385 matches
-
aceea Frigul tușea pe la porțile zăbrelite ale Sufletului meu: "Ești acasă?" Nu, nu sunt acasă, bătrân neputincios! Hei-hei, ce zgomot se face aici! Prea de tot! Trebuie să fug, să fug, să fug!... Și nu a trecut mult din timpul hărăzit Așteptării și a venit Moș Crăciun de după un deal strâmb și cei trei copii l-au rugat: "Moș Crăciun cu sac în spate și papuci de portocală/ adu-ne pe mama noastră c-a plecat acum trei nopți/ și-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rugăciune/ cobora/ sub copacul cu fructe interzise/ chipuri de femei/ își scuturau aripile/ peste suflul bărbaților/ din mine/ magistratul/ în roba lui neagră/ purtătorul de bască/ deasupra paletei de nori/ și pasărea/ cu pene de scris/ peste papirusul unei slăbiciuni hărăzite/ o pasăre în rugăciune/ cobora/ peste DARUL LUI DUMNEZEU" (Darul lui Dumnezeu, din același op). În Omul cu un singur înger, sursa durerii mai frecvent mărturisite de Doru Maximovici nu va fi, prin urmare, atât răul sublimat, cum am văzut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
itineranți, fiind așadar înzestrați cu darul divinației, al cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor cădea/ Ca niște zăpezi peste o junglă aprinsă" (Norul de marmură). Precum acestor orbi hărăziți unei altfel de lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1995), al Premiului Asociației Scriitorilor din Republica Moldova (1992) și al Premiului Academiei Române (1986). Încă din Singurătatea în doi (Editura Pentru Literatură, București, 1966), Ioanid Romanescu și-a plasat în centrul mitologiei lirice figura poetului marcat de singularitatea unui destin deopotrivă hărăzit cu geniu și stigmatizat de nefericire. Elocvent este portretul schițat chiar din poemul ce dă titlul volumului de debut; este portretul unui mare însingurat, suficient sieși, hrănindu-se doar cu aer, placid însoțit cu viața și vajnic gardian lumii: "Trăiesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
final - înco vreme șiînco vreme... - construit prin repetiție lăsată deschisă (prin apelul la punctele de suspensie) poate fi interpretat diferit, ca nostalgie a eternității ce nu poate fi cucerită nici prin iubire, sau, dimpotrivă, ca veșnic adaos la durata limitată hărăzită omului, ca timp rotitor, întemeind lumi și cântec. Poezia se încheie astfel rotund, prin revenirea la prezențele inițiale: omul și Erosul. Întregul discurs, formulat la persoana întâi (în versuri cu o metrică variabilă, liber sau cu semirimă), situează eul liric
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ambiției, valori ce se răsfrâng și asupra relațiilor dintre bărbați și femei, constituite că relații de subordonare. Bărbatul este, de regulă, asociat cu prioritate rolului public exterior și "material", pe când femeia rolurilor private, estetice și afective. Dacă femeia este, tradițional, hărăzita să vegheze "focul din vatra", se considera că bărbatul are o altă destinație să cucerească lumea, să lupte, să conducă. Orice încercare de a modifica rolurile este considerată în secolul al XIX-lea drept o diversiune, un "atentat", un pericol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a istoriei - este finalmente compromisă. Dacă în manualul lui Roller, dacii și romanii erau repartizați în rolurile de exploatați și exploatatori ai perenei drame istorice a luptei de clasă, manualele din epoca național-comunismului mușamalizează relațiile antagoniste dintre cele două popoare hărăzite istoric a alcătui poporul român. Excluderea slavică din etnogenia românească conduce la reinstaurarea paradigmei xenopoliene a daco-romanismului. După "maximalismul slav" concretizat în prima fază, antinațională, a socialismului românesc, "revolta fondului nostru nelatin" a exploatat filonul traco-dac îngropat în "adâncimile oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
financiar etc.), unul dintre egali "pare să țâșnească ușor în fața plutonului" (idem, p. 71). În provocatoarea sa lucrare Invidia: o teorie a comportamentului uman, H. Schoeck remarcă faptul că "invidia adevărată este rezervată nu pentru cei foarte mari sau foarte hărăziți, ci pentru aceia a căror situație este doar ceva mai bună decât a noastră". Mai precis, "inegalitatea copleșitoare și uimitoare, mai ales când are un element irealizabil, stârnește mult mai puțină invidie decât inegalitatea minimă, care în mod inevitabil îl
