1,124 matches
-
pleacă la Bologna, unde intră în mănăstirea Ordinului Dominican. Aici scrie a doua lucrare critică, de data aceasta la adresa bisericii, intitulată "„De ruina ecclesiae”", în care exprimă deschis exigența unei regenerări a clerului, care - după părerea sa - a pierdut funcțiunea hărăzită de mediator între Dumnezeu și oameni. Călătorește prin orașele din nordul Italiei și, în predicile sale, denunță putreziciunea societății și prevestește venirea apropiată a „Judecății din urmă”. În 1482, Lorenzo de' Medici "„Magnificul”" - la îndemnul lui Pico della Mirandola - îl
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
în general critice a filosofului față de tagma artiștilor, așa cum reiese ea mai ales din "Republica". În cuvântarea lui Phaidros despre Eros în "Banchetul" Orfeu este acuzat de moliciune și lașitate pentru că nu s-a sinucis din iubire. Zeii i-au hărăzit deci acestuia o pedeapsă binemeritată printr-o imagine înșelătoare a Euridicei și prin moartea violentă. Doar Boethius îl urmează pe Platon în verdictul negativ asupra cântărețului, care este pentru teologul roman călăuzit doar de pasiuni. Acest verdict este repetat de-
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
comunica cititorilor peste timp și spațiu idei înălțătoare ale experiențelor umane relevante, călătorii și inițieri. Astfel, poeta - evident născută poet -, dar, de asemenea, inițiată, cunoscătoare a liricii, expertă în ceea ce privește creația, adesea prezintă observații ale vieții de zi cu zi în timp ce hărăzește obiectelor obișnuite semnificații personale și religioase. În ceea ce privește formele poetice folosite, Cristina Dascălu combină agil versul liber, versul alb cu ritmuri ce curg armonios și cu o voce poetică distinctă, ce conferă operei sale atât autenticitate, cât și prospețime, noutate. Noua
Mărturii necunoscute despre Cristina Emanuela Dascălu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2561_a_3886]
-
de identificat, dacă n-ar fi fost memoria fenomenală a lui Simonide, care a reținut locul în care ședea fiecare. Asemănător cu Simonide, și povestitorul „Înțelesului faptelor” paraseste sala inainte de catastrofa, dar împreună cu personajul principal, Uri,căruia îi este hărăzit un destin aparte. Acțiunea se petrece într-o singură zi, 4 ianuarie 2006, ziua în care primul ministru israelian Ariel Sharon, a fost lovit de un grav accident vascular cerebral, însoțit de o comă, din care nu s-a mai
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
în cronica sa. În dramă, cei trei boieri doresc să-l înscăuneze pe Ștefăniță (convinși fiind că „vulturul bătrân" va muri în curând), fapt care le-ar fi permis să conducă ei țara. Aceasta contravine însă voinței voievodului care-l hărăzise ca urmaș la tron pe Bogdan - singurul care i-ar fi putut continua opera. La modul simbolic, domnia lui Ștefăniță ar fi echivalat cu o întoarcere în haos; și cum Ștefan reprezenta „soarele Moldovei", conflictul devine mitic, este ca lupta
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
reprezintă momentul incontestabilei sale renașteri, prin strămutarea în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, operație extrem de dificilă efectuată cu trudă și dăruire de către colectivul de specialiști ai Muzeului județean Argeș, cu cheltuiala episcopiei și cu blagoslovenia ierarhului Calinic Argeșeanul. În această nouă vatră hărăzită de destin, biserica de lemn din Drăganu-Olteni dăinuie ca o impresionantă mărturie în timp despre arta remarcabilă a "crucerului Marin" și a ucenicilor săi: "„Ioan crucer sin Radu crucer și Matei crucer”", ale căror nume sunt încrustate pe trupul locașului
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
Tot marele umorist continuă arătând că: "„Grandomania takiștilor a intrat imediat într-o criză și mai violentă. Li se părea că e prea puțin să-l numească pe d. Take Ionescu șef de partid. Ei au început deci să-i hărăzească epitetele cele mai hiperbolice, să-l divinizeze chiar. Așa, bunăoară: ziarul "Acțiunea" în numărul de marți 5 fevruarie, îl numește «acest om providențial» și «și geniul cel bun al țării românești». Ziarul "Ordinea" din aceiași zi scrie că d. Tache
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
detenției române sub comunism, armenolog, cercetător al artelor plastice și editor. Născut la 15 mai 1936, în București, în familia Dumitru și Toni Rădulescu (ambii, fugiți de părinți, în capitală, pentru a-și apăra dragostea), fiul lor unic Mihai este hărăzit unui destin ciudat, numărând atât suișuri cât mai ales coborâșuri, deseori amețitoare, ce au format din el un luptător (caracteristică a multor copii și tineri care au crescut sub comunism, în România). A refuzat să facă parte din orice organizație
