3,476 matches
-
primele mele stele. Ca și brațul lui Jerry, ele spuneau „pentru totdeauna”. Fotoliul de pe scara de incendiu a fost și cauza primelor bătăi În ușa noastră. Erau pompierii, un tip scund În uniformă și unul masiv În cămașă albă cu gulerul deschis și răsfrînt. Cel masiv avea păr pe piept, la fel ca și Jerry, doar că al lui era negru. I-a spus lui Jerry că fotoliul blochează o ieșire de urgență. A vorbit despre „risc ridicat pentru siguranța locatarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele mai bizare - garderoba bătrîneții -, fuste lungi cu buzunărașe, corsete zăngănitoare, gulere Înalte, cu franjuri de horbotă și cu balene, toate scoase din dulapurile epocii eduardiene În folosul „mamelor libere“. Tricotajele pentru sugaci erau foarte rare acum, cînd lîna era raționalizată: chiar și cele uzate erau păstrate pentru prieteni. A treia dugheană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de ales. — Numele și adresa dumitale? Își aminti să-l Întrebe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe cîmpul de luptă... — Da. — Atunci fă bine și Întoarce-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-o oglindă și-și netezi părul. — Ce faci acolo? Îl Întrebă Rowe. — Îmi spun la revedere, răspunse Hilfe, și scoțîndu-și haina, ca și cum ar fi vrut să se spele, i-o dădu lui Rowe. Pe mica etichetă de mătase de pe gulerul hainei se putea citi numele firmei Pauling and Crosthwaite... — Ai să găsești filmul dacă desfaci căptușeala la umăr, mai spuse Hilfe. (Umărul era vătuit). Vrei un briceag? Iată-l chiar pe-al dumitale“ Și-i Întinse briceagul de cercetaș. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rămase intacte scoase parcă din portiere și aranjate de o echipă de demolatori - făcea parte din aceeași reconstituire a banalității pe care, într-un fel tragic, o provocasem odată cu moartea lui Remington. V-ul cenușiu al mânecii hainei sale, albul gulerului cămășii... toate erau captive pentru eternitate în acel accident. Dinspre vehiculele blocate pe autostradă se auzeau claxoane, un cor al disperării. Privind țintă petele de ulei din spațiul meu de parcare, m-am gândit la bărbatul mort. Întregul accident părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
liniștiți, fața colțuroasă, buze subțiri. Ăsta era Shuoke. Care își aprinse o țigară. Pe care aproape că o scapă dintre degete când apăru Suki. Pentru că arăta trăsnet, din punctul de vedere al lui Shuoke. Suki purta un pulovăr alb cu guler pe gât, o fustă până deasupra genunchilor, neagră, și cizme negre de piele întoarsă. Arăta extraordinar. Extraordinar. După părerea lui Shuoke, arăta mai bine decât însăși Miss Japonia - sau mai bine decât își imagina Shuoke că arată Miss Japonia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
volan, Shuoke o mai privi o dată pe Suki și își dădu seama că ea era două personaje; de la talie în sus era o colegă de birou, o femeie serioasă (Shuoke interpreta albul pulovărului ca pe un semn al purității, iar gulerul pe gât îi inspira respect, cine știe de ce), iar de la talie în jos era o curvă. Dur cuvânt, dar folosit de însuși Shuoke în gând. „Whore.“ Curvă adică. Fără să știe însă că Suki chiar dorise să aibă acest efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ba poate chiar orașul și țara - în patru labe, dar nu ajunsese departe. În culise îl așteptam eu. Sunasem de pe mobil, nu aveam nici un fax, nici o chitanță, era o cacealma. Cum spuneam, Ciocan nu ajunse departe. L-am apucat de guler și l-am târât într-o debara. Am încuiat ușa și am scos la iveală o bâtă de baseball. - Nenorocitule, i-am zis. Te omor. - Stai, domne, ce faci, io sunt prim-ministru, răspunse Ciocan cu glas nedemn. Te arestez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș de provincie. - Și tu, Armida, ai semnat deja? - e întrebată femeia pe care o văd doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un palton lung, bordat cu blană și cu gulerul ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va face economie la felinare, n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu mine și nu mai reușesc să mă gândesc la nimic. — De ce n-o lași undeva? Poate într-un magazin de valize, spun eu. — Chiar așa. Una în plus, una în minus... Se ridică de pe scaun, își aranjează în oglindă gulerul pardesiului, cordonul. — Dacă trec pe acolo mai târziu și bat în oblon mă auzi? — Încearcă. Nu salută pe nimeni. E deja afară, în piață. Doctorul Marne pleacă de lângă biliard și merge spre bar. Vrea să mă privească în față, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alte