1,450 matches
-
insalubri sub toate raporturile viețuirii lor morale), întreaga omenire parcuge acum treptele unei algoritmii alcătuite dintr-o serie de pași profund nesiguri și improprii pentru destinul său. Dezorientată până la Dumnezeu și înapoi o bucată, aceasta pășește confuză pe marginea unui hău imens și extrem de periculos pentru viitorul ei imediat. Un algoritm nenecesar și riscant, totdeodată, spunem noi, desfășurat între frontierele concrete ale timpului actual, o iluzie insistent vândută lui Homo communicans de către niște rațiuni perfect slugarnice semanticii restrictive a verbului „a
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
trezea foarte deprimată și mintea îi era în cumpănă, încât parcă nu mai știa cine este cu adevărat. Trăia uneori în afara realități și suferința plângea în ea, încât în clipele de luciditate îi era frică să nu se împrăștie în hăul din viața ei. Într-o zi când era singură acasă și Isac a venit de la spital, a găsit-o jos lângă pat și ea nu reușea să se ridice. Băuse atât de mult, încât totul se învârtea în jur și
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
ne leagă în inimă și gând În frumusețea care se trece , dar încântă Un ochi prea plictisit de adormite umbre Ea trece maiestoasă printre strigări de nuntă Și-aduce chiar un zâmbet în răstigniri prea sumbre... În ne-mpliniri și hăuri în care se scufundă Un optimism prea slab ce nu rezistă-n timp Nerezonând pe-aceeași lungime de secundă Fugind de noi eșecuri într-un alt anotimp... În zâmbetul din floarea crescută la fereastră Cu grijje și durere , nopți albe
VIAŢA CA O SCENĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364522_a_365851]
-
și ea cursul. Nici nu terminase bine cu doliul, și tânăra soție a lui Sușan s-a recăsătorit cu un ofițer de Miliție. Se auzea, de asemenea, despre mașini „Tatra” de mare tonaj ce zburau peste parapet și cădeau în hăul de dedesubt, de muncitori îngropați de vii în galerii și câte și mai câte. Tragedii ce au scris cu sânge istoria unei gigantice construcții, înfăptuită de poporul român, pentru nevoile lui. Edificiul acesta, construit cu atâtea sacrificii, cei de azi
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
fată. În sinea lor cei doi își cugetă în scurt ce au defăcut. Fata putea să se întoarcă la viață și belșug cu strângere hidoasă ori să moară fecioară. Fulger de gând alege sfârșit de netrăire și se azvârle-n hău pe seninarea stâncii... Avea palmele împreunate-n rugă de iertare după ce își făcuse semnul crucii sfinte cu-nsemnul învățat... Turcii-și ridică brațele spre Cerul lui Alah în țipăt de uimire, se uită-n hăul morții și se retrag în sat
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
de netrăire și se azvârle-n hău pe seninarea stâncii... Avea palmele împreunate-n rugă de iertare după ce își făcuse semnul crucii sfinte cu-nsemnul învățat... Turcii-și ridică brațele spre Cerul lui Alah în țipăt de uimire, se uită-n hăul morții și se retrag în sat cu bombăneală-n șoaptă ne-nțeleasă. Beiul rămâne-n vârf cu jos de brațe ce-ar fi vrut s-o prindă, și parcă-i simtevzbatul. NU înțelege credința-n cinste de ghiaur și-și pleacă
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
teoria și îl arunca în acel haos inform al gîndirii, ce nu se poate separa de bunul simț elevat-artistic, riguros-îmbufnat și categoric-ipocrit. Mă miram și i-am și spus-o, că o femeie ca ea avusese atîtea speranțe prăbușite în hăul cel fără de fund al deziluziilor, și ea mă privea, parcă fără să mă vadă, și cuvintele mele treceau pe lîngă ea ca niște libelule cu elitrele strălucitoare. Dragoste fără scop, fără resentimente, fără rațiune, fără explicație, mai ales. gata, la
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
