cât era faptul că, în tot timpul acesta, nu găsise nici măcar un singur motiv, pentru care să merite să nu-l mai deteste cu atâta putere și convingere! De aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care a trăit prea cuviosul Calinic Argatul. Avea omul ăsta un dar al credinței creștinești cu totul special. Odată, când eram jurnalist la mizerabilul ăla de Lumânărescu, am fost trimis de Paște, să fac un reportaj la Cernica... Ce lucruri grozave l-am auzit eu atunci spunând pe acest sfânt monah!... Arm a stat puțin pe gânduri, apoi a rostit hotărât: Nu, încăpățânatule, eu la mănăstirea Pasărea vreau să te duc. Știu eu de ce! Bart a făcut ochii mari și a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
toată iubirea pe care mi-ai arătat-o..., după nopțile noastre minunate..., astrale, cosmice...., acum îmi spui că nu poți să devii soția mea?... Nu, nu, nici nu pot să cred că este adevărat!... De ce?... De ce?!... Fă-mă să înțeleg... Grozavă veste mi-ai adus!... Nu mă așteptam... Deci nu m-ai iubit cu adevărat, ci doar te-ai prefăcut că mă iubești, mi-ai dăruit mila, și nu dragostea ta, ca să mă aduci înapoi pe linia de plutire? Ah, Dumnezeule
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
chiar cu exmatricularea din clasa a zecea, din liceu si din toate liceele din țară, pentru că, din neatenție, lăsase ca un exemplar din gazeta aceea liberă și independentă a lui să ajungă în mâinile unui coleg foarte vesel, guraliv și grozav de cumsecade, care se dovedise până la urmă un turnător de mare clasă. O fată din Cartierul Primăverii În cursul acelei veri, renăscut din propria cenușă, Bart se dăruise cu trup și suflet „Investitorului”. Situația se arăta favorabilă. Tirajul ziarului era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu înțelesese în toată viața ei despre dragoste și despre suferința provocată de ea. O strânse și mai tare în brațe pe Arm. Mama?... Tu m-ai învățat că trece... Mama?... Chiar dacă se dărâmă tot pământul, tu rămâi mama mea grozavă, adevărata mea mamă... Arm o strânse și ea în brațe. Mama?... Ai fost foarte tristă în ultimul timp, lasă, am înțeles eu destul... Voiam să știi că eu sunt de vină că Mădălina plânge noaptea, eu i-am spus grasa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mamii, și toate mi le-am asumat... Pentru mine ar fi o mare tristețe ca voi să vă depărtați de noi, căci voi sunteți cu adevărat fetele mele în inima mea... Chiar dacă se dărâmă tot pământul, tu rămâi mama mea grozavă, adevărata mea mamă! spuse Crăița, apoi începu să râdă. Nu avem timp să ne jelim, mam, fiica ta cea mică a găsit o groapă cu colb pe cărare și s-a băgat în ea, dă din mâini și țipă: sunt
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe care mi-ai arătat-o..., după nopțile noastre minunate..., astrale, cosmice...., acum îmi spui că nu poți să devii soția mea?... Nu, nu, nici nu pot să cred că este adevărat!... De ce?... De ce?!... Fă-mă să înțeleg, te rog... Grozavă veste mi-ai adus!... Nu mă așteptam... Deci nu m-ai iubit cu adevărat, ci doar te-ai prefăcut că mă iubești, mi-ai dăruit mila, și nu dragostea ta, ca să mă aduci înapoi pe linia de plutire? Ah, Dumnezeule
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]