2,011 matches
-
mea. Gând am avut pentru multe, am hălăduit pe întinderile învolburate ale mărilor și oceanelor lumii, am cochetat cu cascadoria exact când fostul mare cascador Pascu a fugit afară (îl dubla ca numeni altul pe F.P în scenele din Haiducii lui Șaptecai și Zestrea domniței Ralu), alături de bunul meu prieten Ion Pampu am tras și eu câteva șarje „cavalerești” și chiar câteva cadre cu „răspopitul” și regretatul Toma Caragiu, apoi m-am retras pentru că satisafacțiile erau ele mari, însă banii
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
suntem o nație de lingăi? Ia vezi, poate te spun lu' Geta! - Ha, ha, ha! - Ce-ai găsit, omule, de râs? Te-ai țicnit înainte de a ajunge, eu, președinte? Ha, ha! - Știți... ăă... mai ții minte petrecerea, aia, de la Colibele haiducilor, când am dansat desculți? Ce vin bun aveau ăia acolo! Ce ospătărițe! - Mi-aduc aminte... a trecut ceva timp... Dar ce e de râs? - Ne-am cam matolit atunci... - Mai ales tu! Pe mine nu știu dacă ai să mă
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
stingă, sala întreagă aplaudă, alăturând-se și ceilalți comeseni în nici un fel legați de evenimentul cu pricina, pur și simplu din respect pentru sărbătorit, cunoscut sau nu și datină! Alo, se-aude la Lido sau Athene Palace sau la Coliba haiducilor sau la Privighetoarea Sloboziei de Ialomița sau pe unde-o mai fi, ce va ca să însemne asta!?... După un ghiftuit ca la ... „Rainforest” acasă, pentru oameni simpli nu cu dare de mână, o plimbărică cu tramcarul din San Francisco era
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
zărea o mogâldeață de om, apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo, mă, na la mine, javrelor. Haiduc, treci înapoi. Care ești acolo, mă, că te rup câinii. - Eu sunt, Miroane, Nicolae și am venit să te oblojesc la mână. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
de minune în ansamblul operei lui Cristian Petru Bălan, care știe să facă din fiecare apariție literară a domniei-sale, un eveniment în sine. Romanul Răzbunătorii este romanul fictiv al luptei anticorupție din România, ce împrumută din modalitățile de luptă ale haiducilor români legendari, dar sunt purtate de o elită militară foarte bine organizată. Trist în acest roman este totuși mesajul acestuia. Dacă, de obicei, binele învinge răul, în Răzbunătorii: binele nu supraviețuiește răului. Eminescu și Universul Folcloric Românesc (prefațată de Gheorghe
DUBLA LANSARE DE CARTE DE LA PLOIEŞTI, 28 MAI 2011 – CRISTIAN PETRU BĂLAN (CHICAGO, SUA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367267_a_368596]
-
o persoană după criteriile amintite și îi plătește datoriile din propriul buzunar. “Caut o familie care a fost distrusă de vreo boală, sau care are mai mulți membri bolnavi și din cauza facturilor neplătite își pierd mașina sau casa!”. Povestea acestui haiduc al timpurilor moderne este simțitoare până la lacrimi și a fost până nu demult locală. Prima oară se auzise de “generosul și milostivul” tânăr la sfârșitul lui 2008 și a apărut sub “paravan” televizat și radio-ascultat exact de ziua teribilei furtunii
NU CONTEAZĂ SALARIUL CÂT BACŞIŞUL...(XIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364592_a_365921]
-
cântecului din această zonă etnofolclorică” (Benone Sinulescu menționează, de asemenea) va rămâne peste veac, asemenea inscripției în piatră, pe trei volume personale, CD-urile, două la număr, „Interpreti îndrăgiți din Bihor” pe care cântă alături de Florica Zaha, Viorica Flintașu, Maria Haiduc, Dorina Miescu, un volum „Tezaur folcloric în concert”, alături de Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, Niculae Furdui Iancu, etc., trei volume alături de colegii de la Ansamblul profesionist „Crișana”, un volum de Colinde, alături de Leontin Ciucur, Luminița Tomuță și Felicia Costin, o casetă video
CORNEL BORZA. TREZORIERI AI PATRIMONIULUI MELODIC FOLCLORIC AL NEAMULUI ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364710_a_366039]
-
care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
mi ziceam în gând, minunându-mă: „Mare și puternic ești Dumnezeul meu!”. Apoi reveneam la firul poveștilor, atent să nu care cumva să-mi scape vreun amănunt din ceea ce făceau eroii, căci de cele mai multe ori îi însoțeam pe dragii mei haiduci: Iancu Jianu, Pintea Viteazul, Gruia lui Novac Șomanu, Toma Alimoș..., luptători neînfricați pentru libertate și neatârnarea neamului, care trăiau cu doina în suflet și cu ea vorbeau (prin sunet înduioșetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de pește
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: „Frunzuliță de-avrămeasă,/ dragi haiduci, iarna se lasă...,/ e timpul, mergeți pe-acasă!/ Noi am merge, drag ne este/ de copii și de neveste,/ de părinți, surori și frați,/ dar ne-așteaptă înarmați,/ liftele păgânilor,/ dușmanii românilor/”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
