487 matches
-
pe anchetatori (excepțională ca tensiune dramatică, dar și ca divulgare a metodelor torționare e confruntarea dintre acesta și anchetatori). După trei ani, ieșind din închisoare, scenaristul întîlnește o tînără fostă prostituată în Italia. Împreună cu aceasta și cu un adolescent handicapat, hălăduiește pe drumuri de țară, pe maluri de apă spunîndu-le povestea lui și visul lui de a-și realiza filmul. Umblă toți trei pe biciclete,aleargă pe cîmp, se scaldă în apele lacului și vorbesc despre ei. Fata își spune povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
caută calea de întoarcere la baștină, albind pădurea. Victoria Omului Rău se anunță deplină și de durată. Polonia însăși va intra în zodia Omului Rău, nu atât un produs al imaginarului folcloric, cât un personaj-alegorie al comunizării. Dacă până atunci hălăduise prin pădurile Străveacului îndoindu-se de toate, pierzându-și memoria și sălbăticindu-se, iată-l cum, rând pe rând, renunță la cuvinte, la rugăciuni, uită de copilărie, de familie și de valoarea sacră a vieții. De-aici și până a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
În lume.” III Meteorologie magică Regimul mitic al intemperiilor este determinat de unele manifestări ale văzduhului, provocate, În imaginația poporului, de făpturi mitice care cumulează și alte activități decât cele meteorologice, vânturile și norii. Vânturile sunt considerate niște făpturi care „hălăduiesc” În văzduh pentru a-și Îndeplini rosturile În răstimpurile unui an. După unele legende, vânturile ar fi copii Sfintei Duminici, În număr de doisprezece, corespunzând celor douăsprezece luni ale anului. De aceea, vânturile au vârsta, temperamentul și Înfățișarea lunilor din
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
inima...” Venirea în lume este ademenitoare și, de ce nu, promițătoare (Lumea Amăgitorului). Interesant a fi „nenăscutul prunc” dăruit vieții „ca bobul spumii”, nobil triumf. Prologul celui de-al doilea volum al Trilogiei nașterii este mult mai explicit: „Sunt nenăscutul care hălăduiește / prin văi opaline. / Prin alte bucovine pline / de obcine și daline. Debordând de lumine...” Cu subtilitate, poeticul surprinde anatomicul increatului: „cu genunchii la gură”, „cu ochii ca doi bănuți întorși”. Este doar un „ou viu”, rătăcind prin „cețuri primordiale”. Merită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
obiect „școala” lui Orfeu; mai bine zis, înfățișarea micului grup de ucenici, în frunte cu Musaios. Așa se ajunge la orfism, la instituirea misteriilor, care au ca obiect ritualizarea cîntecului. Se pun în mișcare alaiuri gălăgioase, vesele ori triste, care hălăduiesc pe întinderi bogate în ierburi și flori. Este un amplu și misterios joc vegetațional; dar se pun în scenă și aspecte din viața daimonilor cîmpiilor și codrilor: Orfeu se așază pe o piatră cu lira pregătită, își aduce aminte de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
botul liber și, bineînțeles, tata plătea oalele sparte. Apoi, povestea fratele meu mai mare, tata l-a dat unui țăran dintr-un sat, Găureni, în schimbul unei căruțe cu struguri. Copiii nu știau nimic de acest schimb. Într-una din zile, hălăduind fratele meu cu alți copii prin satul Găureni în căutarea iazului pentru scaldă, au trecut întâmplător prin fața unei case. În curte, într-un lanț, era un câine mare și frumos care scheuna. Îl văzuse pe fratele meu și-l recunoscuse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pare rău, băiete, că te las, descurcă-te cum poți, vin vremuri grele și pentru tine, sărmane!” M-am mai uitat odată la casa noastră, la curtea copilăriei noastre, am cuprins cu privirea șoseaua Păcurari și peisajul cimirului evreiesc unde hălăduisem de atâtea ori și am plecat spre gară. Plângeam, noi, copiii. Părinții își ștergeau cu palma pe furiș câte o lacrimă care țâșnea din ochi. Vagonul lung de marfă în care ne-am instalat îl împărțeam cu o familie tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găsim pe Sandu! Acesta mai luă cu el încă doi vecini, veni și tata, și cu lanternele în mâini, începură să-l caute pe băiat. L-au căutat toată