496 matches
-
fete reale. După o pauză, McAlpin îi spuse: — Imaginează-ți că ești o persoană liniștită, timidă, destul de comodă și că ai terminat de curînd o școală privată care se mîndrește că din băncile ei pleacă tinere cu pretenții. Acum ești hăituită de un băiat inteligent și ciudat. E politicos, dar pe haine și în păr are vopsea, respiră greu, iar pielea lui este... hmm... adesea interesantă din punct de vedere medical. Cum ai reacționa? Nu uita, ai fost educat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grația divină în lume lăsîndu-se spînzurat ca un criminal ce era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească unul pe celălalt. Thaw gemu și zise: — Nu-mi place să te hăituiesc în halul ăsta, dar refuz să-ți poleiesc faptele. Admir cea mai mare parte a lucrării tale. N-am resentimente nici față de erele glaciare, chiar dacă i-au transformat pe străbunii mei în carnivori. Sînt uimit de modul în care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gest fulgerător, scoase de sub mantie trei cuțite pe care le aruncă repede în fața lui, facîndu-le să plutească cu lamele îndreptate spre cei pe care îi credea dușmani. - Ești nebun? strigă Lonis dând înapoi. Violența o păstrăm pentru animalele care ne hăituiesc. Ce se va alege de noi dacă vom începe să ne omorâm unii pe alții? Poate că asta e soluția. Ochii lui Xtyn căpătară o căutătură fixă. - Lasă pumnalele! strigă și Insa, care captase o umbră a gândurilor lui Xtyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui Gundovek, dar și față de cele mai pesimiste previziuni ale sale. Cât despre burgunzi, erau cu siguranță împrăștiați: Gundovek, dacă Balamber îi spusese adevărul, se baricadase în Genava, iar de Chilperic nu se știa nimic; poate era rănit, poate era hăituit împreună cu câțiva de-ai săi prin pădurile din Jura. în plus, acum că-l cunoscuse pe Shudian-gun, acum că se găsise față în față cu el și putuse să-i observe, dincolo de curajul pe care-l dovedise în luptă, viclenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cum erau vânați oamenii în amiaza mare și nu am ripostat așa cum ar fi trebuit, convinsă că nu voi reuși să fac altceva decât să fiu călcată și eu în picioare. Am îndrăznit totuși să spun câteva cuvinte în vreme ce era hăituit un tânăr. Am întrebat ce a făcut și am înțeles că era bătut și târât la poliție pentru că un străin îl întrebase ceva și el răspunsese în limba engleză. Dar ce a spus am întrebat-o pe „femeia de bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
fapt că spusese câteva cuvinte în limba engleză și că îl arătase cu degetul femeia „de bine” și că în ziua aceea toți se temeau de toți și nimeni n-a reușit să-l scoată din mâinile celor ce-l hăituiau. Acum se recunoaște dezastrul care s-a produs prin inițiativa de a face ordine fără organe de ordine care să acționeze într-un cadru legal. Justificarea oficială a acestei barbarii continuă să fie un așa-zis complot legionar la care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
și chiar dacă nu aș fi revenit vreodată În Încăperile acelea, cum am făcut-o apoi săptămânal, cred, ani de-a rândul, tot nu aș fi putut uita maldărele de volume fosforescente crescând cu fiecare zi În jurul cărturarului chemat de Poezie. Hăituit de cotidian, Înlănțuit adesea cu pasiune de contingent, locatarul nu avea cum scăpa de fantasmele care Îi tot somau decolarea. „Toate-s la sol și așteaptă ceva... Nu știu de unde mirosul ăsta de mare”, citim În volumul Astre palide, publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai amintea despre audiență decât că a fost Întrebat ce vor scriitorii, care sunt problemele lor. Nu mai știu ce am spus. Știu doar că l-am Înjurat tot timpul pe Barbu», povestea. A fost chinuit și În ultimii ani. Hăituit de viața pe care o ducea. Cine poate spune cum ar fi fost mai bine?... Să fi fost om cumsecade, politicos, generos? În cazul focului, s-a putut evalua acțiunea nocivă și cea binefăcătoare. La fel, În cazul apei. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
s-o oblige la nici un efort. N-avea decât să stea întinsă în pat și să creadă din toată ființa ei că nu se mai termină, măcar că toate se termină odată și-odată și reîncep de fiecare dată ca să te hăituiască și să te chinuie neîncetat, secundă de secundă, zi și noapte, păi, ce ar fi însemnat pentru ea, acum, doi copii și fără bărbat, și fără slujbă, singură pe lume și străină, rătăcind pe străzi, printre ghetourile astea de blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
