784 matches
-
de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Pentru aceste plimbări, Asenath avea câteva slugi credincioase, năimite să vâslească ambarcațiunea pe apele mari ale Nilului, ape care, deși liniștite în aparență, ofereau și multe capcane, ochiuri de margine în care apa se învârtea, mlaștini, iazuri între ostroave, sau hățișuri de stufăriș. Erau periculoase călătoriile pe Nil, din cauza crocodililor, pe care-i puteau întâlni pe fluviu unde nu te așteptai. Prin urmare, Rameses avea voie să facă expediții pe Nil doar însoțit de slugile de nădejde ale lui Asenath. Și
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
Nr.1/25.03.2011. "Iată - spunea d-l Fărcuța la acea dată - după 40 de ani de când am cârtit împotriva lui Dumnezeu, punând la îndoială credința oamenilor în Biserică, după 5 ani de luptă cu morile de vânt, prin hățișurile birocrației, am ajuns prin voința lui Dumnezeu ca pe data de 14 august 2011 să punem piatra de temelie a noii Biserici ortodocse din satul Calea Mare - cătun Barcuri". Sfințirea locului unde se va construi această Biserică a fost făcută
UN OM CU SUFLET MARE de IONEL CADAR în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376096_a_377425]
-
val produce strălucire mai mult ca un cristal ! tăceau umil ascunse, ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească! doar marele maestru de licăr și scântei, văpaia prinsă
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
cu care să împartă bune ori rele. Ca un făcut, în paralel cu degradarea menajului se întâmplaseră tot felul de necazuri, toate culminând cu îmbolnăvirea mamă-sii! Nimeni, în afara fetei, nu se întreba cum îi este, cum se descurcă în hățișul ăsta derutant?! Prietenii dispăruseră. Rudele, la fel! Bărbatul era, și el, rar pe-acasă, copleșit de muncă... Mira știa că, în primul rând, deteriorarea asta a căsniciei se datora înțelegerii greșite a așa-zisei libertăți! Dintotdeauna știuse că oamenii aveau
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
DIN CARPAȚI (simbol al poporului român) Bolnav, stă Cerbul Carpatin și zace Printre răzleții brazi din codrul defrișat. El geme-ncet având priviri posace Și nu mai este-n codru împărat. Prin văi, hăitașii-l caută și zbiară Urcând printre hățișuri să-l găsească; Se simte-adulmecat de orice fiară Și știe că toți vor să-l căsăpească... Ridică-te, podoabă a naturii! Ridică-te, fă-ți arcuri omoplații! Ca să le sfarmi la dușmani colții urii, Umple-ți cu cer arterele, plămânii
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
se răzbune pe asupritorul lor, deși acum aveau ocazia cea mai bună, ci, mai degrabă, să alerge la conacul acestuia și să spună acolo despre necazul cu boii. Veniră slugile lui Asenath și tăiară stufărișul izbutind să elibereze boii din hățișul acela din râpă. Plecară apoi cu boii spre grajdurile stăpânului, fără să rostească măcar un cuvânt de mulțumire băieților evrei care făcuseră o faptă bună. - Nu fiți mânioși pe comportarea egiptenilor ! Iehova vede toate faptele voastre, și cele bune și
FĂCLII PE NIL (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376211_a_377540]
-
biruit lumina. Nou-născutele cuvinte s-au umplut de întuneric Și orbecăiesc nebune prin al minții cosmos fad; Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric: Unde-i călimara-ndoliată? Căprioarele mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet, Către Cer mă-nchin
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ce-au biruit lumina.Nou-născutele cuvinte s-au umplut de întunericși orbecăiesc nebune prin al minții cosmos fad;Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric:Unde-i călimara-ndoliată?Căprioarele mai caută o cale spre izvoareDar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri;Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoarePe spinarea timpului complice.Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet,Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet,Către Cer mă-nchin, în
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
