428 matches
-
de lângă Loturi, sub mal. O lacrimă născu sub geană și rezistența lui Nicanor, armată pe filigranul proiecției inițiale, plesni, la presiunea celorlalți și a propriei curiozități. Puse mâna pe aceeași baionetă, făcută din oțel iute, ocupând locul de frunte în hărmălaia al cărei ochi colectiv devora, aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În colțul ochilor, am Început să ling covorul pe care trona o pată albă. Nu mai țin minte cât timp am lins așa. — Cine e la telefon? m-a Întrebat Gan cu un accent caraghios. În jurul lui se auzea o hărmălaie de voci disparate. — Keiko Kataoka mi-a dat acest număr și aș vrea să ne Întâlnim să discutăm despre domnul Yamamoto, m-am bâlbâit eu, cu limba Împleticindu-mi-se din cauza cocainei. Mă cheamă Miyashita. Nu ne cunoaștem, firește. — Yamamoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Angela. Nu mă gândeam la Italia, dar o simțeam. Știam că rămăsese în mine cu un zgomot înăbușit de pași, ca bătrâna guvernantă a unui castel care stinge luminile una câte una, până când se face întuneric. Și, iată-ne, în hărmălaia magazinului aceluia cu două etaje și cu vitrine imense prin care se vede în interior. Mama ta mi-a cerut să merg cu ea să cumpere lucrurile pentru tine. La șase după-masa era întuneric deja și ploua. Elsa scutură umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în plâns. Doar că-l iubesc ca o nebună și știi că iubirea te face să plângi tot timpul, nu-i așa? Mă duc la toaletă. Mi-a părut bine. Eram total dată peste cap. De îndată ce m-am îndepărtat de hărmălaia petrecerii, am sunat-o pe Julie de pe mobil. Voiam să-mi omor timpul cumva în timp ce mă calmam. —Bună, Julie, frumușica mea. Mă distrez de minune. —De-aia plângi ca o poșetă Balenciaga care și-a pierdut catarama? mă întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
20 de copiloci de clasa a cincea-a șasea, cu retard ușor, care ieșeau pentru prima dată la Cluj! Mergeau pe stradă în jurul meu, unii ținându-mă de mână, alții de pantaloni, alții de geantă sau de hanorac, într-o hărmălaie cumplită, punându-mi douăzeci de întrebări pe secundă, vorbind toți deodată: „Tovarășu’, nii, tovarășu’, nii.. aia ce-i tovarășu’? Ui la ăla , tovarășu’, are pălărie”... „Cum îi zice la strada asta, tovarășu’?” „Napoca.” „Nu țin minte, tovarășu’, da-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mult din interferența asta. Dacă terenul e plat cum zici. ne putem apropia fără prea multe riscuri. Kane împinse câteva comutatoare. ― Pornit supravegherea. Activat calculatoarele analitice. Mai avem încă sfârâit. Cu infinite precauții, Dallas aduse remorcherul spre suprafață. ― Mai e hărmălaie, dar începe să se limpezească. Nostromo, fără șovăire, pierdea altitudine. Lambert era cu ochii pe indicatoare. Se putea opera o degajare de urgență, la o adică, dar la viteza cu care se deplasau, situația putea deveni critică dacă unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o face să fie și mai sensibilă la suferințele celorlalți. I-a dictat un scurt ,,cod de legi,, , pentru a nu avea probleme cu administrația cimitirului și i-a sugerat că ar fi bine să iasă cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și prin geamurile sparte din greșeală cu pietre. Ce să-i faci! Asta e viața. Copiii au nevoie și de joacă. Dar ce spun eu! Se Întâmpla destul de des, ca tata să domine peste toate urletele și peste toată această hărmălaie! Cel mai agresiv era În nopțile când venea acasă pe mai multe cărări, nu pentru că rătăcise drumulmotivul era cu totul altul. Nu putea scăpa de câțiva prieteni insistenți care l invitau să-și Înece amarul În câteva pahare, la cârciuma
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
casem și, în cădere l-am scăpat din mână. Auzisem unde căzuse și mă străduiam să dau de el pe pipăite. Tocmai îl atinsesem cu vârful degetelor și mă pregăteam să-l apuc. Tu erai undeva mai departe, făceai o hărmălaie asurzitoare, târându-te la vale, încercând să-l găsești și tu. No, în clipa aceea, parcă a prins viață. L-am simțit cum mi se smulge dintre degete și pleacă de lângă mine. Vrei să spui că nu l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o puteam inventa doar de dragul conversației. Arghezi... și începu să râdă ciufulindumă ca pe un plod care pune mereu întrebări doar ca să se audă pe sine. Prin toată hărmălaia din mașină îi ascultam povestea vieții de până azi. Fusese un elev destul de slab la învățătură, dar îi plăcea literatura. Citea mult dorind să afle din cărți cum poate să-și lecuiască dorul de o iubire neîmpărtășită și fiindcă nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mi se păruse o mică eternitate. Vântul îmi fluiera în urechi a pustiu și zăpada ce scârțâia sub bocanc părea să accentueze și mai mult clipele pierdute în zadar. Căminul meu gri părea să aibă mai multă culoare încărcat de hărmălaia elevilor ce reveniseră să-l populeze. Stăteam cu toții în fața internatului, într-un cerc larg, așteptând ca gașca să se reunească. Spuneam bancuri și povestiri amuzante din vacanță, iar când un nou grup apărea pe poartă, venea țintă la noi, ca