884 matches
-
aflau 157 de case, cu 45 de gospodării mai mult decât în Târgul Orheiului. În această perioadă, Sărătenii cedau Chișinăului numai cu cinci case. Nu-i greu de presupus unde ar fi fost cu timpul resedința de județ sau capitala guberniei dacă peste un veac calea ferată Odessa-Iași se așternea nu pe valea râului Bic, ci prin Orhei, Sărăteni, Bălti spre Sculeni. Era în proiect și o asemenea variantă. Din cele 171 așezări ale ținutului Orhei-Lăpușna numai cinci întruneau atunci peste
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
de proprietara moșiei Maria De Roma din coloniștii aduși de ea pentru lucrări, însă în afară de aceasta aici mai existau și alți săteni așezați în localitate de pe la finele veacului XVIII. Până la 1812, cînd Imperiul Rus a anexat Basarabia, formînd o nouă gubernie a sa, locuitorii acestor două sate gemene despărțite de rîul Prut, locuiau practic ca într-un sat. Căsătoriile dintre fetele și flăcăii din ambele sate erau ceva obișnuit. Relațiile de rudenie erau foarte strînse, aceste relații au fost din nou
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Secureni făcea
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Secureni făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1864 s-a
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
legendar al cecenilor, Șamil, armata imperială a reluat expansiunea în Asia Centrală, expansiune care începuse pe vremea țarului Nicolae I. În 1866, rușii au anexat o parte a Hanatului Kokand și Tașketul. În 1867 rușii cucerisere suficient teritoriu pentru a forma gubernia Turkestan, cu capitala la Tașkent. Hanatul Buhoro (Buhara) a pierdut zona orașului Samarkand în 1868. Pentru a nu intra în conflict cu britanicii, care aveau interese de prim rang în India, Rusia au lăsat formal independente teritoriile Hanatului Buhara aflate
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
acestea: Izvorul inițial al controverselor este Tratatul de la București din 1812, prin care partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: « "românismul" » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « "moldovenismul" » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea
Moldoveni () [Corola-website/Science/304785_a_306114]
-
s-au înnoit. Plugarii mulțumiți de generozitatea moșierului savant și scriitor și-au numit siliștea cu numele lui - Constantinovca. În unele documente istorice denumirea localității figurează și ca Constantinești. Alexandru Egunov, președintele Comitetului de statistică din Basarabia, în lucrarea sa "Gubernia Basarabia în anii 1870 - 1875. Enumerarea localităților", editată la Chișinău în 1879, constata: în 1875 Constantinovca din volostea Edineț avea 65 de case cu 187 de bărbați și 167 de femei, 75 de cai, 100 de vite mari cornute, 201
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
pentru credința creștină în închisorile din Uniunea Sovietică în timpul persecuției anticreștine din perioada lui Stalin. Arhiepiscopul (în alfabetul chirilic: Никодим Кротков) s-a născut la data de 29 noiembrie 1868, în familia unui preot din satul Pogreshino, raionul Seredskogo din gubernia Kostroma. A primit la botez numele de Nikolai Vasilievici Krotkov. În anul 1889 a absolvit Seminarul Teologic din Kostroma, fiind numit ca profesor la Școala parohială. Din data de 25 februarie 1890 slujește ca preot al Bisericii "Sf. Petru și
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
războaielor. Noua administrație țaristă a declanșat o amplă campanie de rusificare și convertire la creștinism a tătarilor și a altor etnii din zonă. Teritoriile nou cucerite au primit numele de "Țaratul Kazanului", pentru ca, în 1708, acesta să fie schimbat în Gubernia Kazan.