noaptea, dar nu l-au găsit. Au strigat, au fluierat, au hălăduit de la pârâul care despărțea casele de imașul cu epave, până la dealul Căprița, dar degeaba. L-au căutat și în locurile periculoase, unde fusesem și noi, copiii. Noi n-am plecat acasă, ne țineam scai de cei mari. Aveam părul zburlit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi cazul să lăsăm la Iași unele maniere și să intrăm în hora aceasta mare unde se nivelează atitudini și educații primite în familie, cu grosolănii și bădărănii ce începeau să se furișeze ca niște șerpi în noi. Acasă, când hălăduiam prim împrejurimile orașului la furat struguri, mere, pere, cu ștrengăriile noastre, eram regi, și conți, și duci, iar acum se terminaseră toate și încă nu știam nimic din ceea ce ne aștepta. Îl vedeam lângă noi pe caporalul Olteanu, care era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar vreau să te vindec cu un cuvânt, doar cu o vorbă. Se spune că țarul Petru își face un oraș într-o mlaștină, unde vara, noaptea, lumina nu pleacă deloc. Ca o ceață. Stă lumina palidă și parcă atârnă hălăduind pe deasupra bălților. Acolo nu-s niciodată triluri de privighetoare, iar păsările de zi înnebunesc, cântând de cu seară crezând că-s zori. Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în trecut? " Ci el cu mâna face semne Că nu-nțeleg ce el a vrut. "Măria Voastră-nsetoșează. "De sânge negru și hain? " El capu-și clatină, oftează: "De vin, copilul meu, de vin". {EminescuOpIV 350} Cînd eram Vodă la Moldova "Hălăduiam pe la Cotnariu. "Vierii toți îmi știau slova "Ș-aveam și grivne-n buzunar. "Pe vinul greu ca unt-de-lemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot îndemnul. În lume mult, nimic aici. "La voi în lumea ceealaltă, Fiind cu milă și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cum văd eu, nu ai fost scos din porție, dragă ieșene. Nevasta mea e mare iubitoare a trecutului. Așa că în numele istoriei iartă toate plecările mele. N-am decât să mă bucur că necazurile nu stau în calea noastră și putem hălădui în voie. Nu zăbovim prea multă vreme și pornim spre Cetățuia. Ca de obice, o bună bucată de drum călcăm în tăcere. Asta însă nu durează prea multă vreme, fiindcă ieșeanul are mâncărici la limbă: Fii bun, vere, și povestește
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
veșnicie! Nu-i bai, dragă prietene. Mai găsim noi niscai pricini s-o luăm din nou la picior... Ieșeanul a privit către mine cu sclipire de lumină în ochi, semn că în sufletul său a renăscut speranța că vom mai hălădui pe ulițele sau în jurul cetății Iașilor... ... Și lăutarii se întrec în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am luat-o pisicește după el, să dibui unde șade... Și?... Și într-o dimineață i-am bătut la ușă... Apoi... am hoinărit prin toate cotloanele Iașilor și, ca rezultat, a ieșit cartea „Ești ieșean, vere?” În această toamnă am hălăduit prin vechile podgorii ale bătrânei cetăți. Și cum ieri a fost sfânta zi în care am isprăvit trebușoara asta, astăzi ne aflăm aici la un pahar de vorbă, alint de muzică lăutărească și nu ne săturăm privind la ochii frumoși
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc chiar un pic de... prietini. Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață... Uneori l-am bănuit a fi aproape, alteori se depărta precum stelele în univers... Și asta nu din nepriceperea noastră, ci pentru că bunii noștri străbuni nu au însemnat totul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în ciudă. Nu de bani îi era ciudă arabului, pentru că avea destui, ciudă îi era pe ea, că nu dorea să se alinieze la comportamentul gagicilor de arabi, adică să stea în casă și să-l aștepte pe nemernic care hălăduia prin baruri de noapte futând în dreapta și-n stânga. Și atunci Monica mea, care tare-l iubise pe țigan, fuge de acasă pentru el, ajungând până acolo, încît să nu mai vorbească cu propriul său tată, Ofițer lăsat la pensie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dactilografiate și le ținea în niște mape cochete pe care scria: "Lyrics by Traian T. Coșovei. Best Poetty Money Can Buy". Prin Traian am descoperit