să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum se poate trăi și altfel. Poate că nu făcusem mișcarea cea mai inteligentă dispărând fără urmă de acasă, dar mă săturasem de scandaluri interminabile, de vânătăi care nu mai treceau niciodată, de urlete și de plânsul înăbușit al mamei. Hărmălaia câinilor rămăsese în urmă, spre sat și se auzea acum ca un ecou de care mă îndepărteam tot mai mult. Intrasem în pădure și gândurile mele o luaseră razna de frica necunoscutului cu care mă confruntam. Dacă sunt lupi pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tata meșterea ceva la televizor, când a și zburat de-acolo, n-am mai apucat să văd când a prins-o și pe aia mică de-o aripă. Mama m-a împins repede pe scări, acolo era întuneric și era hărmălaie, am dat nas în nas cu alți copii de prin vecini, alungați și ei din case de un vuiet nimicitor. Și mama tot striga în spatele tatei: „Nicule, unde-i fata?“ În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Liberă, iar noi, fetele, le ceream să ne ajute. Adică, sub o acoperire perfect valabilă, aceea de a contribui cu modestele noastre mijloace la bunăstarea boborului, induceam apropierea fizică dorită de noi, conștient sau nu. Era o vraiște și o hărmălaie de nedescris. Iar vigilentul nostru maistru nu avea suficiente mijloace intelectuale și lingvistice ca să ne pună la treabă. Argumentul suprem era scăderea notei, care ne mai liniștea un pic. Cu alte cuvinte, în loc să șteargă diferențele dintre noi, orele astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
împărțit, răilor? s-a răstit Laura la cei doi privindu-i nemulțumită. Ne-am strâns aici să-l ascultăm pe Andrei, nu pe voi. E clar? Au urmat câteva secunde de liniște și, imediat, alte câteva zeci de secunde de hărmălaie. Fiecare dorea să spună ceva, susținându-l vehement, dar fără argumente pe Sandu, pe de o parte, ori pe Mihaela, pe de altă parte, tot fără argumente. Vorbeau cu gura plină, fără să-și dea seama, agitați din nimic. Andrei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
este în exces, nu e vina nimănui, dar sunt prea multe și prea intense, se aud tunete și pământul se cutremură, trebuie să te ții bine în picioare, zgomote asurzitoare de toate felurile se aud, aerul din jurul tău e o hărmălaie, nu te păcăli, nu fugi, acum trebuie să stai, bea apa dulce a lacului michigan, când va seca el vei putea merge, vei putea merge mai departe către dragostea transiluminată, schimbată ca dintr-un anotimp în celălalt, ca dintr-o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de aceea din camera lui Mitsuhide, în citadela principală, ca o pajiște primăvara de o mlaștină înzăpezită iarna. — Unchiule, acum când înaintezi în vârstă, spuse Mitsuharu, ți-aș fi recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce în ce. Era ca un vuiet continuu, insuportabil. Doamna întârzia la oră. Asta se întâmpla destul de rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de obicei o petreceau într-o hărmălaie de balamuc. La fereastră, Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de obicei o petreceau într-o hărmălaie de balamuc. La fereastră, Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru sau se pierduse în mulțime, astfel că nimeni nu știa cum arată. Viață trepidantă, sigur că da! Avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu era sigur că peste fața ei trecuse o undă de îndoială înainte de a deveni vizibilă respingerea. Nu sunt într-o stare sufletească potrivită, Dragoș. Poate altă dată. Doar Dumnezeu știa dacă avea să mai fie vreun altă dată. Străbăteau hărmălaia din prima sală a cantinei. Nicio masă nu era liberă și mulți așteptau încă, cine știe de când, să fie serviți. Dar nici în a doua sală nu se vedea vreun loc unde să te așezi. Așa că ajungeau în sala a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și na-m văzut nimic. Dacă e să mă întrebați pe mine, o să vă spun că în fiecare seară e câte un tămbălău. Așa a fost și așa va fi. La ora unsprezece, Londra e o furtună, un delir, o hărmălaie, un balamuc... Uite-i, au venit iar. Da, da. Hai, hai. Eu sunt praf, tu ești praf - e mișto. Hai. — Așa e, Selina, am spus eu după terminarea propriului meu tămbălău. Vreau să mă asculți și vreau să mă asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era ca niște lături reci. Acum, de când a venit, în cele din urmă, vara, aerul era ca niște lături calde. Fierbințeala de foc a nopții te face să asuzi, dar nu te încălzește. Străzile sunt toate un carnaval și o hărmălaie. Londra e plină de baricade și drapele. Nu se vorbește decât despre regalitate și scandaluri. E sezonul în care sunt omorâte și curvele. Curvele au pătruns de curând în cartierul meu. Nu știu cine sau ce le-a adus aici, dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un an în urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi. Era o atmosferă destinsă, veselă, hărmălaie sporită cu prilejul revederii după vacanța de vară. Stăteau tolăniți prin paturile aranjate< se râdea cu și fără motiv, se lua în glumă orice, se șicanau între ei, pe unii timizi mai mult, pe alții cu tupeu, mai puțin cum
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]