ca amploare decât ale lui și de multe ori faptele acelora reveneau tot în spatele lui. Oamenii lui de încredere și care îl cunoșteau cu adevărat, deși nu mulți, erau foarte bine organizați iar în popor socotiți fiind de unii drept haiduci, aveau oarecare sprijin, deși, deseori cetele sale îi furau și jefuiau și pe cei mai puțin bogați. Baraba nu era însă naiv din acest punct de vedere. Știa să facă, în compenasație, deci din interes, mici pomeni unor oameni sărmani
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi reveneam la firul poveștilor, atent să nu care cumva să-mi scape vreun amănunt din ceea ce făceau eroii, căci de cele mai multe ori îi însoțeam pe dragii mei haiduci: Iancu Jianu, Pintea Viteazul, Gruia lui Novac Șomanu, Toma Alimoș..., luptători neînfricați pentru libertate și neatârnarea neamului, care trăiau cu doina în suflet și cu ea vorbeau (prin sunet înduioșetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de pește
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi reveneam la firul poveștilor, atent să nu care cumva să-mi scape vreun amănunt din ceea ce făceau eroii, căci de cele mai multe ori îi însoțeam pe dragii mei haiduci: Iancu Jianu, Pintea Viteazul, Gruia lui Novac Șomanu, Toma Alimoș..., luptători neînfricați pentru libertate și neatârnarea neamului, care trăiau cu doina în suflet și cu ea vorbeau (prin sunet înduioșetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de pește
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente să ne trezească vigilența. De fapt, aceste bambine erau niște brățări vândute copiilor pe litoral, la tarabele din stațiuni, mai ales când se plimbau seara. În
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
la un ultim pahar cu bere, mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi haiduci, rătăciți de pe malul mării, prin coclaurile deltei. Numai că romantismul acesta nu ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
adevărul. E drum lung pînă acolo , dar într-una din zilele următoare , am să te duc și acolo. - Dar cu Puțul Hoților , cum e ? - Eeeee , acolo e o poveste mai lungă . Pe scurt , acolo se zicea că fusese îngropată de către haiduci , o comoară , constând în monezile și giuvaericalele prăduite. Mulți au săpat după comoară , dar n-au găsit nimic. Și astăzi se mai văd gropile unde au săpat în căutarea comorii. Dintre toți locuitorii Alunișului , numai doi au știut locul exact
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
fost bunicul meu , Constantin Pîrtoacă , iar celălalt un prieten de-al lui , pe care n-am să-l numesc. De altfel , cred că sunt singurul care știe istoria asta . Ei aflaseră istoria comorii de la un fost membru al grupului de haiduci , căruia îi făcuseră un mare bine , iar acesta ca să se revanșeze , le-a povestit istoria comorii și i-a îndemnat să umble să o scoată. - Și ei ce-au făcut ? - Păi , într-o zi , s-au încumetat să pornească spre
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
a povestit istoria comorii și i-a îndemnat să umble să o scoată. - Și ei ce-au făcut ? - Păi , într-o zi , s-au încumetat să pornească spre locul juruit , plini de speranță. Au găsit locul , așa cum le spusese fostul haiduc , au desfăcut intrarea și au început să înainteze de-a bușilea , unul în urma celuilalt , prin coridorul întortocheat săpat în stîncă. La un moment dat au zărit în fața lor o lumină , ceva ca doi ochi roșii , lucru care i-a înspăimântat
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
lui Novac. O parte dintre nobilii au venit cerând îndurare, o parte au fugit de teamă din oraș. Aflând locul unde a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul va pune în acel loc un steag, în amintirea bravului ostaș și haiduc. Peste secole, în fața Bastionului Croitorilor, Clujul a ridicat în lumină, în 1975, superba statuie a lui Baba Novac operă a sculptorului Virgil Fulicea. O statuie i se cuvine și Armașului Sava, viteaz și credincios oștean al domnului Mihai. I-am
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata.Câinele urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
caută la dinți calul de dar?! Putem spune deci că familia era în totalitate fericită, mai ales că, de după gard, invidioșii făceau spume la gură de ciudă și se chiteau cum să dea la noapte lovitura, să mai disipeze, precum haiducii de odinioară, bogățiile de necuprins ale norocoșilor lor consăteni (prost să fii noroc să ai cum bine spusese moș Mucalău, un înțelept local). Numai că, he, heee, familia Călcâi nu era formată din proști! Înfruntând cu vitejie blestemele părintești, au
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]