să-i văd așa cum sunt în toată splendoarea și-n același timp în toată micimea lor căutând, căutându-se neîncetat mai ales în areale mult prea strâmte pentru ceea ce visează să le cuprindă sufletele în plin salt spre cer sau hău, după alegerea fiecăruia. Sunt la fel ca ei toți, pentru că celulele mele dansează la fel ca ale lor. Uneori devin pinguinul aiurit care dă cu nasul de podea, schimbând ritmul dansului după trăirile pe care le am, alteori îmi închipui
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
ca și-un astrolog. Chiar de-a-nțeles că iar sărise calul (!) Dur, patriarhul, amețit de „drog” Aduse-n arc-un fel de omolog; O viperă cu corn ... și-urmă scandalul; Un foarte mândru cripto-zoolog, Ce studia ființe fabuloase, Născute-n hăuri sumbre, tenebroase, Veni cu probe dintr-un terfelog ... Iar Noe, spre a trece totuși hopul, Ceru să-nceapă mai curând potopul! RETROCEDARE Trezindu-se de dimineață, țapul Cel logodit ajunse prea departe De capra neagră; visele-i deșarte S-au
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
moșulică? - Păi eu sunt cel care a scris cărțile astea... - răspunse Solomon tot așa, în surdină, plin de sine, clipind des și puțin a fală de om greu. Omul cu pieptul de taur, rasa Ziemental, scoase pe nările ca două hăuri fără fund, un scurt și cutremurător fornăit de cal - ca mare consummator de ovăz - și răspunse tot în surdină, aplecat la cincisprezece grade peste tarabă, cu mâna pâlnie în dreptul uneia dintre urechi dete drumul jetului verbal: - Poftim? - Eu le-am
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
mamă?” -Sunt cei de care îmi este teamă, umbrele ce pe la coțuri ne ascultă, vămuindu-ne clipa,zborul, păsările și cântecul cu dorul. 2 “Ce este patria,mamă?” -Este mormântul necunoscut al unchiului tău, mort pentru țară. Într-un nesfârșit hău. Este lacrima neîmpăcată După casa de comuniști demolată, Este minciuna ce ne-o spun Pentru un viitor promis Și bun. “Ce este patria,mamă?” Este ce vezi,de peste tot, Și nu e al tău E al celor care te văd
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și l-au dus lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât ușor în hăul pământului. Maiorescu cu câțiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta rămașițele pământești ale poetului. Așa s-au terminat ultimele clipe legate de viața poetului. Ca o ironie ă sorții, înmormântarea
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
Zona pitorească încântă privirile și călătoria continuă pe Transalpina spre Obârșia Lotrului. Transalpina este drumul cu altitudinea cea mai mare din țară, de peste două mii de metri. Spectacolul oferit de priveliștea ce se desfășoară de la această înălțime pe deasupra crestelor, dar și hăurile care se deschid sub drum îți farmecă privirea. Peisaje deosebite ale golului alpin descoperi la această cotă în care parcă te simți mai aproape de cer. Călătorul se oprește adesea să facă fotografii, să filmeze spectacolul oferit de mama natură pe
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
îl gonesc. Doresc să știi, Iubite, că-n vis am suferit... Mă zbăteam în gheara umbrelor haine Ciudate-nchipuiri țâșnind, bizar, deodat'. Intre Pământ și Cer, coșmarul, m-a purtat. Ochii tăi, Iubite, să-i văd, l-am implorat Insă, hăul negru și steaua, el a stins... O singură sclipire în noapte m-a-nsoțit Iubirea-ți credincioasă, de Rău, m-a ocrotit. De timpul va sosi și voi pleca spre Stele, Viața s-o trăiești! Te rog, Iubirea mea! Te voi veghea
DE TIMPUL VA SOSI ȘI VOI PLECA SPRE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363423_a_364752]
-
țol de lână De mii de ani savantul se-ntreabă ce e timpul Și-ncearcă să-l oprească cu-a lui deșteptăciune, Dar timpul nărăvașul se-împrăștie cu câmpul, Deștept mai e savantul c-a prins deșertăciune, A prins din hăuri negre mișcându-se fantasme, Din vremea de-începuturi când timpul era loc, Când energii din haos se încurcă-n alte spasme, Și-n câmpuri se-înfășoară același timp din loc, Materii necurate se zbat pierzându-și rostul, Prinse într-un