un stil nou de viață, la care m-am străduit o vreme să mă adaptez. Hălăduiam zile în șir prin torpoarea orașului, ne cățăram pe vechi și ruginite locomotive cu aburi, băteam Podul Grant, ne întorceam în centru, unde beam un pepsi pe terasa de la "Dunărea". îmi împrumuta cărți de poezie, poeți americani din generația Beat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care-și arăta, printre copacii deși, turlele acoperite de curând cu tablă vopsită-n verde. În spate era cimitirul în care-și dormeau somnul veșnic înaintașii lui, Dumnezeu să-i odihnească în pace. De câte ori nu se gândise la dânșii, când hălăduise prin Iașul devenit orașul lui, mai ales când trecea pe lângă Mitropolie și Trei Ierarhi! În centrul satului, deoparte și de cealaltă a drumului pavat cu piatră de râu, casele negustorilor evrei, oameni de treabă care dădeau pe datorie, erau văruite
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o ipoteză optimistă. Orice ideologie este ipotetică și conține un grad mai mare sau mai mic de utopie. Valoarea incontestabilă a cărții constă în altceva: în bogatul arsenal de informații-argument și interpretări ingenioase menite să susțină ideea centrală. Stelian Baboi hălăduiește prin lucrarea sa de la infinitul timpului și Universului până în microcosmosul bioatomului, dând la lumină secrete din laboratoarele divine. El înlocuiește pe Marele Anonim a lui Blaga cu Inteligența cosmică, care face și desface de miliarde de ani lumi înzestrate cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei întoarce/ Niciodată vei muri!" Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpă, face atmosfera terapeutică, transformă viața în vis și poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
etimologie, dar cu o variantă fonetică a sufixului caracteristică altor dialecte slave. Culmea Tîrnii din Munții Lotrului cuprinde, pe poziția secundă, un nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
supun tot spațiul dacic, ei întemeiază la sud de Dunăre două provincii cunoscute sub numele Moessia (Superior și Inferior), formă contrasă din cea precedentă. A se compara pentru contragere rom. olat „ținut, provincie, moșie“, vladnic „puternic“ cu vodă, rom. a hălădui cu sl. hoditĭ „a umbla“, vgr. Ellas, ados „Grecia“ cu edos „pământ, regiune, ținut, sălaș“; rom. mlaștină cu a musti. Grecii numeau Mysia două provincii în Asia Mică încă pe vremea lui Xenofon (sec. V-IV î. Hr.). Locuitorii Misiilor, considerați
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
43 grădină, 43 a grăi, 103 grămadă, 69 grăunte, 127 grăunță, 130 grâu, 127 grec, 46 greu, 46 groază, 130 Gruia, 46 grunz, 130 gură, 103 a gurăi, 103 Haemus, 69 Halici, 69 han, 66 hapcă, 44 harag, 131 a hălădui, 53 heleșteu, 103 Heleșteu, 103 Herăstrău, 103 hoardă, 134 a holba, 69 holdă, 130 horvat, 52 hotar, 44 hrubă, 46 hulubă, 46 Hunedoara, 67 huni, 57 Hunia, 67 hurtă, 133 Iași, 57 iazigi, 193 ind, inzi, 68 ins, 66 a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
măi Fanachi, poate că știi, este un fost sat răzășesc din Ținutul Fălciului, care până nu demult se numea Brăițenii de Sus... Stă înșirat pe coasta unei văiugi pe Valea Elanului, numită astfel, deoarece în vremuri vechi, prin acești codri hălăduiau turme de Elani<footnote Elanul, este cel mai mare dintre cervide. Răspândirea lui este în nordiul Eurasiei și Americii de Nord. În număr mare se găsesc în Suedia și Norvegia. A trăit și la noi. footnote>. Sus pe un dâmb, străjuia priveliștea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Aproape, sânt șî Epurenii, șî Bogdăneștii șî Berezenii... tăti sate răzeșești din Țânutul Fălciului, cel mai românesc țânut din țară. ...Șuletea, altădată Brăițenii de sus, stă înșirat pe Valea Elanului, vale numită așa, pentru că în vremurile străvechi, prin acești codri hălăduiau turme de elani. A vorbi de satul răzeșesc Șuletea, ori Epureni, ori Obârșeni ș.a, unul din pâlcul de sate răsfirate pe dealurile Fălciului, înseamnă a elogia răzeșimea și dragostea de vatră strămoșească, înseamnă a elogia statornicia firii românești. A
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]