obligații; poimâine, însă, va ieși din nou cu caietul de desen și-mi va fi ușor s-o întâlnesc. Pe când controlam barometrele, doi bărbați s-au apropiat de gheretă. Nu-i mai văzusem niciodată: înfofoliți, în haine negre, cu gulerul ridicat. M-au întrebat dacă domnul Kauderer era aici; unde s-a dus, dacă nu-i știam adresa, când avea să se întoarcă. Am răspuns că nu știam și i-am întrebat cine erau și de ce mă întrebau toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele adunate acolo de întâmplare sau de obișnuință; înaintau în grup, bărbații cu gulerele paltoanelor ridicate, cu un aer cadaveric, de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă în praf. Un val de surescitare cuprindea, în schimb, femeile, care cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând ochii, ducând mâna înmănușată la gura deschisă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ascultați-mă pe mine, care mă pricep. În dialog se cască goluri între o replică și alta, ca golurile dintre treptele de fier. — Vă pricepeți să deslușiți cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la însemnele de grad cam ponosite, cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul uniformei încărcate cu decorații. Adaugă: — Nu știu dacă dumneavoastră credeți în Spirit, domnul meu. Eu cred. Cred în dialogul neîntrerupt al Spiritului cu sine însuși. Simt că acest dialog se înfăptuiește prin privirea mea, care scrutează paginile interzise. Și Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
șefii de serviciu, directorii generali, viceinspectorii, substituții, funcționarii titulari și temporari, am făcut-o deoarece cred că existența lor e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mma Potsane, am venit în vizită. Nu primiră nici un răspuns și Mma Tsbago repetă chemarea. Din nou nici un răspuns, după care ușa se deschise brusc și o femeie micuță, grasă, îmbrăcată într-o fustă lungă și o bluză albă cu guler înalt ieși afară și le scrută atent cu privirea. — Cine-i acolo? strigă ea, ducându-și mâna streașină la ochi. Cine sunteți? Nu vă văd. — Sunt Mma Tsbago. Mă cunoașteți. Am venit cu o străină. Stăpâna casei începu să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
votcă, dar toți ceilalți pe care-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că nu se miră de nimic. Ai putea să te duci la el într-o zi fără cap și cu guler țeapăn de honved, cu o lavalieră bălțată, el n-ar face altceva decât să te arate cu degetul: - Hăăăhââî, pe gât, nu mai ai cap... Nu mai ai, nu mai ai, nu mai ai caaap... Și te-ar fi bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
smocăită. Un trecător îi lasă o mie de lei în palmă. „Ptiu, zgârciobul draculu’, căcăcios de traziție... o mie de lei? Doamneee... tare-i rău fără vedere... Doamnee.... cum nu se-ndurăăăă de un om fără vedereee...” Bagă o mână sub gulerul lălâu și-ncepe să râcâie cu sârg, ca o capră când se freacă de podișcă. - Profesore... dă ceva la moșu’, nu fi scârțar... I-arunc un cinci: - De unde dau io și ministerul să dea... ceva, dacă nu înzecit. Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aceea și sprâncenele unite și nasul... Tare mai semeni... Avea degetele reci și îmi plăcea să-mi ridice bărbia, să se uite la mine. Într-o zi mi-a arătat fotografii cu Roland, serios, în costumaș cu pantaloni scurți și guler alb, sprijinit de-un scaun, dar nu știu dacă semănăm, pentru că eu n-am poze și nici oglindă mare. Iar oglinda mică e la mama în geantă și n-am voie să umblu acolo. - Și unde-i Roland, tanti Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Vino să vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-a întors. Parcă te-au tras câinii, ești tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ăștia se bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se prelinge pe sub guler. - Ce pisici am făcut? Domnu’... mă scuzați... Și, ca să fie plăcerea și mai mare, începe să mă scuture cu șervetul, să împrăștie și mai bine pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cealaltă parte a țării ca să înceapă o viață nouă în Midwestul Muncitoresc. Totul foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad, numai că pe dos. Lăsând o dâră de accesorii aruncate, pantofi și mănuși și gulere scrobite și pălării, pentru a ușura povara așa încât să poată trece Munții Stâncoși, ăștia am fi noi. Asta-i după ce-a venit poliția, fără-ndoială pentru că managerul hotelului a sunat și-a spus că o psihopată mutilată amenința cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]