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
se întoarcă acasă la lucrulile sfinte, Ce așteaptă în tăcerea durerii strămoșești, Strigată din adâncuri să nu le părăsești, Că ramul pe tulpină sunt prinse-n rădăcină, Țăranul fiind țara legat de-a lui țarină, Ce-l strigă acum din hăul istoriei durerii, Căci trece anul ăsta și-s zorii revederii, Și-i începutul vieții înmugurind sub cer Colindele străbune cu leru-i, Doamne, ler. Dan Borbei Referință Bibliografică: Țăranul este țara .. / Dan Borbei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul
ŢĂRANUL ESTE ŢARA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362311_a_363640]
-
ce strălucea’’ ( Mihai Eminescu ) Mi se făcuse iarăși rău Când am zărit, printre perdele, În ochi, luminile acele Ce străluceau la geamul tău. Iar când prin pletele-ți rebele Adie vânt nebun din nou, Îmi vine să m-arunc în hău Și să te regăsesc în stele. Am auzit apoi ș-un glas, Voiam la mine să ajungă, Aș fi făcut un mic popas, O clipă infinit de lungă. Eu am plecat, tu n-ai rămas Și clopotul bătea-ntr-o
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
confuzii. Nu știu să ies din sensurile frânte De rațiunea strâmbă ce-mi impui. Îmi dai să-nghit trădările mărunte, Doar legea ta și cifrele din cui. Le-ai așezat în ordinea-ți firească. Dar nu-i a mea, în hăuri mă arunc. Ecoul depărtării să lovească Singurătatea ta , cu scâncete de prunc. Mă strigă noaptea, cântecul de iele În dansul lor să mă prefac blestem. Să te găsească ramurile mele În nopțile în care muguri gem... Referință Bibliografică: În nopțile
ÎN NOPŢILE CÂND MUGURI GEM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360879_a_362208]
-
țin și acum minte, se numea “Fructele râului”, un copac sau un pom în care locul fructelor era ocupat de cranii umane. M-a invitat acasă la el. Locuia într-o garsoniera micuța situată la mansarda unui bloc vechi de când hăul și pârâul, cum zicea el. Avea o măsuță din brad cu două băncuțe de o parte și de alta. Fotoliul-pat era încadrat de două dulapuri cu rafturile pline de cărți. M-am așezat pe băncuța dinspre ușa. El, pe cealaltă
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
de toleranță! A fost odată... un Om Tu vezi acum, poetul ne-a iubit. În fiecare vers stă mărturie, inima lui, care avea să fie proiecție a noastră-n infinit. Și simți din nou cum iremediabil și de neconsolat rămâne hăul. Pe umăr stau reproșuri mari cât tăul că nu ai fost măcar, un pic, amabil. Și-a fost un Om atât de mare-n toate de nu-l încape o eternitate! Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu) Acolo unde ai plecat
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
o lume nebună care tot cere, Să nu cred vreo culme de prezicere, Pentru care să cerșesc sau să plătesc, Introducând multe fară niciun -'iubesc'! Fară-o rigoare sau o pocăință de rău, Fără-o selectare sau vreo frică de hău, Nefiind fricos, decât pentru vreun suflet, Păstrându-te riguros pentru al lui răsunet! Referință Bibliografică: Oameni buni.. în umbră! / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]
-
timp real și unul himeric, viața joacă șah pe tabla cu pătrate, jumătate albe, restul întunecate, jumătate albe, ca zăpada pură, jumătate negre, ca norii de zgură. Iar eterna luptă dintre bine și rău, înalță pe culmi sau coboară în hău și alternează între spirit, materie și fapte, ca un joc de umbre între zi și noapte, lasând liberul arbitru să aleagă între un înger alb și o umbră neagră... imagine: internet Referință Bibliografică: Viața între alb și negru / Ștefania Petrov
VIAȚA ÎNTRE ALB ȘI NEGRU de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364162_a_365491]
-
știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele nopții. Începu să numere: - Unu... doi... trei... patru
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]