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
părăsit casele și au fugit la Chișinău după câștig după ce s-au răzvrătit și au snopit în bătăi vechilii boierilor. În noapte de 23 aprilie 1852 țăranii, revoltați de lăcomia și brutalitatea noului boier Cușu, au mânat peste Nistru, în gubernia Podolia, toate animalele. Conflictul dintre țărani și boier au durat aproape opt ani și s-a epuizat abia după semnarea unui nou contract, prin care țăranii obținuseră niște concesii și libertăți. În 1859 Boierul Cușu avea 135 desetine de pădure
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
este de treabă - Пуля дура, штык молодец”. Aleksandr Vasilievici Suvorov s-a născut la data de 24 noiembrie 1729 într-o familie nobilă originară din Novgorod, în casa bunicului matern din Moscova. Acest bunic, Fedosei Manukov era un moșier din gubernia Oriol, care fusese și funcționar superior în timpul domniei lui țarului Petru I. Cum "Manuk" este un nume foarte comun la armeni, însemnând „tânăr”, se presupune că familia Manukov avea origini armenești. Suvorov a intrat de foarte tânăr în armată, luptând
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
de riț vechi. Ziarul „Telegraf” din Iași nr. 3322 de la 9 iunie 1883 pagina 3 scrie: "Numai în Ivanosca-Ivanovca-un sătuleț mic din volostea Gura-Galbenei..." Anuarul Statistic Basarabean/se păstrează într-un singur exemplar la Arhiva națională a Moldovei, pagina 88 Gubernia Basarabia-III,județul Bender sectorul 3/ spune: „... Pe partea stângă a tractului Kisinau-Comrat într-o văgăuna fără nume Sub pădurea Kosmea se află colonia Ivanovca cu 47 case 73 bărbați și 67 femei.” În muzeul Liceului vi se propune spre examinare
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
a fost un consiliu legislativ care a condus în 1917-1918 noul stat Republica Democrată Moldovenească format pe teritoriul fostei guberniei ruse Basarabia, care fusese creată după 1812 de Imperiul Rus în partea estică a Principatului românesc medieval, Moldova. a proclamat, în calitate de Parlament al Basarabiei (21 noiembrie 1917 stil vechi - 27 noiembrie 1918 stil vechi) după destrămarea Imperiului Rus și fondarea
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor de la sate, care a votat o moțiune care a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, învățătorilor și ale soldaților, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie. În aprile 1917, a fost creat "Partidul Național Moldovenesc", sub președinția lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herța, Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu, Ion Pelivan și Daniel Ciugureanu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
în timpul recensământului. O formațiune statală a Beiilor Ar ("Арские князья") s-a unit cu Rusia în secolul al XVI-lea. Până pe 4 noiembrie 1920, când a fost înființată Regiunea Autonomă Voțk, teritoriul Udmurtiei din zilele noastre a fost împărțit între guberniile Kazan și Viatka. Pe 1 ianuarie 1932, Regiunea Autonomă Voțk a fost redenumită Regiunea Autonomă Udmurtă, care a fost ridicată pe 28 decembrie 1934 la rangul de republică autonomă. Pe 20 septembrie 1990, republica și-a schimbat numele ce cel
Udmurtia () [Corola-website/Science/305883_a_307212]
-
mic-burghez și proprietar de pământ) și Cicalov Khacik (moșier). Khacik Zironov Cicalov era un mic-burghez evreu, creștinat cu numele Hristofor Mironov, despre care știm că a încercat și el în anul 1905 să contracteze un credit de la Banca Funciară din gubernia Herson, pe seama moșiei sale de la Temeleuți. În perioada 1914-1918, locuitorii satului, alături de alți basarabeni înrolați în armata imperială rusă, au înfruntat ororile războiului pe câmpurile de luptă a primei conflagrații mondiale. Documentele îi amintesc în acest context pe următorii originari
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
fost redus la o zonă geografică care a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală, atribuită Imperiului Rus, a devenit o provincie, denumită atunci Basarabia, a Imperiului țarist (succesiv krai în 1812, oblast în 1828 apoi gubernie în 1871). Războiul ruso-turc din 1806-1812 a izbucnit pe 18/28 octombrie, țarul Alexandru I ordonând trupelor sale să traverseze Nistrul și să ocupe Țările Române. Cei mai importanți factori de influențare a războiului din 1806-1812 au fost jocurile de