și însoțit mereu de-un junghi, pe umbra rece de picior, coboară până la genunchi. * Se împletesc în mușchi de pulpă; printre degete, în iarbă, se strecoară, dar se-ncurcă precum firele în barbă. * Rezemat de umbra lunii din iederă, în hățiș, venin dulce gărgăunii mi-au administrat furiș. * Dar tot simt durere-n corp; vârsta, chibzuit, adună boli - depozit - strop cu strop și... mă poartă strâns de mână. * Cu calm îmi fac socoteala: Viața m-a-nșelat în chip; m-a-nzestrat numai
TOATE SE STRÂNG LA UN TIMP de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374778_a_376107]
-
am interesat, ceva mai degajată, aflată sub vraja ispititoare a misterului. - Întocmai, numai că așa arată și al tău, a zis, zâmbindu-mi în semn de admirație. - Sufletul meu e rănit, am îngăimat eu, amintindu-mi de Ovidiu, rătăcită prin hățișul de gânduri care mă torturau fără încetare, însă colocutorul meu nici nu a sesizat, așa că am reluat cu voce stinsă, interesată totuși, de acest comerț bizar: - De ce oamenii vor să cumpere sau să-și vândă sufletul? - Nu e timpul trecut
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
se uniră și Natalia trecu într-un pârdalnic de leșin, din care se trezi în amurg nemulțumită de slăbiciunea ei. Se urni din loc încetunel, privi în jur, apoi luând-o repejor la trap. Cum se descurca de minune printre hățișuri, îndemnă ce-ndemnă și ajunse în afara codrului. Se-ntunecase, iar noaptea fusese părăsită de trădătoarea lună, așa că Natalia fu dusă până la căsuța ei de picioarele ce călcaseră dintr-o piatră în alta, luminate, nu știa de cine și cum. Când
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
grădini pustii, unde lobodele și buruienile cresc mari în tufe negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și negre... El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite... Pereții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
individul obișnuit deviază de la psihismul normal, avem a face cu un bolnav. Dacă același lucru i se întîmplă unei naturi imaginative, rezultă artistul. Ce simplu e, nu? Și chiar este, dacă simplific benefic datele. Dar pentru a nu intra în hățiș teoretic, aș prefera să am în vedere trei cazuri în care ambele situații se întîlnesc în una și aceeași persoană, rezultînd structuri excepționale. (Referirea la două din cazuri stă sub semnul admirației totale, nefiind vorba, nicicum, de conotații măcar vag
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi continuăm să vedem, irefutabil, modelul emblematic al civilizației contemporane. Numai că. din acest model, Behr și-a decupat segmentul spinos al multbătutei "corectitudini". Dificil și, în aceeași măsură, delicat demers. Apetitul aproape demențial cu care indiscretul autor pătrunde în hățișurile vieții continentului său statal impune o lectură cu priză maximă, faptele depistate și aduse pe masa demonstrației tăindu-ți respirația. Parcurgîndu-le în relatarea sclipitoare a radiografului te întrebi ce-i cu farsa colosală pe care ne-o joacă azi această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate punctele de vedere ne-ar lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de veac. Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să văd altceva. Ce? Urc la volan și, într-un sfert de oră, sînt în pădurile Bîrnovei. A nins. Doar aici a nins. Drum forestier: copaci de plumb, monumentali, un burete sfărîmat, o labă de iepure, un uliu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
somn. (Desen ilustrînd, în ziar, textul acesta.) 4 martie Evenimente ca recent consumata ceremonie a aducerii în țară a osemintelor Regelui Carol al II-lea pun față în față dramatic, mai de fiecare dată cele două Românii: una uitată în hățișurile istoriei vitrege normală, organic normală cealaltă, încercînd, convulsiv, să-și recapete identitatea, cea pierdută în chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a osemintelor Regelui Carol al II-lea pun față în față dramatic, mai de fiecare dată cele două Românii: una uitată în hățișurile istoriei vitrege normală, organic normală cealaltă, încercînd, convulsiv, să-și recapete identitatea, cea pierdută în chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele care știu/ reușesc să vadă dincolo de convulsiile momentului. Atît de încă abil manipulate de formațiunile neocomuniste prime, secunde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putnik iar societatea românească trezită își va urma, predestinat, meritatul destin prooccidental. 22 aprilie Luciditatea ne determină să judecăm, de ce nu, tranșant istoria țării după 1944, dar tot ea ne îndeamnă să nuanțăm consumarea etapelor. Dacă nu ne pierdem în hățișul aporiilor... metodologice, putem spune, fără prea mare marjă de eroare, că România a rulat, în jumătate de secol postbelic trei dictaturi; să le numim după titularii lor: Dej, Ceaușescu, Iliescu. Va trebui, mai întîi, să nu ținem cont de marota
