722 matches
-
s-a ridicat ca să mă sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești moartea de sus când ești călare. În loc să sar jos, lucru de care nu mă simțeam în stare, m-am încleștat de grumazul măgarului, am făcut stânga-mprejur și m-am îndepărtat, stârnind în jurul meu protestele celor pe care mișcarea mea îi împiedica să vadă urmarea spectacolului: pe un morman de var nestins fusese așezată partea de sus a trupului celui ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apă pe care o ținea întotdeauna pe noptieră, înconjurată de armata ei de pastile, îi întorcea spatele și se culca. într-o noapte Vultur-în-Zbor a avut un vis ciudat. Mâinile scofâlcite ale Liviei Cramm erau înțepenite ca o menghină în jurul grumazului lui, iar degetele ei îl apăsau, apăsau... în vis, el dormea și s-a trezit tot în vis, cu senzația că viața îi era stoarsă din trup. Atunci s-a zbătut, s-a zbătut ca să scape cu viață și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aruncă lângă Elfrida, care dormea, apoi fixă absent tavanul cu privirea. în curând fu și el adormit, obosit și adormit. Media a intrat în cameră ca să-l privească cum visează. Privindu-i chipul, chipul care-i schimbase viața, chipul cu grumaz ferm, cu o umbră de barbă, cu ochii închiși și cu gene lungi, începu să se gândească la prostii. Poate din cauză că era în camera lui Liv - Liv, cea care părăsise bordelul și siguranța lui de dragul unui bărbat îgreu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor nu și-l explică. Ajunse lângă balansoar și rămase în picioare alături de omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ori, fiind Într-o stare critică, alunecase din pat, Încât știa pe propria sa piele ce pățește un om care stă mai mult timp Întins pe podea fără nimic sub căpătâi. A doua zi, desigur, va avea junghiuri cumplite la grumaz. De jos se auzi un horcăit. Noimann nu se alarmă nici de data asta. De fapt, intuise că femeia nu se va lăsa bătută cu una, cu două și va căuta tot felul de tertipuri pentru a-i atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă, la rându-i, cu toată forța degetele de grumazul ei, reușind astfel, În ultimul moment, să se salveze. Când se trezi de-a binelea, femeia zăcea moale, Întinsă În așternutul lui, astfel că Oliver se sperie și o băgă sub pat. Curând Însă femeia Își reveni și, stropșindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă femeia-șarpe voia cu tot dinadinsul să se Încolăcească pe grumazul cuiva, n-avea decât să se strecoare În cavou. Inginerul Satanovski, poate chiar și Noimann, erau dispuși să Încerce diverse experiențe pe pielea lor. În ceea ce-l privește, Oliver avea de Îndeplinit pe lumea asta o altă misiune. ...„Ba, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deschise porțile. Femeia mână căruța În curte și, fără nici o vorbă, Îi sări pe după gât, dezmierdându-se pe lângă el. Vecinul Încercă s-o respingă mai Întâi cu vorbă bună, dar nu fu chip. Femeia se agățase ca un sac de grumazul lui și nu-i dădea drumul. Omul se răsucea În toate părțile, Încercând să se descotorosească de povară. Femeia Însă nu-și slăbea strânsoarea. Brațele ei păreau lipite de el. În sfârșit, izbucni un balamuc de nedescris. Vecina buclucașă Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întâmplare, astfel că cea de a doua lovitură nu-l mai nimeri și în secunda următoare și-a revenit. Lupta continuă până când întâmplător, piciorul roibului s-a prins între crăcile unui stejar. In clipa aceea Rinaldo l-a apucat de grumaz și punându-și toată puterea la bătaie, a izbutit să-l trântească la pământ. De îndată ce atinse țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit blând și liniștit, dar plin de demnitate în blândețea sa. Paladinul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să valorificăm cu fapte mărețe acest sacru zăcământ! GROAPA COMUNĂ Fortul 13 Jilava Aprig călău, smintită arătare, Robit de rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și Duhul lor altar. (autorul, vol. Cine) Groapa comună de la Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
loialitate în confruntare cu adversarul, mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină e zguduită, arginții lui Iuda lucrează, șarpele amăgitor ne încolăcește tot mai mult grumazul până la sufocare și scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că aceasta nu e o pedeapsă, ci o dovadă de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevoia de a mă adăposti și sentimentul obscur că Ei au zidit Cetățile, cu mintea, cu voința, cu brațul. Forța care mă uimește! ... Și viața, toată viața asta imensă care vibrează în Cetate, căreia îi simt acum pulsul aci la grumazul mîi-nei, subt brățară, bătând la un loc cu al meu ... eu port pesemne în ființa mea conștiința timpului de când ei stăpânesc viața, deoarece acest simț de robie sălășluiește în mine, cea eliberată! - Da ... da! Ei au zidit temnițele noastre și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui. 3. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veți feri grumajii, și nu veți mai umbla cu capul atît de sus, căci vremurile vor fi rele. 4. În ziua aceea, veți ajunge de pomină, veți boci, și veți zice: S-a isprăvit! Suntem pustiiți cu desăvîrșire! Partea de moștenire a poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