excepțional de bună", în școala primară și gimnaziu ia numai premiul întîi. Dar privațiunile existenței, nenorocirile familiei își pun dramatic pecetea pe sufletul său. Îi mor mama, sora, tatăl. Pneumonia tatălui îi cauzează o "curioasă psihopatie": muțenia, născută din frică. Hăituit de griji materiale, elevul se va chinui, va da meditații, își va impune regimuri severe de hrană, ca să-și cumpere, bunăoară, un volum de Haeckel. În ciuda tuturor lipsurilor, tinerețea sa e plină de idealuri generoase. Precumpănesc ocupațiile intelectuale, dar nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cum am descoperit tot atunci, în patru scurte vacanțe, cartierele Budapestei și nici de ce tot acel univers a reînviat acum sub ochii mei. Rareori am simțit cât de dement s-a aruncat marea istorie asupra noastră și cât ne mai hăituiește ea până în ziua de azi. Iar asta a ieșit la suprafață în romanul lui Attila nu dintr-o frescă, ci dintr-o țesătură de mici istorii nebunești și tragice, dintr-o puzderie de amănunte (cum ar fi un horn înfundat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
autorul, care-i doctor În științe medicale, este și maestru În proza memorialistică. Cât despre valoarea documentară, aceasta sporește mai ales pentru cititorii care au avut trăiri dramatice asemănătoare cu ale eroului Ion Golea și ale autorului Teofil Mija, amândoi hăituiți de securiști În timp de câte doi ani. Ne referim la acei deținuți anticomuniști care, În prigoană, având asupra lor arme de foc, au fost Încontinuu urmăriți de securiștii satanici. Cei ce, asemenea nouă, vor dobândi fericirea de a citi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
spre gară și Înapoi s-a desfășurat la ceasul serii), iată, așadar, ce caracter neînfricat a putut să fie Pazi! Nu s-a Înfricoșat de niciun patruped sălbatic și, cum vom vedea Îndată, nici de bestiile bipede care o vor hăitui ca pe o căprioară inocentă. „Era timpul, când Cineva mă chema la asumarea jertfei. Nici nu trecuseră două zile de la venirea mea În sat că momentul a și sosit. Știind că șoseaua-i deteriorată din pricina ultimei ploi, mi-am zis
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sergentul Yates oricât de mult ar fi avut chef acesta din urmă, numai să nu mai fie nevoit să preia el afurisiții ăia de zidari. — Cu cea mai mare plăcere, zise el, etalând o cordialitate ce contrasta ciudat cu privirea hăituită din ochii lui. Ce fel de amănunte ați vrea să aflați? — Doar o impresie generală asupra omului, domnule, zise sergentul. Ați observat ceva neobișnuit la el? — Neobișnuit? Domnul Morris se gândi o clipă. în afară de disponibilitatea lui Wilt de a preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
câte-am înțeles eu, ați accentuat în mod special faptul că păpușa respectivă avea vagin. — Am accentuat? Nu era nevoie să accentuez acest fapt. Blestemata de chestie era perfect vizibilă. — Vi se pare că vaginele sunt blestemate? zise dr. Pittman, hăituindu-și prada în teritoriul mult mai familiar al aberațiilor sexuale. Scoase din contextul lor, da, replică Wilt, evitând capcana. Iar pe cele de plastic le puteți lăsa în context și tot mi se par dezgustătoare. Atunci când doctorul Pittman puse capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cum mama urlă, plângea, când îi puneau sechestru pe lucruri fiindcă nu își plătise cotele. Sora mea a făcut istoria URSS, a PCUS(b), era mare, față de liceu. Și acum are coșmaruri și se teme că vor reveni, ne vor hăitui, ne vor pune cote, și ea va relua ciclul de victimă a luptei de clasă, a comunismului. E posibil, istoria demonstrează că un regim criminal poate reveni. Așa că orice om deștept învăța din ce li s-a întâmplat înaintașilor și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