Mihai Rădulescu () [Corola-website/Science/303597_a_304926]
-
despre care am mai scris, pentru că a intervenit crucial în drumul meu de viață. Domna Irina ieșise la pensie, era singură și cineva i-a recomantat un tovarăș de viață cu care să își împărtășească zilele ce i le mai hărăzise Domnul și astfel a ajuns în Deva. M-a invitat în noua ei familie și i-am promis că în vacanța de iarnă voi merge la ei să petrecem împreună Anul Nou și ziua mea de naștere împreuna cu Paul
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
căror surse au stat la baza articolului, lipsește evidența documentară pe care s-au bazat astfel de afirmații. O dată cu declanșarea revoluției din 1848 din Țara Românească el nu a mai făcut portrete destinate unui cerc restrâns, ci unele care erau hărăzite popularizării conducătorilor eroici ai acesteia, adică în scop propagandistic. Aceste portrete au fost litografiate pentru a ajunge în mâinile tuturor. Principalul merit al operei sale a fost că a dezvoltat simțământul național al maselor prin sporirea numerică a sprijinitorilor revoluției
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
necesare pentru a-și asigura o pregătire de specialitate, fapt care transpare și în operele de mai târziu. O dată cu declanșarea revoluției din 1848 din Țara Românească el nu a mai făcut portrete destinate unui cerc restrâns, ci unele care erau hărăzite popularizării conducătorilor eroici ai acesteia, adică în scop propagandistic. Aceste portrete au fost litografiate pentru a ajunge în mâinile tuturor. Principalul merit al operei sale a fost că a dezvoltat simțământul național al maselor prin sporirea numerică a sprijinitorilor revoluției
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Anca din drama "Năpasta" (1890) a lui I.L. Caragiale. Balada „Miorița” se remarcă printr-o atitudine de neputință, de resemnare și de împăcare cu soarta, omul simplu aflându-se într-o incapacitate de a se opune destinului care i se hărăzește. Unii critici au văzut în atitudinea ciobanului moldovean o expresie cristalizată a blândeții ancestrale a poporului român, un defetism nejustificat și inexplicabil. Romanul "Baltagul" respinge această mistificare antipatriotică, prezentând cazul unei femei simple care nu cedează în fața necazurilor și luptă
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
este tânără, și privește mereu în prezent. (viitorul), poartă pălărie și are la ea un pergament închis cu peceți, care are înscrise secretele viitorului. Vechii germani se rugau zeiței Skuld pentru a le face preziceri. Nimeni nu poate modifica soarta hărăzită de norne. Prezicerile lor trebuie acceptate și trebuie să-ți trăiești viața în funcție de ele. Skuld era singura nornă care era în același timp și o walkirie.
Skuld () [Corola-website/Science/302300_a_303629]
-
bulgar Dobrotici, care a domnit la mijlocul anilor 1300, între 1347 și 1386. Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au perindat mai multe armate: ale perșilor, apoi cele romane iar mai târziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Neamț, de unde se pare că ar fi ajuns la Moscova împreună cu tezaurul României. Rădășenenii s-au îngrijit să facă o copie sub formă de polonic din argint poleit cu imitația inscripției slavone plus o altă inscripție: "„Această lingură s-a hărăzit de E. M. Naftanailă la B. din Rădășeni - 1866”". Pe o cruce de marmură aflată în curtea bisericii, lângă pridvor, este scrisă inscripția: "„Ctitorul bis. este Ștefan Tomșa 1611”". Pe peretele sudic al naosului se află un tablou votiv pictat în
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
pentru a intra. În momentul morții, omul îl întreabă pe portar de ce nu a mai încercat nimeni în afară de el să obțină accesul. I se răspunde: « Pe aici nu putea fi lăsat să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc să o închid. » În octombrie 1915, Kafka intră într-un mod neobișnuit în posesia banilor Premiului literar Fontane. Adevăratul laureat, Carl Sternheim, refuză răsplata financiară și se hotărăște să cedeze banii tânărului și aproape anonimului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Dumnezeu cu privire la lumile celor care cunosc îndoiala dar și fericirea. 1543. Patima mântuirii este absurdul. 1544. Nu poți iubi fără patimă dar poți pătimi fără să iubești. 1545. Câte vise nu s-au destrămat uitând de patimile care le-au hărăzit. 1546. Toate câte sânt se vor vărsa în oceanul patimilor acestei creații pentru a se mântui de propriul lor sine prin moarte. 1547. Nimic nu poate fi mai răvășitor dar și mai înălțător decât patima care a creat toate minunile
