467 matches
-
liniștească. ― Care sânt bogățiile țării? Eeee! Heeee! Și l-am arătat iar cu mâna, să fie martori și alții, și să râdă și ei de întrebarea lui. A început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Câmpulung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. ― Ce e cu tine? m-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la pălărie ca la chipiu și, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lică se gândi la mâinile slăbănoage ale domnului ce ținea hățurile, apoi la cuconița oacheșă, uscată ca un tipar, ce-și avea toată carnea în ochi. Cu așa cal zvăpăiat, cu așa bărbat lingav, dog-cart-ul se putea lesne trezi într-un șanț, numai că o femeiușcă pipărată ca aceea chiar de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de aceea, uitîndu-se la praful pe care-1 stârnise dog-cart-ul, pentru bani și amor, sau pentru amândouă la un loc, apucă spre Calea Victoriei. Mișcarea bruscă cu care murgul azvârlise echipagiul lui Ma-xențiu înainte zguduise pe debilul prinț, tras și el înainte de hățuri. - Ge?! Nu ești în stare să ții un cal! se ascuțise Ada și-i luase din mâini curelele lustruite fin și prinse în cătărămi nichelate. - Am să schimb calul ăsta! N-are trap bun! poticnește! - N-ai să schimbi nimic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și păroasă, manevra până în ziuă pasul sacadat al chimmy-ului. Fața negricioasă și ochii aprinși nu arătau, după nopți nedormite, nici o oboseală. Acum, mâinile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir uriaș, pe care Lică își oprise ochii, țineau hățurile ferm. Prințesa Maxențiu conducea admirabil. Strunit, murgul își reluă pasul lung, elegant. - Să schimbi un astfel de cal! pufni Ada. Te-ai putea schimba pe dumneata . . . arăți rău! Ar trebui să vezi un doctor. Poate ai gălbinare. își aduse aminte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e aici nici o oglindă! șuieră melodic, ca un șarpe dresat, Ada. In odăiță era o masă și un scaun de lemn, dulapul, o etajeră cu registre și hățuri în cui. Sumar! Lucruri concrete ce nu puteau stânjeni pe Lică! 191 Whip rămăsese afară, la o distanță nici mare, nici mică de grajduri, ca un strateg - și grav, gândea că trebuie să se petreacă acolo lucruri rele! Ceea ce era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ușă și fața ei de păpușă părea, în lumina slabă a serei, grozav de răvășită. Hallipa le ajută. Aerul serei păru lui Mini un deliciu. Caii mari și proști! - constată cu mulțumire Nory -- stau cu capul în jos, subt hățurile moi, pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu a plătit-o și care vine să-i ceară socoteli de stafie. Părea același birjar, ghemuit în pături și cu mănuși de lână. Bătea palmele la fel, și parcă se auzea plescăitul moale al lînei. Plecă!. Era altul. Lăsase hățurile ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt zero pe străzile Cetăței vii....... ... Numai că atunci era dimineață. O dimineață vânătă de ger, pe la 5. Plecasem la 2 noaptea dârdâind de frig, un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată asigura intrarea, pe când, tăcute și serioase, Mini și Lina țineau hățurile. Mini nu refuzase să însoțească pe Lina, amica Nory fiind în ultimul moment reținută de afaceri ce nu se puteau amâna. - Singură nu mă duc! suspinase Lina. Situația ei era, în adevăr, cam anevoioasă. Hallipa făcuse la ea un apel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zvonul se răspândi cu repeziciune pe ulițele Brodinei, o mare parte din bărbați, după ce ieșeau de la cârciuma lui Ițco sau se Întorceau În zilele de joi de la Siret, nu-și mai altoiau ca-n vremurile lor bune nevestele nici cu hățurile, nici cu biciușca sau cu melesteul, ci Înghesuindu-le În cămări, În podurile caselor, În băi sau În cotețe, puneau În aplicare metoda lui Pancratie, astfel că, de multe ori, În timp ce clopotele sunau de vecernie, tot satul se umplea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și casele stingeau lumina ferestrei una de la alta. Știam de la tata și de la nanu că era la Independența un cârciumar Bondoc, unde, dacă intrai să cumperi un pachet de tutun și erai cu căruța, cînd ieșeai afară nu mai găseai hățurile cailor iar dacă mai beai și un rachiu, nu mai aflai nici caii. Norocul nostru că am găsit cârciuma închisă, semn că ne puteam întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, când din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tâlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlântă țevile puștii În piept, luând el cârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru că așa se numea), săltând În șareta sa ori de câte ori roțile o dădeau pe arătură. Până la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două‑trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta (așa să‑i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care‑și apropie flăcăruia chibritului, lăsând biciul În poală. Acum arunca chibritul printr‑un arc Înalt, În noroi. După care strânse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strânse oglinjoara placată În sidef, pe care până atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