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
obstinat este acest gînd încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, încă o dată, de întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
firesc: de ce și pentru cine era periculoasă aflarea binelui și a răului, decelarea cunoașterii de necunoaștere, sau, în ultimă instanță, a adevărului de minciună? Să credem că, dacă acest pericol viza în exclusivitate pe om, starea de ignoranță îi era hărăzită acestuia de către Dumnezeu ca o condiție firească a existenței sale edenice? Într-o atare alternativă, așa cum dialectica acreditează, șansa omului de a evolua era practic nulă. În ce consta, de fapt, adevărul atît de "periculos" ascuns în trupul mărului interzis
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poate fi considerată ca o axă reală pentru semioza de tip înșelător-înșelat, deoarece omul va fi pînă la urmă actorul care joacă un dublu rol: acela al înșelătorului care se înșală pe sine. Dar, această subtilă cunoaștere nu-i era hărăzită omului încă imatur, lipsit de luciditate deplină, nepregătit să îi primească consecințele. La ce bun să punem în mîna unui copil un instrument prețios, bunăoară, pe care el nu va fi capabil să îl utilizeze, ci, cel mult, să îl
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie [ishshah], căci din bărbat [ish] a fost luată" [Facerea, 2:22-23]. Se regăsește aici mitul arhetipal al androginului, prin care Platon sugera zbuciumul celui hărăzit să își caute întreaga viață jumătatea (partea), pentru a se întregi ca entitate. c) Geneza femeii este legată de înzestrarea ei cu o funcție esențială (pentru existența viitoare a omenirii căzute în păcat): aceea a procreației prin iubire trupească. Din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu protopărinții. De la șarpe ei au aflat că nu vor muri, așa cum ar fi trebuit să se întîmple potrivit predicției divine. Într-adevăr, în urma păcatului făptuit omul nu va muri în sensul propriu al cuvîntului. El va trăi ca pămîntean hărăzit să ignore în ce măsură existența sa este îndatorată mai degrabă adevărului decît minciunii, binelui decît răului. Într-o atare situație ontologică, nici Dumnezeu, nici Satan nu minte. Spunînd că (nu) vor muri, fiecare dintre cei doi oponenți s-au raportat altei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
obstinat este acest gînd Încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, Încă o dată, de Întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rotitor își străbate crugul de foc, fără a avea nevoie de vreo altă hrană, în afara celei pe care o poartă într-însul. La fel și Ahab. De altminteri, trebuie spus că, spre deosebire de alte corăbii, care sînt încărcate cu mărfuri străine, hărăzite unor cheiri străine, o balenieră pribegește prin lume fără altă încărcătură decît propriu-i echipaj, cu armele și proviziile sale. în cala ei încăpătoare se află un lac întreg îmbuteliat în sticle. Balastul ei nu-i alcătuit numai din bare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
motivele să rămînă demni și superior orgolioși. La Iași, cînd au vrut să scape de un director incomod pentru complexele lor cețoase, actorii au catadicsit să meargă cu jalba-n proțap la niște inși mediocri, aflați sub demnitatea lor de hărăziți ai Thaliei, inși temporar stînd în fotolii partinice, și s-au întors radioși în templul lor, crezînd că le-au rezolvat pe toate. Vă imaginați o trupă ca demna Comedie Franceză făcînd anticameră la președintele Jacques Chirac, pentru niscaiva ofuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
peretele atelierului din Armeană mă regalează, un an, cu imagini înmărmuritoare prin acuratețe absolută dintr-o Germanie peste care nu se cunoaște că a trecut tăvălugul ultimei istorii. Dacă aș spune că ordinea e cea care tutelează, discreționar, acest spațiu hărăzit, n-aș produce, evident, noutate. Deși, iată, chiar ea, ordinea, e cea care face frapanta diferență. Franckfurt/Main, fericită simbioză a goticului bătrîn cu noua arhitectură, pare clișeul încîntător aseptic al calculatorului de performanță. Un pic de dezordine, o scăpare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel mai măreț spectacol al lumii". Și, atenție!, nu o spune poetul, ci omul de știință... 13 decembrie Petrecere cu lăutari... și fără. De data asta, nu doar petreceri cu gîndul, ci și petreceri ca atare. Chiar dacă unele din acestea, hărăzitele, au ajuns în gînd, în cuvînt, în culoare, dăinuind. Așadar, și memorabilele, dar și anonimele, uitatele. De ieri, de azi. Despre care am citit, am auzit, dar la care am și fost de față. "Muzicantele" din mormîntul princiar teban au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