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "gubernia Bessarabia". Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a orașelor Anapa, Poti și Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului Suhumi și altor localități din Caucaz. La București s-au pus bazele independenței Serbiei, care a căpătat un grad sporit
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
în 1774, a fost astfel sfâșiat în două. Dacă, la început, țarul Alexandru I a încercat să câștge simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei ca gubernie, populația fiind supusă politicii de rusificare (vezi istoria moldovenismului). Imediat după anexare, boierii locali, conduși de prințul moldovean Scarlat Sturdza (devenit guvernator) și de Gavriil Bănulescu-Bodoni, Mitropolit al Chișinăului și Hotinului, au semnat o petiție pentru auto-guvernare și crearea unui
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
fapt șunt creștinii satului, care au știut și știu să-și păstreze adevărată credință. Biserică cu hramul „Acoperemîntul Maicii Domnului” din s. Mihăileni a fost proiectată la 14 mai 1876 de guvernatorul-adjunct Piche și arhitectorul R. Savițchi din jud. Iași, gubernia Basarabia. Biserică este construită în formă de cruce: lungimea - 29 metri; înălțimea - 22 metri, cu acoperiș de tinichea, două cruci de metal. Construcția a fost administrată de protoiereul Ioan Pavel Barbu, dascălul Malahii Nichifor Savițchi. În 1883 biserică a fost
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
că satul Cucueți este populat de maloruși și moldovei. Conform datelor recensământului din anul 1897 92% din populatie din cifră de 1.935.412 erau băștinași din Basarabia (locali -87,3 %, din alte județe-5,5%) 5,8%-originari din alte gubernii și 1,4% originari din alte state. Din populația venită o bună parte o constituiau originarii din guberniile vecine: Podolsk, Herson, Kiev și Volîn. Din cetățenii străini predominau cei din Austro-Ungaria 69,1%, România 10,8%, Grecia 7%, Turcia 5
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
din cifră de 1.935.412 erau băștinași din Basarabia (locali -87,3 %, din alte județe-5,5%) 5,8%-originari din alte gubernii și 1,4% originari din alte state. Din populația venită o bună parte o constituiau originarii din guberniile vecine: Podolsk, Herson, Kiev și Volîn. Din cetățenii străini predominau cei din Austro-Ungaria 69,1%, România 10,8%, Grecia 7%, Turcia 5,5%, Germania 3,4%, Bolgaria 1,7%, Franța 0,5%. Din punct de vedere etnografic componentă populației din
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
băștinașa din Basarabia de pe timpul triburilor de ulici. Pana atunci ei erau numiți raici sau raileni datorită faptului că populau raia Hotinului în timpul dominației turcilor. Malorușii Basarabiei de sud erau coloniști din partea de nord a Basarabiei iar o parte din guberniile vecine. În centrul județului Acherman locuiau maloruși -urmași ai zaporojene o parte de zaporojeni au trecut pe Nistru în Turcia și Dunai. În anul 1930 în Regatul României a avut loc recensămîntul. În cadrul acestui recensămînt satele descrise făceau parte din
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
I 1. În satul Cucueți în urmă celui deal zecelea recensămînt al populației se numără 30 familii și 3 burlăci. Din ei nu se aflau pe loc și locuiau în alte părți a Basarabiei în același rînd și în alte gubernii ale Rusiei 12 familii și 1 burlăci. Locuiesc pe pămînturile mănăstirii “Sfîntul mormînt al Domnului” în Cucueți și 18 familii și 1 burlac așezați cu traiul din alte sate ale Basarabiei. În cătunul Sturdzeni în conformitate cu articulul 1 și 7 al
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
introducerii alfabetului rus în Basarabia. Pe baza acestor acuzații a fost arestat de către NKVD și condamnat la moarte, fiind schimbată sentința apoi în detenție în Gulag. s-a născut pe 14 septembrie 1906, în satul Ialoveni (pe atunci), județul Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus. A învățat la Liceul de băieți „Alexandru Donici” din Chișinău. În 1932 a absolvit Facultatea de Filozofie și Litere a Universității din București, obținând licența în filozofie și litere, specialitatea de filologie modernă, la următoarele materii: dialectologie
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]