412 matches
-
nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i imit și am bătut câțiva când i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a înrăutățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se astâmpere. Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutându-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin metodele deductive. Acum se încingeau cele mai crunte partide de pocker și, când la sfârșitul schimbului, li se cerea să se înscrie cu câte o idee în registrul de idei al brigăzii, vardiștii formau numere de telefoane și se gudurau pe lângă gazetarii cei mai în vogă iar aceștia, derbedei, ziariștii ziariști cei mai în vogă, îi zeflemeau și le turuiau cine știe ce năzdrăvănie. Gaborii repetau cu nevinovăție tot ceea ce li se spusese, nimeni nu înțelegea nimic și presarii pleoștiți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întrebat Susan. Julia a dat din cap. Nu, dar amintește-ți că nici în scenariul meu nu sunt implicați copii și uitați-vă cu ce scârbă m-am procopsit pe cap. —Așa e. Alison a sesizat oportunitatea de a se gudura pe lângă Julia, iar strategia a funcționat. Aceasta a recompensat-o cu un zâmbet cald. — Și tipa ți-a dezvăluit secretul? Cum a tratat cu prima soție? A întrebat-o Susan ușor sarcastică. Julia a clătinat din cap. Avea gura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
E greu de cucerit. Indianca axona numită Prepelicarul este cea mai insistentă. Așa simpluță cum o vezi, e tot timpul pe urmele lui, ca un ogar, cum sugerează și numele ei. El nu are timp pentru ea, deși fata se gudură tot timpul pe lângă el. îl vede, probabil, ca pe un fel de șaman și îl venerează, sărmana copilă neștiutoare! Se va plictisi ea de asta. Prezența Prepelicarului aici a declanșat ceva interesant. Grimus a devenit obsedat de ideea găsirii dublului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a venit Într-o sâmbătă, când ne-am Întâlnit pe stradă, după o ploaie de vară, În fața unei florării. Era de mână cu o slăbătură, un individ scheletic, un tip În vârstă, o adevărată mumie. Îi cumpăra trandafiri. Ea se gudura pe lângă el ca o cățelușă În călduri, vorbind agitată și râzând zgomotos, cu toată gura. Cu toți dinții ei perfecți... de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt (cu siguranță mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Niță pleca Înot de-a lungul albiei Siretului și se pierdea În zare, Babaia, Îmbrăcată În veșnica sa „fuștă” neagră, urca dealul Jdoginii cu gândul de a se urca În foișor, Didița Îl plimba cu „mașina” până la Vizanti care se gudura bucuros că Va Îi oferea o bucată generoasă de măliguță foarte galbenă, iar Gristofor Îi Înghițea bucuros toți „petii” săi. Îl aducea la realitatea, care adesea era destul de cenușie, nenea Ion (așa să-i spui, nu „badi” cum se zice
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de foc ale balaurului din râpă (sî nu ti duci În râpî cî ti mânâncî balauru’ cel mari!), luau forma razelor unui sore de vară care dogorea, balta cu „peti” crescuse cât ograda și În ea Înota Vizanti care se gudura prietenos, Cristofor Îl invita să se suie În spinarea sa cu pene roșii ca și mărgelele, Marțolea Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu multă spumă, apoi În timp ce blănița lui Sinan Pașa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
leagănă visele copilăriei transformându-le În amintiri greu de Înlocuit de trăirile de mai târziu ale adulților, până În după-masa acelei zile. L-a trezit Lupu, câinele Ochenoaiei, care schelălăia, bucurându-se de revenirea stăpânei sale, sărea În două picioare, se gudura de scutura lanțul și saluta buna intenție a bunicii lui Va de a-i oferi ceva bun de mâncare dar și pentru că Îi vorbea și știa că urmează să fie mângâiat. Toată lumea era În jurul lui Va. Toți Îi puneau Întrebări
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să scăpați. Am pus străji la marginea cetății și cine va încerca să iasă va fi jupuit de viu. Vreau să vă văd pe toți ca pe niște miei puși la frigare. Meritați asta. Și în zadar încercați să vă gudurați la picioarele mele. Vă cunosc. N-aveți curajul nici măcar să vă uitați în ochii mei de teamă să nu vă citesc gândurile. Dacă ați fi încercat să mă ucideți, v-aș fi prins și v-aș fi condamnat la moarte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Leagă cățeaua, moară neferecată ce ești! - Mucles! Dă-te-n cîștig! Glasurile se ascuțeau, pungașii vorbeau mai repede, înveseliți. Oboseala se lăsa în picioare. Soarele strecurat prin șipcile putrede ale șopronului le încălzea spatele. Un câine mare și lățos se gudura la picioarele lui Gheorghe. Treanță îi mângâia blana. - Da de soilit unde soilim și noi? întrebă Oacă. - Haideți cu mine, se ridică gazda, și-i urcă într-o șură de paie uscate, peste care erau întinse preșuri curate. Morți au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scurtă, verzuie de iarbă. Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nemâncat. Ce să-i mai tihnească dumicatul? Degeaba trăgea nevasta de el: - Haide, omule, lasă, că n-oi muri dintr-atît! El, de loc, că numai Dumnezeu știuse cum strânsese banii să cumpere porcul. A patra dimineață, hop și cîinele! Se gudura, tîfîn-du-se cu burta pe zăpadă. Omul îl aștepta. Nu se mișca de loc. Vinovatul s-a apropiat tremurând. Grigore era făcut drojdie. Când i-a venit sub bocanci, -la lovit o dată cu sete: -Na! Javra a icnit, dar omul nu s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se sfătuie cu dumneata... Tilică a înțeles, a clătinat din cap: - Bine, Florico. I-a văzut baba Mița împreună. Iute a chemat-o pe Chirița: - Ia te uită! - Ce-i? - Nici n-a putrezit Gogu bine, și Florica se gudură lângă frizer. - Ce să facă și ea, e încă tânără... Baba n-a mai spus nimic. Tăcea, cu privirile ostenite. Câte nu văzuseră ochii ei... 294 Stăpânul La o petrecere, când s-au mai liniștit presării, că-i iertase regele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Copiii erau trimiși după țuică. Muierile răsturnau ceaunele pe mesele mici, cu trei picioare. Băutura era tulbure și ardea când o dădeau pe gât. Zidarii mâncau dumicând, osteniți. Ciorba acră luneca până în măruntaie. Era caldă și bună. Lângă neveste se gudurau dulăii, așteptând oasele. Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor. Spiridon spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și negru, răsufla adânc, își privea cu dragoste băieții cei mici, întreba de Ene, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai jos nivel, iar britanicii aproape că îi egalau - se puneau în genunchi de fiecare dată când un dictator cu mustață începea să se împăuneze pe un podium. S-au prăbușit în fața lui Hitler, au făcut plecăciuni și s-au gudurat în fața lui Saddam. Și erau gata să vândă Israelul la fel cum fuseseră gata să-i trădeze pe evrei în anii ’40. Era o boală congenitală. Scrisese lucrurile acestea de mai multe ori. Uniunea Europeană nu avea nevoie de un motto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tomberonul): Pe măsură ce aruncam gunoiul în groapă... BRUNO și GRUBI: Groapa a-nceput... (Toți într-un glas.) Să cânte! VIZITATORUL (Pasant.): Foarte bine, foarte bine! (Personajele se uită în groapă așteptând efectul promis, cu excepția celor doi care se mângâie și se gudură.) MAJORDOMUL: De ce nu cântă? BRUNO (Revoltat.): Are draci! Tot timpul ne joacă feste. GRUBI (Enervat.): Ia dă o fisă! BRUNO: N-am! GRUBI (Către MAJORDOM.): Aveți o fisă? MAJORDOMUL (Căutându-se.): N-am. GRUBI (Către VIZITATOR): Aveți o fisă? VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să râdem. Era gras și tăcut, tăcea tot timpul, se uita speriat la noi, cel mai mult se temea de fată... Se temea să nu-l stropească peste față... cu apă... Era tare ciudat omul acela. Domnul Kapunta s-a gudurat pe lângă el câteva zile și n-a reușit să scoată nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ce voia domnul Kapunta? De ce nu-l lăsa în pace? Ce vrea, de fapt, Kapunta ăsta? HAMALUL: Numai dracu’ știe ce vrea. Domnul Kapunta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la Chișinău. În vacanțe, când era mai mic, îl mai chema la el. A fost de câteva ori, dar nu i-a plăcut lumea de acolo. Credea că au suflete de slugi cei pe care-i cunoscuse el. Prea se gudurau la picioarele generalului. Într-o vară, prin a șaptea sau a opta, într-o astfel de ședere la Chișinău, a vrut s-o otrăvească pe femeia aceea. Văzuse într-un film după o povestire de Cehov cum s-a otrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
i-aș întoarce spatele. În politică internațională nimic nou. Marile puteri continuă să tragă de perciuni țările mici, cu aceeași voluptate de altădată. Liderii lumii pot avea minte mai puțină, dar să fie barem sănătoasă. În jurul oricărei noi puteri se gudură alți neo țucălari. Politica înseamnă libertatea de a prosterna în fața idolilor pe care ți iai creat. Politica hrănește numeroși analiști bucali. Când este în călduri, politica face pipi pe viețile oamenilor. Multe opțiuni politice sunt stomacale. Cei care suportă greu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna lături consistente. Lingușirea este o admirație băloasă. Câinele se gudură pe lângă stăpân și latră la străin. Există femei care procedează invers. Peste tot în lume lingușirea este subvenționată. Stă la îndemâna oricui să zugrăvească cu noroi o valoare. Ne mâncăm cu atâta poftă unii pe alții, de parcă am fi din turtă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu se bucura, pe timpul prezenței mele, de același tratament. Iar eu, bineînțeles că eram foarte mândru de mine. Aș fi fost în stare să stau acolo jos, pe covor, ceasuri întregi, numai s-o văd pe Jojo pârpălindu-se de invidie, gudurându-se cerșetor după o mângâiere a Ninetei. Și asta numai pentru că Jojo nu era diplomată, mârâia mereu la mine atunci când mă întâlnea în scurtele ei plimbări prin fața blocului. Ținta vieții mele era stabilită fără echivoc: Jojo trebuia să rămână mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele. Ajunse lângă ea ca un câine prietenos, ce se gudură și adulmecă În jur. Dacă doctorul Czinner a plecat, se gândi ea, nimic nu mă mai reține aici. Mă duc să dau de mașina aceea. Dacă este a soldaților, aceștia nu-mi vor face nimic, și s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
au servici și pentru el. Nu avem, i-au răspuns. și-atunci, elementul, a trecut la vânzare a ce mai avea prin casă, ca să poată supravețui încă o zi-două. Dar, oare, toată viața, ce-o fi făcut, în afară de a se gudura,în fața așa-zisului servici, ca un cățeluș, obișnuit cu așa ceva? Normal, unul dintre cohabitatori, îl întreabă și se întreabă: dar, oare, Vasile Apati, din zona Satului Mare - România, n-a putut gândi că viața are, pentru fiecare dintre noi, fațete
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]