convenit de "castane" și, astfel botezat, cel prins devenea și el vrăjitroacă, își lua o mască și urmărirea continua. Pe înserate, când deasupra turnurilor uriașe ale morii, pe cerul încă albastru, sticleau primele stele, rămânea de obicei un singur supraviețuitor, hăituit de o hoardă de vrăjitroace care scoteau urlete sinistre. Locatarii așteptau cu groază momentul ăsta, aruncau după noi, de la balcoane, cu cartofi sau morcovi, femeile de serviciu ieșeau cu mătura, dar degeaba. Vrăjitroacele nu se potoleau până nu capturau și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și colecționar de reviste „National Geographic“. Căci mai totul e „americănesc“ în Al 27-lea oraș. Și uneltește în acest sens, manipulându-i fiica și, în final, ucigându-i soția. Iar dramele personale sunt proiectate pe un decor al orașului hăituit de conspirații și interese financiare și slăbit de conflicte interetnice absurde. O critică și o cronică socială precisă, tulburătoare și deloc simplistă. » „Imaginea finului consilier municipal Ronald Struthers, îmbrăcat într-un costum cu vestă, îl deranja pe RC. Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
ne-am obișnuit. Am să vă dau exemple, dar nu uitați că zilnic, tribunalele sunt pline de cei care se izbesc de "orbirea" justiției, că pușcăriile sunt suprapline de nevinovați și de nedreptățiți ai "dreptei justiții", că aceeași "dreaptă justiție" hăituiește alte mii de nevinovați peste tot. O să-mi replicați că n-am dreptate, că sunt vinovați de una sau de alta, că nu e normal să ții cu hoții, violatorii, criminalii etc. Și eu am să vă răspund că este
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
care prinde contur nedefinit și ține sub ochiul său invizibil - așa cum obiectivul surprinde animalul în junglă, încordat și atent la fiecare mișcare - eroul, subiectul, în maxima lui tensiune; când viața trăiește în el cu presiune, ca și cum ea însăși ar fi hăituită și vânată din toate părțile, nu de alți oameni - în mod polițist și caricatural -, ci de amestecul încâlcit și nocturn al tuturor acestor puteri, hățișul lor, în care ele stau la pândă în întunericul junglei și pe care oamenii îl
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
doar în veceu, cu unul postat la ușă, ținînd "de șase" -, treceau strada să mai bea încă o cafea și atacau marile probleme ale Fizicii cînd, de fapt, erau la un biet examen de admitere. Chiar speriat ca un mînz hăituit de lupi, că-n ultimele zile de liceu trăise drama aceea care-l băgase în boale, cînd a găsit-o legată cu cătușele de pat și desfigurată de bătaie pe Margareta, la care mersese să aibă parte de adevăratul premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Andrei se duce mai întîi la un restaurant și bea! Apoi ajunge la miniona lui, cu care se simte împăcat, răzbunat chiar, murmură, parcă ar vorbi de unul singur. Liliana se uită în ochii lui cu groază, ca un animal hăituit de vînător, ajuns în fața puștii. Îți dai seama ce-ai făcut? Din clipa asta, începe să-mi fie teamă de tine, Mihai Vlădeanu! Dar nu-ți va mai fi de tine, Liliana Silveanu! Femeia tace și frămîntă îndelung capătul țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fumez. Doar țigara reușește să creeze un ecran Între simțul mirosului și duhoarea țevilor de eșapament. A bea alcool, chiar dacă e o eroare dietetică evidentă, constituie dovada că nu mai am nevoie de calmante. Alcoolul le Înlocuiește, iar eu Îmi hăituiesc amintirile În compania sortimentelor mele de whisky de bună calitate. Ce făceam oare pe la cinci ani? Trag o dușcă de Linkwood 1946 și iată-mă Încercînd prima mea pereche de ochelari: „O să semeni cu tata“, mi-a zis opticianul. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
văduvă totodată. Socotește-te fericit. Ai fi putut primi rolul soțului ei, Valerian. — Vrei să spui că, În felul nostru, eram niște martiri? La fel ca acei creștini care erau Închiși și cusuți În piei de animale Înainte de a fi hăituiți? — Iar Începi! De ce să te condamni la animalitate? Și, pe deasupra, și cu ceva sadism... Să mergem mai departe, dragul meu, să mergem mai departe! În seara proiecției scurtmetrajului meu... — Știu, știu, era de față toată crema proprietarilor de terenuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de liniște ascunde intenția de a o închide într-un azil : Vreți să mă băgați la nebuni (III, p. 642). Marghioala ajunge să fie încolțită chiar de familie, în timp ce mistrețul prețuit de ea, făptură slobodă printre porcii din jur, este hăituit de vânători, semn că pădurea de la poalele muntelui e pândită de o nenorocire (III, p. 648). Romanița cheamă salvarea, îi dă apă mamei cu forța și o culcă pe pat, iar Ionel decretează : s a țicnit, Dumnezeule... singura soluție e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]