maeștri la debutanți indicativul actual al artei românești, meritau alt tratament. Reproducerile atestă, compensatoriu, cu brio, dimensiunile acestui indicativ. Și, pentru că Iașii înșiși își doresc, în momentul de față, un album care să subîntindă un secol de arte frumoase în hărăzită capitală a Moldovei, e de preferat a învăța ceva din contraperformanța diletantă și obedientă a celor din Capitală. De la conceptul general al lucrării la acuratețea băncii de date ale artiștilor, totul trebuie să ocolească amatorismul redacțional, dar și, deopotrivă, pofta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să revină la condiția ei modern-luxuriantă, vecină a performanței nord-americane? Oricum, nu mai puțin jumătatea de secol, cît a durat rătăcirea castristă. Justificarea vine, ca argument peremptoriu, dintr-o regiune a globului, una, dacă nu chiar atît de paradisiacă, oricum hărăzită democrației prin generoasele ei date istorice. Trecută, și ea, alături de suratele estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum, dramatic, să se redreseze, să-și regăsească fibra profundă. Alterată, de data asta, nu de la distanța miilor de kilometri transoceanici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
română suferă nemeritat.) Altceva, însă. Dacă Cher și ca ea încă vreo cîteva nume, pe degetele de la o mînă este ceea ce este, asta e pentru că, deși a permis tehnicienilor ei fonici să-i prelucreze pe scurte pasaje vocea, ființa ei hărăzită nu a putut renunța cum să renunțe! la ceea ce natura-i oferise cu atîta generozitate. E vorba, așadar, de păstrarea, cu strategică inteligență, a datelor native, cele care și decid, pînă la urmă, ieșirea unică în fața lumii. Și-n alte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al volumului VII, din noua sinteză națională. Nu s-ar pune, e de Înțeles, problema ca momentului constituirii Regatului, realizat pe căi politice, unele ascunse de „ochii publicului de atunci”, să i se rezerve un spațiu redacțional comparabil cu cele hărăzite Unirii Principatelor, Independenței sau Marii Uniri, momente „fericite”, fiecare În parte, de spectaculos „text de epocă” și de o bogată literatură de specialitate. Rămâne Însă În afara oricărei putințe de tăgadă observația că momentului 1881 i s-ar cuveni un spor
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
analiză strategico-teritorială surprinde imaginea realistă a potențialului strategico teritorial al fiecărui stat, dar și a domeniului arabofon în ansamblu. De asemenea, este în măsură să construiască diagrame ale ierarhiilor de potențial regional și să stabilească nișa teritorial-funcțională ce îi este hărăzită fiecărui stat și fiecărei grupări zonale, configurându-i astfel locul, identitatea proprie și hinterlandul de influență în spațiul politico-geografic. 4.1. Rețelele infrastructurilor critice - armătura geostrategică a spațiului teritorial Infrastructurile critice constituie așadar sistemul nervos al organismelor teritoriale și în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică). Logodna alegorică cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937; Prăstă deal la nana-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
camarilei, reafirmând că menirea partidului pe care îl conducea era să vegheze "ca încrederea Coroanei să nu fie despărțită de voința națională". El condamna cu această ocazie "amestecul în cârmuire al celor care nu pot cârmui", precum și dușmănia sau favoarea "hărăzite unora sau altora dintre fruntașii politici ai țării"654. Analiza atentă a discursului istoricului față de regele Carol al II-lea impune nuanțarea aprecierilor. Chiar dacă afișa o atitudiune critică la adresa metodelor folosite de suveran, critica lui Gheorghe Brătianu era una indirectă
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]