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autentic studiază procese, nu evenimente sau, mai bine zis, studiază și evenimente numai în măsura în care ele servesc descifrării procesului istoric”, cum însuși afirma în cadrul unei anchete istoriografice realizată cu peste trei decenii în urmă, Leonid Boicu nu s-a rătăcit în hățișurile ispititoare și, desigur, mult mai lesnicioase, ale factologiei pozitiviste, ci a năzuit, militat și propovăduit mereu extensia orizontului cognitiv, semnalarea interdependențelor și evidențierea nu atât a „adevărului faptelor” (în inspirata expresie a lui N. Iorga), ci a „adevărului din fapte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că Austria, „amenințată în existența sa dacă politica tratatelor este înlocuită cu cea a naționalităților”, va pune le bătaie toate forțele de care dispune, Anglia, indiferent de ce s-ar întâmpla, rămânând decisă să nu se strice cu Franța. Prinsă în hățișul complicațiilor și confruntărilor armate în Asia (răscoala cipailor a fost cu greu înăbușită, un nou război va începe în 1860 etc.), îngrijorată de indiciile verificate ale apropierii franco-ruse, Londra va prefera o stare neconflictuală în Europa, alăturându-se, în cele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unei atmosfere tensionate; cu toate acestea, lucrurile nu au stat deloc așa, în primul rând datorită spiritului constructiv de care erau animate ambele delegații, ca urmare a maturității, abilității și profesionalismului dovedit de membri delegațiilor (care se mișcau dezinvolt în hățișul de probleme care mai de care mai încurcate), dar mai presus de toate, datorită celor doi șefi de delegații Corneliu Mănescu și Willy Brandt. Îmi amintesc și acum de anecdota pe care Corneliu Mănescu i-a servit-o lui Willy
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
noi? Cine se va Întreba care este originea pantofilor cu vârful Întors, a punguței purtate la centură, a glugii, a cocardei, a armăturii de sârmă de la rochie, a mănușii, a măștii, a catifelei va deschide astfel un modilog În Înspăimântătorul hățiș al legilor somptuare și pe toate câmpurile de bătaie unde civilizația a biruit În dauna moravurilor grosolane aduse În Europa de barbaria Evului Mediu. Dacă Biserica trecu la excomunicarea succesivă a preoților care Începuseră să poarte pantaloni până la genunchi, iar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
autohtone, creatoare de istorie. Cercetătorul care vrea să abordeze acest mileniu încărcat de tăceri din istoria noastră se trezește brusc afundat, cu sau fără voia sa, într-o pădure întunecoasă, lipsită de poteci, trebuind să-și deschidă singur drum prin hățișurile acesteia. El este silit, nu o dată, în lipsa documentației, să recurgă la intuiție pentru a desluși sensul evenimentelor sau faptelor. Cu toate acestea, asupra noastră, ca și asupra oricărui iubitor de istorie românească, tocmai acest "mileniu al tăcerii" exercită o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nestăvilit unei vocații a cruzimii și perversității, poate autoatribuită arbitrar, poate reală. Comportamentele fictive sunt ale unui sadomasochist, dar nu e clar care le este motivul: compensația imaginativă a inaptitudinii pentru viața adevărată sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hățișurile de stări sufletești se complică prin apariția, la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, și a unei anxietăți obscure, ce amintește de Kafka. Indistincția între situațiile reale și cele onirice, întreținută în Minciuna și în Înapoi la
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]