luptă de eroi. Vor fi și drame în romanul meu. Să presupunem, de pildă, că excavatoristul, care urma să plece în concediu, se înfurie că, în loc de asta, a fost trimis pe șantier. Conflict neantagonist. Se răzbună pe manete. Mașina cu grumaz de taur (îmi place imaginea!) mușcă pămîntul și se rotește pe șasiu cu mișcări de reptilă atacată. Barajul crește văzînd cu ochii. Minunîndu-se de puterea excavatorului oamenii rîd bucuroși. Urmat de adjunct, directorul-secretar urcă pe dig. Cupa excavatorului care vîjîie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Am reluat calea țuicii și m‐ am întors la liceu; În sat aș fi rămas cu mai puține întrebări dar poate mai zdravene. Una o știu de la tine: Oare de ce trăim? te frăsuiai uneori când simțeai că necazurile îți frângeau grumajii; M‐ am luat apoi la trântă cu vagoane de cărți și‐ am înțeles că nedumerirea ta e și a înțelepților lumii ca și a analfabeților care citesc în stele. Sunt acolo, mamă, și răspunsuri ori doar întrebări, ca aici? Să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
apucă prăselele pumnalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se zguduia înainte ca și cum n-ar mai fi avut nici un os în grumaz. Fața îi șiroia de lacrimi. — În momentul ăsta, nu mai contează dacă e da sau e nu. Dar nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă-mi spuneai înainte de a-i informa pe ceilalți, stăpâne. — Atunci, accepți? Acționezi alături de mine? — Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a mărturisit pentru ei, și le-a dat Duhul Sfînt ca și nouă. 9. N-a făcut nici o deosebire între noi și ei, întrucît le-a curățit inimile prin credință. 10. Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu, și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? 11. Ci credem că noi, ca și ei, suntem mîntuiți prin harul Domnului Isus." 12. Toată adunarea a tăcut, și a ascultat pe Barnaba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de cuvintele Domnului Isus, care însuși a zis: "Este mai ferice să dai decît să primești." 36. După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat, și s-a rugat împreună cu ei toți, 37. și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel, și l-au sărutat. 38. Căci erau întristați mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. și l-au petrecut pînă la corabie. $21 1. După ce ne-am smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
răspunde singură: 30. "Negreșit, au găsit prada! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare om; pradă de haine vopsite pentru Sisera; pradă de haine vopsite cusute la gherghef, două haine vopsite și cusute la gherghef, de pus pe grumazul biruitorului!" 31. Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cînd se arată în puterea lui." Țara a avut odihnă patruzeci de ani. $6 1. Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
dumnealor egumenii, în frunte cu patriarhul, dădeau iama în averile mănăstirilor închinate, iar ai noștri, adică ctitorii de mănăstiri, nu lăsau măcar să se usuce tencuiala de pe zidul sfintelor lăcașuri și le și închinau locurilor sfinte... Asta însemnând să-ți pleci grumazul de bună voie sub ciubota celor de la “locurile sfinte”... --Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești, când noi am adunat doar cioburile pocalului din care s-au adăpat cu asupra de măsură străinii... -Dacă nu e suficient ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam cum buzele se întredeschideau rămânând în așteptare... Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-au strâns în jurul grumazului meu, iar buzele de jar s-au contopit cu ale mele... Inimile băteau gata să iasă din piept. Nu știu cât vom fi rămas așa înlănțuiți, când din apropiere am auzit șoapta Sevastiței: --Să mergem. Ne așteaptă sfinția sa... Zâna nu a tresărit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în fabula lui Breslașu, „Așa e soarta boului/ Vițel adult/ Să stea la poarta noului/ Nițel mai mult” și deci vor trebui să aștepte zece ani, ca marinarul rămas pe uscat, cu flota băgată la chimir, să ia jugul de pe grumazul lor. Observați dumneavoastră, cât de grijuliu este el cu blândul și prea bovinul popor român, fiindcă în imensa-i generozitate prezidențială, iese personal, ca să anunțe scăderea salariilor, a pensiilor, măririle de impozite și alte chestii din acestea, care sunt răbdate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
necaz cu apartamentul meu, nu-mi place să stau acasă. De când cu primăvara, cu nebunia asta... stau aici. Până se întorc, mă ascund aici. Ziua, cel puțin... Vocea îi era calmă, caldă, aromată și Venera își plimba mâna durdulie pe grumazul lucios al santineleiTavi. Îl privea acum degajată pe musafirul volubil și politicos, n-avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și mutra. — Poate ți s-a spus sau îți amintești... Sonia, pisica aceea neagră care a aprins deșertul sfânt... Tavi a fost înamorat de Sonia, sora dumitale. Tavi tresări, înălțând, trufaș, capul. Mâna maternă coborâse însă deja, la timp, pe grumazul său puternic, lucios. — A suferit din cauza ei. L-a tulburat. L-a mușcat... ce să mai ocolim cuvântul. N-a mai scăpat. Un tânăr extrem de sensibil, reține. Un tânăr deosebit! Tavi n-a fost dintotdeauna ceea ce s-a tot silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]