e îngrozitor, așa, de unul singur. Cunosc figura : cineva mă conduce, din mine. Sunt propria mea proiecție, un cretin care nu vrea să ajungă nicăieri și la nimic... și tu dai zor să fiu cuminte, să-mi strâng mai tare hățurile, ca să fiu liber...“. Îmi venea să râd : „Dacă vrei să știi, ai dreptate. Am vorbit și eu așa, ca să mă mângâi...“. * O uriașă turmă de paviani a invadat o plantație din nordul Somaliei, declanșând o adevă rată bătălie. Maimuțele au
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Să credem că într-o altă lume vom fi răsplătiți pentru resemnarea noastră de acum. În felul acesta, ne trezim fără nici o apărare în fața nedreptăților. Mai mult, ne pomenim că Dumnezeu a trecut de partea celor care țin istoria în hățuri. Dar dacă Dumnezeu face jocul tiranilor nu este și el un tiran? Dacă el stă pe capră alături de cei care strâng hățurile în mâini, cum pot eu să-l iubesc? Veți zice că și grecii au făcut același lucru prin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apărare în fața nedreptăților. Mai mult, ne pomenim că Dumnezeu a trecut de partea celor care țin istoria în hățuri. Dar dacă Dumnezeu face jocul tiranilor nu este și el un tiran? Dacă el stă pe capră alături de cei care strâng hățurile în mâini, cum pot eu să-l iubesc? Veți zice că și grecii au făcut același lucru prin Sisif, cu singura deosebire că Sisif își urca stânca, nu crucea. Dar între Sisif și Christos eu văd o deosebire mult mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Makutsi. — Își face, fiindcă își închipuie că-i un lucru rău ca soția lui să aibă un amant, o contrazise Mma Ramotswe. O să-l convingem de contrariul. Mma Makutsi nu părea convinsă, dar răsuflă ușurată aflând că Mma Ramotswe luase hățurile în mâini. Nu vor fi spuse minciuni și, chiar dacă vor fi, nu-i vor aparține ei. Oricum, Mma Ramotswe e plină de idei. Dacă ea crede că-l poate convinge pe domnul Badule să fie fericit, atunci chiar are șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
petreceau aproape zilnic două, trei ore, până către miezul nopții. În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici, geamuri sparte, alcool, pumni, palme, nervi, transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne. Puiu se oprea la toate porțile unde, de obicei, poștașul lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
individul acesta experimentează obsesii. Petre, tu ai mintea limpede, eu sunt bun de legat. Mă tem pentru mine, mă tem pentru ei. Dincolo, zeamă de ștreang mi se cuvine pe nemâncate, aici sunt înhămat la trăsura boierului: oiște, bici, zăbală, hățuri, țesală, paie pe săturate, uneori sunt lăsat slobod printre iepe. Ce-i drept, mă doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși, dragii tatii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care curge, și că o cupă discretă de porto sau madeira, o picătură de coniac, o aromă de brandy În cafea, ar fi constituit o sărbătorire mai mult decât suficientă, dar noi, care știm bine cu câtă ușurință scapă spiritul hățurile corpului când bucuria devine nemărginită, considerăm că, chiar când nu ar trebui să se scuze, să se ierte se poate Întotdeauna. În dimineața următoare, responsabilii cu administrația chemară familiile să vină să ridice trupurile, dădură instrucțiuni să fie aerisite camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sticla de Tămâioasă la jumătate, așa că nu comentează gestul lui Gicu. Dar rostește: De când e țara asta țară - și e de multă vreme, e milenară, nu minerală, Gicule! - toți ăștia care s-au pus În fruntea ei și au luat hățurile s-au văitat. Mai cu perdea, dar s-au văitat. Băi, dar de ce vor ei să fie acolo, pe capra trăsurii, zic eu, dacă e așa de greu? Că le place... Te păzește sepepeul, ești cu prima doamnă, vine și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de la draft... și m-am simțit de milioane. Dar a fost un fel de vacanță. Nu poate dura la nesfârșit. Nathaniel clatină din cap disperat. — Deci după toate astea o să te întorci pur și simplu înapoi, o să iei din nou hățurile și-o să te faci că nu s-a întâmplat nimic ? — De data asta o să fie altfel ! O să am eu grijă să fie altfel. O să am grijă să păstrez un echilibru. — Pe cine crezi că păcălești ? Nathaniel mă apucă de umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]