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
în care speri să afli cealaltă față a patimii, cu nume de fericire. 1551. Cum ar arăta ochii fericirii dacă nu ar putea fi spălați de lacrimile patimii? 1552. Amurgul este istoria patimilor iar răsăritul născătoarea lor în lumea visului hărăzit de păcat. 1553. Patima realității este visul, al iluziei realitatea și astfel patima ține înlănțuite visele acestei lumi de Adevărul Absolut. 1554. Alături de cunoaștere și afectivitate nu se află voința pentru definirea conștiinței noastre ci patima. 1555. Câte valuri de
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
de atâtea ori. 1565. Patima este puntea pe care va călca vița la nuntirea ei cu moartea. 1566. Clipa adevărului aparține în primul rând patimilor tale. 1567. Dumnezeu a lăsat patima pentru a cunoaște păcatul greșelii din care am fost hărăziți. 1568. Îmi amintesc de ochii tăi pierduți în patima timpului de a fi mereu trecător. 1569. Pătimim fiindcă suntem făcuți să iubim și nu să păcătuim. 1570. Nu există sacrilegiu mai mare decât să confunzi patima cu păcatul. 1571. Patima
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
s-a bucurat și de mărinimia unor Domnitori ai Moldovei astfel că în anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi, a scutit schitul de plata dărilor cuvenite pentru 200 oi, 100 stupi, și 200 vedre vin (3000 l). În 1818, același domnitor, hărăzește schitului cîte o mie oca de sare (1250 kg) pe an, o ocă de untdelemn și jumătate ocă de tămâie în fiecare lună, precum și dreptul de a aduce doisprezece „"liudi"”(oameni din afara țării) pentru a lucra pe moșia sa. În
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
sfida lumina divină a aștrilor fie ei și din negura uitării fiindcă nici tu nu poți străluci altfel în fața Cuvântului Lui Dumnezeu. 737. Nu amâna ziua de azi cu o alta fiindcă nici moartea nu-și amână ziua și ceasul hărăzite ție. 738. Cel ce răstălmăcește Cuvântul Lui Dumnezeu este cel care are mereu ceva de obiectat asupra mersului acestei lumi. 739. Nu spune niciodată cât de grea ți se pare Golgota vieții tale fiindcă nimeni altcineva nu o poate urca
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
din moși strămoși”, pentru care unii înțelepți de-ai noștri zic și azi: „suntem datori cu o moarte, dar mult mai datori suntem cu o viață!” Această inevitabilitate magnifică dă omului toate trăirile, toate stările care numai omului îi sunt hărăzite, fiindcă numai el are conștiința de sine și numai lui i s-a dat putința să exprime, prin cuvinte, ceea ce simte înălțător sau dureros, într-o nebună bucurie sau într-o frenetică spaimă. Cum dragostea este marea trăire interioară și
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
1269 mai> „Iar cuprinsul <scrisorii> originale, date din ...[loc rupt în document], miercurea întâia <după> octavele Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort fără a lăsa vreo rudă de sânge
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
cu o creație mai unitară stilistic, mai densă.”" (Octavian Ursulescu: Cuvânt înainte la CD- ul „Strada Speranței”, EDC 442). "„În această lume de piață în care talentul nu mai are preț, Vasile Veselovski a fost un compozitor din categoria celor hărăziți cu talent. El compunea fără efort, ca și cum și-ar fi murmurat sieși o melodie...Lipsită de întortocheri și de bucle stilistice, tunsă scurt, fără vanitatea de a atrage ostentativ atenția, dar și fără teama de a fi prea simplă, muzica
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
prin Radio pentru comunicate, sfaturi de tot felul, istorisiri sau expuneri, chiar științifice. Convingător și emoționant cu greu poate fi, însă, cuvântul împărtășit prin minunata descoperire a difuziunei mecanice. Ea nu se poate compara cu graiul firesc, ce îi este hărăzit omului, spre deosebire de celelalte viețuitoare, negrăitoare. O satisfacție ne rămâne, totuși, oratorilor născuți care consimt a vorbi la Radio: este răspândirea cuvântului lor în mii sau zeci de mii de ascultători, față de numărul limitat al sălilor de conferințe. Dar tot mai
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]